Posts Tagged ‘Mircea Dinescu’

FASTFOOD DP

Sunday, February 15th, 2015

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, CITIŢI-MĂ ! N-AVEŢI DE PIERDUT DECÂT LANŢURILE ! (eventual, şi cerceii)

*

Adevăr: totalitatea acelor lucruri care nu ne convin şi nu ne fac nici o plăcere.

*

Realitate: rahatul în care-l bagi pe pisoi cu botul, în scop educativ.

*

Dumnezeu: o persoană cu merite incontestabile. Păcat, însă, că şi-a dat cu firma-n cap fabricând speţa omenească. Mai bine se oprea la orangutani. Ăia sunt vegetarieni şi haioşi.

*

Ideologie: pretext oferit brutelor pentru a se transforma în bestii sângeroase. Furnizarea de ideologie ar trebui sancţionată mult mai drastic decât traficul de droguri. Cu agravanta „furnizare de arme”.

*

Traducere liberă (dar exactă): Talpa Ţării = la baza lanţului trofic

*

Datul cu părerea pe Internet: imagine a neputinţei tânjitoare şi râvnitoare.

*

Ghinionul şi nenorocirea României: rahatul mare şi preşul mic.

*

Arta: refugiu în sine al artistului, strict personal – şi frecventat de o întreagă lume.

*

Internet: mijlocul prin care proştii arată întregii lumi ce deştepţi sunt ei.

*

România: ce se face nu se spune, ce se spune nu se face.

*

Tartori, jupâni, vătafi, trepăduşi, turnători, ginitori, propagandişti, argaţi: societatea românească din mileniul III…

*

Je ne sais quoi: particularitate a femeilor urâte, proaste şi lipsite de vino-ncoa’ cu care, totuşi, ne culcăm.

*

Patriot profesionist : îşi iubeşte patria pe bani.

*

Savoir vivre? Aş traduce astfel: arta de a rezista printre lichele şi impostori fără dorinţa de a-i nimici sau de a te sinucide. Nici o legătură cu honeste vivere.

*

Adevărul: caz particular al iluziei. Caracterul său întâmplător este vădit mai întotdeauna .

*

Înţelegerea: neputinţă în forme luxuriante.

*

Rebreanu scriind: bivol trăgând după el o câmpie.

*

Obelisc: un deget băgat în curul lui Dumnezeu.

*

Război: maximum de acţiune, minimum de sens.

*

Diferenţa între om şi animal? Animalul nu e în pericol de a se transforma în om.

*

Buna părere despre noi înşine – singura convingere în care perseverăm o viaţă întreagă.

*

Merlucius Posthumus, împărat roman. Oceanic şi congelat. Şi tot mai scump în Piaţa Amzei.

*

Internetul? Un gard imens pe care scrie „muie”.

*

Catastrofă ecologică la Bucureşti : NUMĂRUL SCROAFELOR L-A DEPĂŞIT PE AL COPACILOR !

*

Care e diferenţa între oameni şi animale? Animalele sunt frumoase.

*

Corrida: un bou omoară un taur.

*

Oare ce beau peştii când le e sete?

*

De ce iubim pisicile: fiindcă ele nu ling decât cururile proprii.

*

FACEBOOK: Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om.

Sfat părintesc adresat lui FACEBOOK: Dacă eşti prost, stai acasă.

*

Să revenim la monarhie, pentru ca poporul să nu mai lingă cururi de activişti şi securişti, ci de prinţi şi prinţese.

*

Nu-ţi mai exhiba complexele, ranchiunele şi mizeriile cotidiene. Actele de paupertate nu sunt diplome nobiliare, să te lauzi cu ele.

*

De Crăciun şi de Paşti, îmi fac datoria conjugală: dau cu aspiratorul. Asta nu-i o chestie s-o facă orice bou. Numai cei cu conştiinţă înaintată, please.

*

Omenirea, speţa omenească? Sper din tot sufletul că Dumnezeu a creat şi chestii mai de doamne-ajută decât asta. Spre binele Creaţiunii Universale.

*

Lumea, populată numai de oameni inteligenţi – iată ceva mai înspăimântător decât orice apocalipsă.

*

Curvă beţivă în tinereţe, bisericoasă şi beţivă la bătrâneţe. Măcar a fost consecventă. Întrucâtva.

*

2014 :

La urma urmei, dacă Dinu Săraru scrie în Adevărul, de ce n-ar publica şi Popescu Dumnezeu în România literară? A avut şi el nişte realizări: să nu uităm că meritul de a-l turba pe Niculae Ceaşcă al nostru, lingându-l frenetic în cur şi astfel făcându-l din prost nebun, e frăţeşte împărţit între două persoane: Adrian Păunescu şi Popescu Dumnezeu.

*

Pagini alese din folclorul dâmboviţean: Nătânga din Şotânga (à propos de „mătărânga”).

*

Să stăm strâmb în statul de drept.

*

Nea Caisă, în rolul principal din Haiducii lui Treimăgari.

*

Împărăţia lui Mucles, a muştelor pe căciulă, pumnului în gură şi a rahatului sub preş.

*

Lichelele care furnizează ideologie unei mari cantităţi de populaţie umană lipsite de discernământ. Eventual, decerebrate.

*

La televizor: nişte graţioase fiinţe cu ţâţe de zece ori mai grele decât propriile lor creiere graţioase.

*

La televizor, în campanie electorală: răcnetul de luptă al Măgarului Clonţos.

Erou de talkshow: mic la stat, sec la sfat şi degrabă mâncătoriu de rahat.

*

Dregători: dreg busuiocul, la TV.

*

Comentariu monden, la TV: vorbe de cloacă.

*

Comentator politic: băşină vehementă.

*

Talk show: fripturişti isterizaţi de inaccesibilitatea fripturii.

*

Caţele certăreţe de pe la talk show-uri, leit ca vrăjitoarele bătrâne de pe meterezele cetăţilor asediate, acum vreo mie de ani, care îşi ridicau fustele, urlând blesteme şi le arătau atacatorilor dedesubturile lor infernale. Nenorociţii care aveau ghinionul de a se afla mai aproape cădeau fulgeraţi - da’ las’ că nici cei de pe metereze n-o duceau mai bine.

*

Nu că la noi n-ar exista şi oameni cinstiţi. Numai că au grijă compatrioţii lor să-i facă pe aceşti minoritari să-şi muşte mâinile pentru ghinionul de a fi aşa. Adică în ne-rând cu lumea.

*

Are fix atâta discernământ cât îi trebuie pentru a bea o sticlă de spirt medicinal şi a orbi din cauza asta. Şi pentru a pune ştampila pe un buletin de vot.

*

Numai votul este universal. Nu şi inteligenţa.

*

Un mare cusur al inteligenţei: nu e niciodată destulă. O mare calitate a prostiei: se găseşte întotdeauna din abundenţă.

*

Copita Destinului

*

CUGETĂRI REGALE

„Nu de talente duce lipsă România, ci de caractere” (Carol I)

„N-am cur destul pentru câţi ar vrea să-l lingă” (Carol II)

*

Dăruind vei dobândi.

Dăruind, de exemplu, o şpagă cumsecade cui de drept, vei dobândi contracte grase. Cu Primăria, cu Ministerul…

*

Dispute, la televizor: e, practic, imposibil să deosebeşti ciobul de oala spartă.

*

E plin audiovizualul nostru de polemici… de pulemici…

*

Monumentele Bucureştiului: uitaţi-vă la ele şi-o să înţelegeţi cum se face că Absurdul s-a născut în România.

*

Un mare boss, cu două secretare care se ţin după el şi notează tot ce spune : una, consoanele şi cealaltă, vocalele.

*

La spartul târgului, dom’ Băsescu pune de-o nouă formaţiune politică. Creştin-democrată, cică. Eu i-aş fi zis, mai degrabă, „partid de stânga-mprejur”.

*

Revista Click: atentat la putoare.

*

Cu luminiţa de la capătul tunelului n-am prea făcut mare lucru. Ceea ce vedem zilnic la televizor e mai curând contrariul, respectiv tunelul de la capătul Luminiţei. În regia artistică a celebrului Radu Mazăre.

*

Boalele zilei : SIDA şi EBolA

*

Pariu & autoiluzie: “Mie nu mi-au murit lăudătorii; ai mei încă nu s-au născut”.

*

În toată istoria omenirii, de când e lumea lume, n-au existat decât două femei cu adevărat frumoase: Nefertiti şi Audrey Hepburn.

*

Nu prea ştia el diferenţa dintre „compozitor” şi „supozitor”, dar tot l-au pus şef la Inspectoratul Judeţean de Cultură.

*

O singură dată s-a dovedit Mircea Dinescu profet: în 1990, când, în replică la o vorbă de-a lui Ion Iliescu à propos de oarece “nobile idealuri”, a zis: “am compromis noi comunismu’, las’ c-o să compromitem şi capitalismu’ !”

După cum veţi binevoi să băgaţi de samă, numai profeţiile sinistre se împlinesc…

*

Capo di tutti cazzi

*

Denumire posibilă pentru un viitor medicament antigripal, expectorant etc.: MUCIFER. (nu încercaţi să mi-o furaţi, am înregistrat-o deja la OSIM).

N.A. - am aflat abia azi că aşa îl cheamă pe fiul (minor) al lui Scaraoschi.

*

Despre labilitatea categoriilor estetice: diferenţa între grotesc şi monumental este, în anumite cazuri, o simplă chestiune de erecţie.

*

L-am respectat. Dar mi-a trecut.

*

Libertatea de gândire este obligatorie în singura şi cea mai bună dintre lumi.

*

1980 :

Îi cerem “omului nou” să nu existe decât de la brâu în sus – şi, în acelaşi timp, să ţină tălpile ferm lipite de pământul său natal.

*

Să vrei de mâncare atunci când ai: libertatea înseamnă înţelegerea necesităţii.

*

La prânz, carnea a fost reprezentată prin delegaţi.

*

Dacă te bagi în tărâţe, faci carieră.

*

Fata de aseară: plinuţă şi anostă ca un ceas deşteptător.

*

Liniştit, deci mort.

*

Până la vârsta pe care-o am, pot spune că am trăit printre picături.

*

Spiritualmente, publicul mediu al cinematografelor arată cam cum arătau, fizic, supravieţuitorii Auschwitz-ului în ziua eliberării lagărului.

*

Paranoia, mania persecuţiei, puteţi să-i spuneţi cum vreţi, dar am impresia că cineva învaţă să şofeze pe un drumeag plin de gropi, cioburi şi cuie, iar noi suntem pneurile.

*

Sunt propria-mi prăpastie.

*

Nici o dezamăgire nu e ultima. Excepţie face numai moartea.

*

1969:

Rămâi aglutinat în balega zidurilor ce au a se opune unui ipotetic, discutabil Gingis Han.

*

A nu ţine seama de instincte este soluţia cea mai puţin raţională.

*

“Exegi monumentum aere perennius”

(Virgilius)

“…căci o anumită banalitate e mai tare ca moartea…”

(Ion Barbu)

*

“Sunt balcanic şi mă mândresc cu asta! Sâc, că voi n-aveţi erizipel!”

*

Unii oameni au raţiuni de a trăi; alţii, mult mai numeroşi, pot invoca scuze pentru că există.

*

Într-atât se păzeau locuitorii Liqueliei să nu se lase „antrenaţi în discuţii”, încât renunţaseră cu totul să mai emită opinii. Orice le-ai fi spus, îţi răspundeau cu citate din articolul de fond al zilei.

*

Numim martiri victimele ale căror chinuri au fost …omologate de către Istorie; celelalte sunt oameni obişnuiţi, de-toată-ziua, oameni de rând.

*

Trebuie să observi că imensa majoritate a oamenilor sunt canalii numai atunci când au ocazia să fie; nu trebuie decât să nu le-o oferi.

*

Important este să înmulţeşti într-atât obligaţiile şi interdicţiile, încât simplul efort de a le memora să nu-i mai permită omului gândirea pe cont propriu.

*

Privite fără dragoste, toate gesturile ce compun dragostea apar drept manifestări de sclavie.

*

Weimar, oraşul lui Goethe. Lângă Buchenwald, orăşelul lui Ilse Koch.

*

1980:

N-ai voie să latri decât la ursul care a trecut de mult. Nu te apuca să crezi în chestia cu “implicarea scriitorului în prezentul său”. E numai pentru vitrină.

*

- Eu am devenit femeie la şaisprezece ani, într-un luminiş de pădure, sub lumina blândă a unui asfinţit de august, spuse visătoare doamna T., fluturându-şi graţios mâna cu unghii lungi.

- Foarte frumos, am zâmbit eu. Poetic.

- Am uitat să vă spun că ei erau cinci.

*

Sala Palatului din Bucureşti. Eu i-aş zice „antecamera morţii”. Fiindcă toţi vin să dea câte un concert în ea pe ultima sută de metri. Toate marile staruri ale anilor 60, 70, 80 i-au tras câte-o cântare pe scena Sălii Palatului în anii 2000. Ascultaţi-mă pe mine, dacă n-ar fi dat colţu’ între timp, venea şi Enrico Carusso.

*

Istoria ? Nişte straturi sedimentare inimaginabil de groase, formate din dejecţii, apăsându-ne definitiv şi irevocabil pe creieri. De aceea iubesc eu America, fiindcă acolo straturile în chestiune sunt mult mai subţiri decât în restul lumii.

*

CAPRA CHIOARĂ S.R.L. - minimarket, bar etc.

Idee de firmă (pictată): capra, cu un petec negru-pirateresc pe un ochi, cu bicorn şi săbiuţă, rânjind cordial, cu un ţap de bere în mână. Mă rog, copită…

*

Un crâmpei din înţelepciunea hindusă, pentru uzul alegătorului dup’ acilea :

ORICUM O SĂ PUI MÂINE ŞTAMPILA, TOT CU PUMNII-N CAP O SĂ-ŢI DAI DUPĂ AIA.

*

1985:

Talent prin voia Organelor

Una e să fii cineva fiindcă eşti – şi alta e să fii cineva fiindcă aşa au hotărât Ăia. E o diferenţă, nu? În primul caz, îi datorezi ceva lui Dumnezeu. În al doilea, doar dumnezeilor ăştia judeţeni…

*

O ştire mortală la băieţii ăştia simpatici (http://www.stiri.com.ro/stire-26625/tratamentul-pentru-cancerul-de-prostata-care-vindeca-9-din-10-pacienti.html) : cică, în Anglia, s-a inventat un aparat care “depistează“ impotenţa masculină. Păi bine, tataie, voi credeţi că e nevoie de o maşinărie pentru asta ? Ia întrebaţi-o pe Lili…

*

Mai nou, tot primesc mail-uri de la o prăvălie cu link-ul PENTRU PAT (cearceafuri, feţe de plapumă etc.) Şi uita-aşa mi-aduc aminte de revista PENTRU PATRIE, de pe timpuri, unde scriau tot soiul de miliţieni şi de legionari reşapaţi. Cum trece timpul, nţâţâţî….

*

Despre “schimbarea domnilor, bucuria proştilor”: ce maniheism, care maniheism… ne aflăm în România, unde antonimul, opusul numelui Belzebut este Scaraoschi…

*

„Interpreta infuzează o notă de tragism performanţei sale, accentuată de coloana sonoră…” (din cronica la un film porno)

*

Vara, pe străzile noastre: fetele şi băieţii umblând cu sticle de apă în mână, ca arabii. Numai că arabii nu folosesc apa aceea pentru băut… ci în scopuri, ca să zic aşa, igienice… în asta constă diferenţa…

*

Doar în spectacolele cu piese zise “de bulevard” mai poţi auzi replici, numai în teatrul bulevardier mai există dialoguri inteligibile. Mainstream-ul, teatrul, vezi Doamne, “major”, constă actualmente în emisia de urlete, râgâieli şi pârţâieli.

*

În Ardeal, printre pretiniile fierbinţi se află la loc de cinste cele dintre poliţaiul/primarul/prefectul român şi mafiotul ungur. Adică, acolo unde politicienii, massmedia şi restul coprofagilor de pe internet se zdrobesc să ne convingă că aste două naţii se duşmănesc de moarte.

*

Cică “a iubit arta şi filozofia”, aşa scrie în necrologul lui. Dar ele pe el ?

*

Când toţi au căpătat lingură, mie mi-au dat furculiţă.

*

Când îmi vine şi mie rândul, vânzătoarea se duce să facă pipi.

*

Când să mă fac şi eu membru de partid, s-a desfiinţat comunismul.

*

2011:

Zulfikar Ali Bhutto, Reza Pahlavi, Saddam Hussein – şi acum, Gadhafi… încă unul care-a dat mâna cu Ceauşescu…

*

Delamort S.R.L., magazin de îmbrăcăminte second hand.

*

Occidentul are înclinaţia asta cam zoofilă, de a se lăsa stăpânit de animale, aşa că degeaba daţi vina pe comunişti pentru asta… cum o chema pe aia cu taurul? Nu Europa?

*

Sufleu de caracatiţă, apud Sanda Marin: luaţi o caracatiţă apetisantă şi suflaţi-i în fund.

*

Opinie publică: atunci când e aceeaşi cu a mea.

Prejudecăţi şi superstiţii de-ale mulţimii tâmpe: atunci când nu e.

*

E şi el un fel de rege Midas: transformă în căcat tot ce atinge.

*

CORECTITUDINE POLITICĂ

Să le purtăm de grijă persoanelor cu dizabilităţi : locurile la Facultatea de Belle Arte vor fi rezervate în proporţie de 10% candidaţilor nevăzători.

*

Experienţele şi copiii se fac personal.

*

Revista literară Ficţiunea & Micţiunea

*

Revista săptămânală Boul şucărit – organ de opinie & atitudine

*

Revista Enuresis

*

Site-ul Urocultura

*

Promisiunile făcute unui copil şi unui duşman trebuie neapărat ţinute, aşa m-a învăţat o veche prietenă, acum vreo patruzeci de ani. Ce pot să zic ? În orice caz, mi-am dat osteneala, în ambele situaţii…

*

Miştocăreala tipic bucureşteană ajunge la suprarealism în momentele-i de graţie.

*

Cuvântul “experienţă” este un alt nume dat “învăţăturii de minte”.

*

Pacea şi seninătatea care domnesc într-o locuinţă prevăzută cu două grupuri sanitare.

*

Matracuci de la Tecuci. Şi gealaţi din Afumaţi.

*

AMINTIRI DESPRE CEAUŞESCU :

Pentru mine, animăluţ mic şi prost, viaţa e grea fără Jupânu’. Viaţa pe cont propriu înseamnă răspunderi şi riscuri, iar asta cere creier. Eu n-am alt creier decât pe al turmei din care fac parte.

*

Actor: neserios, în ipostaza boemă şi cabotină; sinistru, în cea mic burgheză, aşezată, gospodăroasă.

*

Spectacolul a fost realizat în regie colectivă: cică n-ajungea o bâtă la un car de oale.

*

Cabotin: i se pot citi pe faţă toate calităţile pe care nu le posedă.

*

Critic intransigent: “Capodoperă se numeşte acea creaţie căreia i se pot afla, eventual, şi unele mici cusururi; produs de serie este acela căruia nu merită nici măcar să i le cauţi”.

*

Dilemă: oare între infatuarea agresivă a tinereţii şi manierismul bătrâneţii mai e loc şi pentru altceva?

*

Dramă: singura dramă reală e inadecvarea la mediu; restul e teatru.

*

Istoria literaturii dramatice: e un autor atât de celebru, încât nici nu e nevoie să-l citeşti.

*

Materia teatrului o constituie, cu prioritate aproape exclusivă, viaţa socială. Conchidem, deci, că teatrul este o aglomerare de fapte abominabile şi sordide.

*

Bucureştean: persoană capabilă să pronunţe “premieră” (cu accent franţuzesc) “pă ţară”.

*

Egoismul masculin şi indiferenţa, care fac suportabile relaţiile interumane; devotamentul şi interesul feminin faţă de aproapele nostru, care le fac insuportabile.

*

Celui ce nu stăpâneşte nimic nu-i rămâne decât să se stăpânească.

*

Tot mai des dragostea devine o alianţă împotriva întunericului şi singurătăţii.

*

Sunt atât de rare împrejurările când oamenii îşi leapădă ipocrizia şi devin în oarecare măsură sinceri, încât e revoltător că tocmai atunci se apucă să facă literatură.

*

Sunt un om slab. Nu-mi rămâne, aşadar, decât să profit de toate avantajele ce decurg din această situaţie.

*

Electorală: Nu-l alegeţi pe cel mai prost, pe considerentul că , fiind mai prost ca voi, n-o să vă fure şi înşele. Veţi constata că o să vă jefuiască la fel ca orice hoţ de meserie. Funcţia creează organul.

*

Altă electorală: Bonjur, naţiune, votează-i pe viitorii tăi parteneri de fotbal: adică, ei vor da cu piciorul, iar tu vei fi mingea.

*

Cică şi balenele se sinucid. Omul nu este, deci, singurul animal disperat, el este doar creatura cu crizele de pesimism cele mai frecvente: Sodoma şi Gomora, Iona, Nero, milenarismul, Blaise Pascal, apocalipsa, Samuel Beckett etc. Iar când apare un Goethe, acela e făcut mai curând din paiete şi cenuşă presată decât din carne şi sânge, ca noi, ceilalţi, oamenii normali.

*

Optimismul trebuie să-şi impună a fi decent, rezervat, fie şi numai pentru a nu concura cu contrariul său, care-şi poate permite orice supralicitare, cu prea puţin risc de a greşi.

*

1997 :

Pe de altă parte, nu e bine nici să fii pesimist cu consecvenţă mecanică; pentru că, de-o pildă, dacă un anumit lucru nu a ieşit chiar atât de rău cum prevedeai că o să iasă, te-ai putea trezi îndemnat să consideri afacerea cu pricina drept o realizare şi să aplauzi cu entuziasm o catastrofă mai mică decât cea scontată. Cam cum face Guvernul, când ne anunţă că inflaţia n-a fost decât de 42,09%, anul ăsta.

*

Uneori, când mi se fac confidenţe, am impresia că sunt luat drept o gură de canal, capabilă să înghită orice.

*

1981 :

Socialism înseamnă luptă împotriva calităţii.

*

1983 :

Ce s-a pierdut e bun pierdut. Ce se câştigă e vremelnic.

*

1987 :

Am trăit dintotdeauna în colectivităţi unde frica de gura lumii, de Serviciul Personal şi de serviciile de supraveghere discretă a opiniilor ţinea locul oricărei preocupări morale. Am trăit, cu alte cuvinte, printre oameni aşezaţi, adică printre nişte canalii, în majoritatea cazurilor, ireproşabile.

*

Trebuie să ne repetăm într-una că suntem oameni nu fiindcă acest lucru ar fi pe de-a-ntregul adevărat, ci pentru că, altfel, ne-am reîntoarce prea curând în animalitatea noastră natală.

*

Putem conta uneori şi pe partea generoasă, dezinteresată din om. O vanitate exagerată (la fel de bine ca şi sechelele unei meningite din copilărie) poate determina câteodată o comportare altruistă.

*

Niciodată nu s-au întemeiat convingerile pe raţionament; raţiunea este dubitativă, după cum bine se ştie. Jumătăţile de gânduri, sferturile de idei, iluminarea epileptică (ori oligofrenă?), lozincile sonore, lipsite de orice sens, însă repetate în permanenţă, toate astea fac să rezulte convingerile solide, capabile să înfrunte veacurile cu prostia lor de bronz.

*

1990 :

Pe bulevardele Bucureştiului defilează nişte scoţieni simpatici, cu fustiţe şi cimpoaie. Mai bine mai târziu decât niciodată: ai noştri îi aşteptau acum 45 de ani, în fruntea regimentelor de Highlanders.

*

Cca 500 î.Chr./cca 1992 d.Chr. :

Trecătorule, du-te şi spune Spartei că noi am făcut aici suprema jertfă. Şi n-am observat chestia asta decât mult mai târziu. Şi atunci, am constatat că nu folosise la nimic. Trecătorule, du-te şi spune Spartei că noi am făcut aici un mic şeptic.

*

În materie de prostie, recordurile nu au viaţă lungă.

*

Am impresia că ne dovedim oameni tocmai prin ceea ce scapă raţiunii: privim cu oroare pe cel care a ucis, chiar dacă tribunalul îl achită.

*

Răutate, josnicie, prostie: iată o alianţă puternică. Cea mai puternică. De-o vârstă cu omenirea şi urmând să piară doar odată cu ea.

*

Avea sânii tari, vorba cântecului, “ca de piatră” – şi un intelect ascetic, adică hrănit cu mai nimica: o mânăstire săpată în stâncă, ce mai încoa’ şi-ncolo.

*

Cu juvăţul petrecut în jurul gâtului, Villon încercă un vag sentiment de frustrare.

*

Auzi nume: Labă Ion. Figura pe o listă de procese penale.

*

Într-o lume ipocrită, cinismul nu poate fi decât simpatic – ca orice lucru care ţine într-o măsură oarecare de adevăr.

*

Am ajuns să detest până şi natura, din moment ce şi ea e guvernată de legi.

*

Minciuni operante şi adevăruri sterile – oare între ele ne vom mişca de-a pururi?

*

1994 :

Iubite cetitoriule, ştii de ce trebuie să devii comunist acum? Fiindcă actualii capitalişti sunt comuniştii de ieri. Iubite cetitoriule, te sfătuiesc să intri în ilegalitate.

*

Rezultatul invenţiilor unui mitoman este, în cele din urmă şi fatalmente, adevărul; rezultatul unui efort de propagandă este Istoria.

*

Pe culmile Raţiunii, acolo unde logica ajunge să se numească paradox şi sinucidere.

*

Texte… textişoare… textuleţe… texticole…

*

1985 :

La douăzeci de ani, credeam că îl iubesc pe Malraux fiindcă a fost un revoluţionar şi un apostol; acum, ştiu că l-am iubit pentru că a scris nişte palpitante romane de aventuri.

*

Ce glumă nesărată, apariţia omului în Univers! Ce paradox ieftin, o existenţă finită împovărată cu conştiinţa infinitului!

*

A nous la liberté! Et sa mère aussi.

*

Să împărtăşeşti prejudecăţile interlocutorului, iată superlativul comunicării interumane.

*

Inscripţie genială pe un mormânt din Schei, la Braşov: Aici zace Ioan Căcîş, proprietar taxi auto. În veci nu te vom uita, jalnica familie.

*

Datoria prostului este să devină mai deştept; iar a deşteptului, să nu uite că posedă coloană vertebrală.

*

Weltanschauung? Eu am două: unul festiv, sublim, generos, optimist, pentru momentele norocoase – iar celălalt, despre care nici nu face să vorbesc, demn de orice canalie, pentru zilele când trebuie să-mi plătesc întreţinerea şi n-am cu ce.

*

1979 :

Mă aflu, împreună cu doi prieteni, într-o librărie cu autoservire din Timişoara. La ieşirea dintre rafturi, o tânără vânzătoare ţine morţiş să arunce o privire în geanta unuia dintre prietenii mei.

- Pe când, percheziţia corporală? întreabă, suav şi inocent, celălalt, gândind, bag seama, să-şi etaleze impozanta musculatură.

- Râdeţi, râdeţi, dar nu ştiţi dumneavoastră cum fură intelectualii! îi răspunde fata.

*

1999 :

Bâlbă epocală într-o emisiune a Televiziunii Române: moderatoarea talk show-ului la care iau parte câţiva oameni de litere vrea să spună “să luăm, de pildă, cazul dumneavoastră”. Şi se aude: “să luăm de pizdă calu’ dumneavoastră”. Distinşii invitaţi dau în bâlbâială, dar ea nu realizează ce-a spus şi continuă cu aplomb neştirbit.

*

1984

Este absolut inutil să ne întrebăm dacă autorul este sau nu blazat, sceptic, cinic; întrebarea serioasă este dacă realitatea în care el trăieşte şi pe care vrea să o cuprindă permite, în general şi la un moment dat, vreun alt fel de viziune. Întotdeauna, motivaţiile cinicului sunt mai îndreptăţite decât ale farfaralei optimiste. Niciodată cinicul nu profită, la modul vulgar, direct-material, de atitudinea sa; întotdeauna, optimistul profesionist profită – în modul de mai sus – de pornirea sa altruistă de a ne ferici cu vorbe.

*

Scrisul nu are o realitate propriu zisă, o adevărată existenţă. Însă, spre deosebire de existenţa adevărată, reală, el are sens, sau se raportează – fie şi à rebours – la un sens. Într-un roman, chiar şi atunci când subiect e tocmai absurdul realităţii înconjurătoare, lucrurile se petrec întotdeauna ca şi cum undeva, cumva, ar exista un sens, fie şi inaccesibil nouă. Nu există scris fără cheie de boltă.

*

Mângâiere sufletească… cârpă udă pe creier… ceva de genul ăsta.

*

Nu e nevoie să-i dezbraci pe actori; pentru a sugera o profundă intimitate, ajunge o ţigare fumată în doi.

*

Prin intermediul tranzacţiei, de la troc şi până la creditele pe termen lung, oamenii au putut simţi, uneori, că legăturile ce-i ţin laolaltă (vita communis maxima crux) pot fi şi profitabile; justiţia şi instituţiile ei le-au demonstrat mai întotdeauna că nu au decât de pierdut apelând la ele. Omul nu e făcut pentru principii; absenţa lor îi este benefică. Compromisul este singura ciorbă în care Umanitatea poate pluti fără să se înnece.

*

Într-un părculeţ dintre blocuri, unul îşi dresează copilul să facă aport. Îi aruncă un beţigaş, pe care puştiul (de un an jumătate sau doi, mi se pare) i-l aduce înapoi fericit, în goana mare. Omul este o fiinţă educabilă. Nu singura, de altfel.

*

Găsesc că Duhul Sfânt a dat dovadă de un remarcabil prost gust întrupându-se obstinat în epileptici.

*

1969

Ţara arde şi baba se piaptănă? …Păi, tocmai de-aia o şi face, ca să nu băgăm noi de seamă incendiul! Asta, aşa, ca să nu se producă panică, mă-nţelegi…

*

1970

…trăindu-şi, fiecare, întru altceva…

*

Fetiţa cu chibrituri, ce Kitsch lacrimogen ! Ce poveste demodată, despre care n-aş îndrăzni să aduc vorba – de n-ar fi fost băieţaşul cu baterii de ceas, vânăt de foame şi de frig, pe care l-am văzut ieri, în zloată, pe trotuar… Ce-ar fi să scriu o carte, Andersen, contemporanul nostru?

*

Ce e viaţa ? Foarte simplu! Imaginaţi-vă că vă aflaţi la mare înălţime, agăţat cu palmele goale de o sârmă subţire şi tăioasă, străbătută, din când în când, de câte-o descărcare electrică de înaltă tensiune.

*

1999 :

Chiar că nu înţeleg de ce s-or fi hârâind românii şi ungurii în halul ăsta. Aceste două popoare au multe trăsături asemănătoare, ba de-a dreptul identice. Uite, de pildă, ambele au câte-un “poet naţional”, pe Eminescu şi Petöffi. Unul se numea Eminovici, iar celălalt, Petrovics (se pronunţă “Petrovici”) – şi ambii mâncau străini pe pâine la micul dejun, primul, de preferinţă, evrei, iar celălalt, români. Fiind, nu-i aşa, de la sine înţeles că fiecare dintre ei era, etniceşte, cel mai pur din ţara sa, iar cine nu e pur trebuie făcut chiftele.

*

Mentalitate: chestia care, fără să gândească, hotărăşte în locul tău, cel care nu eşti obişnuit să gândeşti. Moştenire lăsată ţie de mulţimile care, timp de milenii, n-au gândit nici măcar o clipă, fiindcă “nu se cade”. Sau fiindcă totul se află gata scris în Cartea Sfântă. Sau fiindcă se supără naşu’.

*

J. S. Bach este singura dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Vorbesc de Dumnezeul omului civilizat, a cărui rugăciune este interioară, lipsită de semne aparente – spre deosebire de a celorlalte primate, care i se adresează în turmă ori în haită. Pentru ele, trăirea mistică rezidă în senzaţia încercată prin frecarea posteriorului de burta celuilalt, la înghesuială.

*

Omul există spre a înfrânge realitatea; el este astfel construit încât nu poate să nu tindă către aceasta. În ce o priveşte, realitatea este astfel făcută încât să nu poată fi înfrântă.

*

Există legi ? Desigur, dar numai pentru cine vrea să ţină seamă de ele – sau nu poate altfel.

*

1992 :

Iugoslavia: tribul cu şase degete la piciorul stâng s-a ridicat, cu topoare şi măciuci, împotriva tribului cu şapte degete la mâna dreaptă, pe motiv că acesta din urmă e o turmă de monştri.

*

Homo homini herpes

*

Europeanul a inventat non-contactul. Dacă primitivii comunică epidermic, atimgându-se, dacă ei se exprimă în mare măsură prin limbajul gestual – mângâieri, atingeri ale diferitelor părţi ale corpului în funcţie de ce anume vor să exprime, frecarea frunţilor, a nasurilor, pumni în cap etc. – europeanul, omul generalităţii abstracte, cel care, când vrea să spună “găină” la plural, nu zice “găină-găină”, ci “găini”, a inventat utilizarea exclusivă a limbajului verbal. Toate, inclusiv multcomentata sa incomunicabilitate contemporană, de aici vin, de la evitarea contactului fizic, pe care el l-a rezervat aproape în exclusivitate boxului şi domeniului erotic. Cred că, din acelaşi motiv, el este şi inventatorul armelor de foc.

*

Căldură mare… am băut whisky on the rocks… trăiască Dumnezeu c-a inventat gheaţa…

*

- Alo, Dumnezeu?

- Nu-i acasă. Reveniţi, vă rog, mileniul viitor.

*

Discuţia despre credinţă şi ateism este lucrul cel mai inutil din lume. Pentru că, indiferent că l-a făcut cineva sau că fiinţează aşa, de capul lui, fără aprobare de la cineva, Universul există. Asta-i tot. Cerul înstelat se află oricum deasupra mea, fie că Legea Morală e în mine, sau în troacă.

*

Nu mă rog. Încerc să mă descurc singur.

*

Despre apelurile telefonice: pe fix, eşti sunat, de regulă, când stai pe closet; pe mobil, atunci când te afli într-un WC public şi în mâna cealaltă ţii o servietă.

*

1980 :

S-ar zice că numărul de pumni în cap şi de gloanţe ce zbârnâie într-un film este invers proporţional cu numărul de centimetri în care se exprimă înălţimea scenaristului.

*

JaJa: Jarcaleţi şi Jagardele.

JaJaJaJa: Japiţe, Janghine, Jagardele, Jarcaleţi.

*

Pantalonii mei au început să facă riduri. De altfel, şi proprietarul lor e destul de şifonat.

*

Acum câţiva ani, se purtau cămăşile cu dungi verticale şi arătam cu toţii ca nişte gândaci de Colorado; acum sunt la modă dungile orizontale – şi am început să aducem a omizi.

*

Niciodată să nu te minimalizezi: ar fi singura ocazie când lumea te-ar crede pe cuvânt.

*

Făt Frumos îi făgădui armăsarului său că-l va ospăta cu miez de nucă. De unde deducem că Făt Frumos era miliardar.

*

Reportaj monden: “Invitat la Balul Stelelor, Superman lichidă o litruţă de slănină cu ceapă şi brânză, dădu pe gât o halbă cu ţuică de Argeş şi, în încheierea lucrărilor, îşi aprinse o Mărăşească. Apoi, îşi şterse buzele cu dosul palmei şi o sărută temeinic pe Miss Universe, care îl adulmeca, topită de emoţie.”

*

Opinii despre viaţa conjugală

Mike Tyson: “Nu mi-am bătut niciodată nevasta. I-am promis numai.”

*

1976 :

Incompetenţa e singurul lucru cu adevărat monumental în acest grandios film istoric cu mii de figuranţi.

*

Numai geniul poate suplini lipsa de talent; îndemânarea nu face decât să o agraveze până la penibil.

*

- Ca să vezi până unde poate să ajungă ticăloşia omenească!

- Deocamdată, până prin preajma lui Jupiter, doamnă. Cu ajutorul unei sonde spaţiale.

*

Somnul monştrilor naşte raţiune?

*

Decât să devin o personalitate dubioasă, mai bine rămân ce-am fost: o personificare a dubiului.

*

Medicii au stabilit că nimic nu se potriveşte mai bine misiunii de procuror decât o mică nevroză sexuală.

*

1973 :

„…care va interpreta cântecul Dor de marinar pentru salariaţii Întreprinderii de Morărit şi Panificaţie din Râmnicu Sărat…” (dintr-o emisiune radiofonică).

*

2004 :

Ziarele scriu despre un urs de prin Statele Unite care s-a prins că portbagajele turiştilor dintr-un camping conţin o grămadă de cutii de bere – şi a procedat în consecinţă: le-a spart oamenilor maşinile şi le-a băut berea. Ca atare, a adormit, beat mort, chiar la locul infracţiunii, de unde l-a luat poliţia pe sus, ca să-l ducă undeva, într-o zonă mai lipsită de turişti. Nu încape îndoială: beat ca un porc, ursulică era de-a dreptul uman.

*

Recitind Doctor Faustus, nimeresc peste un amănunt nostim: cică una dintre multele porecle date diavolului, în folclorul nemţesc de pe vremea lui Martin Luther, era “Domnul Zice Şi Nu Face”. Cu alte cuvinte, pe Necuratul îl recunoşti prin aceea că e campionul mincinoşilor, că e un individ neserios (o hahaleră, am spune noi) şi un escroc, pe care “nu te poţi baza”. Şi mă apuc să cuget că, dacă aşa stau lucrurile, rezultă că aproape toţi cei cu care am de-a face, zi de zi, sunt nişte diavoli şi că domiciliez în centrul infernului, cum s-ar zice.

*

Idee publicitară pentru industria produselor lactate: ambalaje pentru unt, cu denumirea Last Tango in Paris şi cu poza lui Marlon Brando.

*

Imun(d)itate parlamentară

*

Vorbă de alint în autobuz R.A.T.B. (Regia Autonomă de Transport Bucureşti): “japiţucă mică”.

*

1996 :

Agenţiile de presă transmit că, într-un orăşel german, cu ocazia săpăturilor pentru instalarea unor ţevi de canalizare, este descoperit un schelet omenesc care se dovedeşte a fi zăcut acolo de pe vremea când localitatea era ocupată de armata Romei imperiale. Între coastele sale se află, însă, înfiptă o mică bombă de aviaţie, neexplodată, din al doilea război mondial, când orăşelul a fost vizitat de avioanele aliaţilor. Iată că epocile istorice se întâlnesc. Ba se mai şi intersectează, după cum se vede.

*

2002 :

Conversaţii cu cotoiul Jimmy: când sunt bine dispus, îl iau cu “măi, dragă”. Când nu, cu “măi, animalule”.

*

Nu s-a mai trezit din beţie încă din adolescenţă, aşa că nici n-a observat cum au trecut peste el cei patruzecişicinci de ani de comunism.

*

2005 :

Associated Press relatează că Scorpionii Roşii, infanteriştii români din Irak, l-au arestat pe Ossama bin Laden şi l-au transportat urgent la Bucureşti. După 24 de ore de detenţie la sediul Inspectoratului General al Poliţiei, el a fost eliberat ca urmare a unui ordin semnat de un procuror de la Sectorul 5, pentru „lipsă de procedură”. Procurorul în cauză a fost, la rândul său, arestat de către Parchetul Naţional Anticorupţie, fiind eliberat de abia după o săptămână, din lipsă de probe.

*

1987 :

„Tunuri în loc de unt!” le-a spus Hitler nemţilor, în 1933, când a pornit reînarmarea Germaniei. „Şi tunuri şi unt!” le-a spus Reagan americanilor, prin 1980, când a dat verde Războiului Stelelor. „Nici tunuri, nici unt!” ne spune nouă Pingelică – şi pune la cale un „grandios marş pentru dezarmare” pe bulevardul Magheru.

*

A te extazia de Brâncuşi, cât timp există Paciurea, ce nonsens! Cum poate fi cineva persan?

*

Cooperativa de Ajutor Reciproc Ţine-te de mine ca să cazi mai bine.

*

Eu câştig doar atunci când banul cade pe muche.

*

Singurul comentariu pertinent referitor la talkshow-uri l-am auzit din gura unei bătrâne de la ţară: Auzi, mamă, dacă ăştia doi au atâtea de vorbit, de ce nu se duc, mamă, acasă la ei să stea de vorbă?

*

In God we trust. God trusts in us?

*

Epitaful lumii noastre va suna astfel: Aici zace Civilizaţia. Ea a pierit fiindcă n-a avut curajul de a-şi folosi puterea împotriva sălbaticilor.

Epitaful planetei Terra va suna astfel: Viaţa pe această planetă a fost nimicită de puterea Civilizaţiei.

*

Totul se copiază, totul se plagiază, totul se contraface: de la ţigările, chipurile, Marlboro la aşa zisele ţoale Armani şi la lucrarea de doctorat a lui Puie Monta.

*

„Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor”. Dacă aşa stau lucrurile, să mă ferească Dumnezeu s-ajung acolo. Destul am tot avut parte de ei pe-aici.

*

Scandalurile, la Bucureşti, sunt ca nişte bombe aruncate pe fundul unor latrine de campanie: nu omoară pe nimeni, chiar dacă-i umplu de rahat pe toţi.

*

Cele o mie de tancuri T34 din remiza de pe deal, care n-ar fi putut fi, în nici un caz, folosite în vreun război, fiind mult prea debile pentru armele antitanc din anii 1966-68, când am făcut eu armata la unul dintre cele două regimente de T55 din orăşelul acela ardelenesc cu douăzeci-treizeci de mii de locuitori, dar care erau păstrate acolo, în conservare, adică gata de a fi puse în mişcare într-o oră sau două – ghici pentru ce ? (ca să le uşurez viaţa cititorilor mei candizi, reamintesc că asta se întâmpla la zece ani după contrarevoluţia de la Budapesta…)

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (33)

Wednesday, July 9th, 2014

Acum câteva zile, am descoperit cu stupoare că scriitorul Tudor Vasiliu, vechiul meu prieten, e mort de aproape un an. Cu stupoare, pentru că de mult nu mai ştiam nimic despre el, iar ştirea n-a apărut, într-un târziu, decât în Luceafărul de la Botoşani şi în Tricolorul. Adică în nişte publicaţii dintre cele cu care el a avut cel mai puţin de-a face.

Ce pot spune despre el? Că a fost altfel. În oborul ăsta literar de coprofagi, de turnători talentaţi, de gălăgioase nulităţi Copy-Paste pline de tupeu, ba chiar şi de securişti propriu-zişi, el a fost el - şi nimeni altcineva. După ce, la douăzeci de ani, adică pe la începutul anilor 70, avea rubrică în România literară, în compania unora ca Şerban Cioculescu, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, Ivasiuc, Doinaş, Simion, Manolescu (şi era secretarul UTC al Uniunii Scriitorilor – funcţie în care i-a urmat Mircea Dinescu) – în deceniul următor, s-a retras, abandonând net viaţa publică.

El nu era „acomodant”, cum numeşte domnul Pleşu categoria în chestie. Era dintre acei dezintegraţi social care se clătesc cu spirt după ce dau mâna cu alde oamenii aceştia de succes, acomodanţi. Şi aşa a rămas chiar şi după 1989, un simplu particular care-şi ducea zilele departe de o viaţă literară plină de „rezistenţi prin cultură”, care mai de care. Cine să ştie că în intervalul ăsta el a publicat vreo câteva cărţi ?

N-aveau poftă „rezistenţii” de ciudaţi din aceştia. (Există, într-o piesă de Vaclav Havel, un pasaj care ne lămureşte perfect de ce anume se întâmplă aşa. În textul foarte autobiografic al lui Havel, e vorba de un dizident dintr-o ţară comunistă. Cei din jur, prieteni, colegi etc., sunt departe de a-l simpatiza, deşi omul nu i-a supărat, aparent, cu nimic. De fapt, însă, îi supără însăşi atitudinea lui, care le arată că se poate, că te poţi opune sistemului dacă ai un pic de coloană vertebrală, totul e să nu fii laş. Cu alte cuvinte, el e factorul de contrast, oglinda care le arată propria lor nimicnicie.)

Dumnezeu să-l odihnească pe scriitorul acesta incomod.

PS. A existat şi un ferpar al Uniunii Scriitorilor. În care se spune că Tudor Vasiliu a publicat în Urzica. Nimic despre faptul că a avut, ani de zile, un colţ de pagină săptămânal în principala revistă a Uniunii Scriitorilor. Pentru cine nu ştie: imensa majoritate a membrilor Uniunii Scriitorilor au tânjit degeaba, timp de vieţi întregi, să le publice România literară ceva.

http://www.tudorvasiliu.ro

http://www.crispedia.ro/Tudor_Vasiliu

[ "Nu se poate. Nu se poate.

Dumneata eşti apt

Pentru iubire !"

"Eh, trebuie să ţineţi seama

De faptul că sînt mort."

"Nu se poate. Nu se poate.

Dumneata eşti apt

Pentru iubire."

(Lumină la ciorap sau altundeva, în vol. ÎN GENERAL, TRIUMFUL PĂDURILOR, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1969, pag.30)

Voilà pourquoi ils l'ont aimé. Vorba românului.  ]

www.easy-hit-counter.com

www.easy-hit-counter.com

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (11)

Thursday, March 1st, 2012

O singură dată s-a dovedit Mircea Dinescu profet: în 1990, când, în replică la o vorbă de-a lui Ion Iliescu à propos de oarece nobile idealuri”, a zis: “am compromis noi comunismu’, las’ c-o să compromitem şi capitalismu’ !”

După cum veţi binevoi să băgaţi de samă, numai profeţiile sinistre se împlinesc…

*

Despre “schimbarea domnilor, bucuria proştilor”: ce maniheism, care maniheism… ne aflăm în România, unde antonimul, opusul numelui Belzebut, este “Scaraoschi”…

*

Interpreta infuzează o notă de tragism performanţei sale, accentuată de coloana sonoră (din cronica la un film porno)

*

Vara, pe străzile noastre: fetele şi băieţii umblând cu sticle de apă în mână, ca arabii. Numai că arabii nu folosesc apa aceea pentru băut… ci în scopuri, ca să zic aşa, igienice… în asta constă diferenţa…

*

Doar în spectacolele cu piese zise “de bulevard” mai poţi auzi replici, numai în teatrul bulevardier mai există dialoguri inteligibile. Mainstream-ul, teatrul, vezi Doamne, “major”, constă actualmente în emisia de urlete, râgâieli şi pârţâieli.

*

În februarie a.c., o doamnă ministru a spus, la televizor, că în ţările scandinave, unde iernile de genul celei care ne-a fericit acum pe noi nu sunt o excepţie, ci regula, pneurile antiderapante ale camioanelor sunt de un tip special, “cu cuie”.

Ca o consecinţă – presupunem – directă a spuselor sale, chiar ieri a fost înregistrată la OSIM o cerere de brevet pentru “prezervativul de iarnă, cu cuie, marca Boagiu”.

Marele și complet uitatul Tudor George, mai cunoscut ca beţiv și sub numele de Ahoe (deși el era, de fapt, un mare sonetist), care pe mine m-a învăţat, prin anii ’70, să scriu versuri nepublicabile și să uit ce-am învăţat la școală, avea o poezioară cam așa:

Cazarma pute tare ca stîrvu’

A bucătărie și a sudoare,

Dar mai ales cînd dom’ sergent Pîrvu

Își pigule unghiile de la picioare.

Îndurăm acest iad olfactiv,

Mînia gradelor superioare,

Majurul ne-njură fără motiv

Despre grijanii și născătoare.

Un milion de culcări zi de zi

Desăvîrșiră oameni de gumă,

Care-s datori, cît or trăi,

Alt gînd să n-aibă - doar Patria-Mumă !

*

Tot confortul - cu telefonie mobilă la cap. Că face bine la crieri.

Povestea mişcătoare a fetiţei din clasa a doua care locuieşte într-un cartier de blocuri ceauşiste şi care trebuie să se ducă şi să se întoarcă singură de la şcoală, fiindcă părinţii ei, la orele acelea, sunt la serviciu. Fiindcă, la început, s-a rătăcit de câteva ori prin ghetoul de beton, prin labirintul de clădiri identice numerotate “la mişto”, cum zicem noi, ori kafkian, cum zic fraierii de occidentali căzuţi aici ca musca-n ciorbă, ai ei s-au gândit să-i creeze un reper după care să se ghideze. Aşa că au lipit pe geamul balconului câteva decupaje din hârtie colorată: un pătrat galben, două triunghiuri albastre, un dreptunghi verde, un cerc roşu… Balconul lor arată acum ca vitrina unei galerii de artă modernă în ajun de vernisaj, iar fetiţa nu mai are probleme de orientare. Iar TVR Cultural a luat-o odată-n barbă prezentând balconul multicolor drept afişul expoziţiei Mondrian, care va fi găzduită de Muzeul Naţional de Artă vă spunem noi când.

Compoziţie de Piet Mondrian

1979:

Nuşa şi soţul ei Johnny Micu, actori, colegii mei de promoţie, repartizaţi “în producţie” împreună cu mine, la Timişoara – care profită de un turneu la Belgrad ca să “rămână”… Cu vreo două săptămâni înainte de asta, cum tocmai reuşisem să-mi procur un film diapozitiv color (marca ORWO, dac-aţi auzit vreodată), i-am făcut Nuşei câteva poze. M-a mirat atunci gustul ei de a-mi poza dindărătul unor gratii, dar mi-am zis că aşa sunt actriţele, expresive cu orice preţ, în orice împrejurare… După ce-am aflat de fuga lor, m-am lămurit ce era cu poza aceea.

Iar în redacţia revistei literare Orizont, al cărei colaborator - din an în Paşti – eram, prozatorul Th., unul dintre redactori, m-a informat, la o săptămână după dezertarea celor doi, că Nuşa era acum angajata unui bordel din Hamburg, aflase el din sursă sigură…

Al dracu’ prozator, că bine mai era informat! Încă unul care-a rezistat prin cultură…