http://www.observatorcultural.ro/Cesaria-Evora-si-Vaclav-Havel*articleID_26376-articles_details.html
O seară la televizor, cînd Galatasaray cu Hagi în teren şi Fatih
Terim pe banca antrenorilor a cîştigat Cupa Campionilor Europeni
A fost o seară de neuitat. Ce pot să spun mai mult. Trebuie neapărat să-ţi povestesc. Cine ştie să povestească nu moare, ascultă la mine. Salutare, băi, Costele, ce faci, Mister, ce eşti aşa fleoşcăit ca o orhidee? Mulţumesc, la fel, să-ţi trăiască franţuzoaica şi tot ce-i gol să fie plin! Hahaha! Vorbim. Să-mi dai un SMS să spui ce-ai făcut cu chestia aia la guvern pentru care te rugasem pentru treaba de care am vorbit deja cu alde Broscoi. Ciupitu stă cu banii pe pervaz. Aştept. Să fii iubit!
Cum spuneam, bre, Radule, lumea e plină de dobitoci şi jagardele. Nu mai e nimeni cinstit. Care nu fură deloc, e prost, care fură prea mult, nu se face, strică jocul şi tot prost e. Nu ştiu care deştept a zis ceva cu dreapta măsură că io le cam uit dacă n-am şcoală multă, dar la ciripit mă descurc bine. Io la cîrciumă am învăţat destul de multe. Băutura te face meditativ. Ştii ce e aia? Să cazi pe gînduri. Nu e treabă simplă cu gîndurile. Vin idei şi tu, pac! Te învîrţi în jurul lor. Joci la mai multe capete. Nu joci pocher? Păcat. Şi nici pârnaie nu am făcut. Asta e, trăim. Nevastă-mea era plecată la socri, la Brăila. Oraş de şmecheri greci cîndva, acum de proşti români. S-a lenevit lumea, grecii au plecat, greu de pus ceva serios pe picioare doar cu arăboi care nu bea şi chinezoi care se uită la tine ca la un perete. Nu pune sifon, te rog. Merci. De cînd nevastă-mea are carnet de conducere auto, sunt scutit de multe, ce să spun. Că merge cu frîna de mînă pusă, treaca meargă, dar că ar fi în stare să meargă şi pînă la Giurgiu în marşarier, nici nu mai are importanţă. Dar mi-e frică, dacă se ia şi alţii după ea? Să vezi apoi o ţară întreagă să circule ca ea, hm, ne-ar ieşi vorbe. Ar da vina tot pe mine, că beau şi nu vreau să conduc. Toţi bea şi conduce. Eu nu, am principiile mele. Nu le calc, că iese prost. Ea are putere de convingere, ce mai. Era dusă, cum ziceam, după nişte zacuscă şi murături. În fiecare toamnă ei ne pregătesc tot ce avem nevoie peste iarnă. De la copii, nu aşteptţi mare lucru, dar de la socrii e alta socoteală. Aşa. Mai facem şi noi cîte ceva, ca tot românul, dar ce vine de la ei sau e de căpătat de Uniunea Europeană e baza. O gospodărie nu se ţine singură, ştii bine. Mai ales în timpurile astea grele. Cu comuniştii o mai scoteai la capăt, una alta, planuri cincinale, succesuri, eroism în muncă, ei da, era, da’ cu criza asta mondială capitalistă se pare că e rău. Rău de tot. Nici strugurii nu s-au mai făcut pe la noi ca lumea. Varza, aşa şi aşa. Mîncăm din aia de Bruxelles. Ştii cum se scrie/ Nu e cum se aude. Cu maioneză Knorr şi muştar de Dijon merge. Eu fac figuri la mîncare. Mă rog, nici nu beau orice poşircă. Noroc de crescătoria de struţi. Merge bine, la Valea Sărată. Şi cu melcii am export bun. Io nu pun în gură spurcăciunile alea, dar afacerile-s afaceri. Altfel, na, nu e bine, porumbul mic, mango şi kiwi nu s-a prins, măcar că merge bine orezăria. Altfel e secetă, stratul de ozon s-a micşorat şi e aerul poluat. Chestiile astea primordiale, vezi cum vine. Pericolul nuclear. Singurătatea, grăsimile. Dacă dragoste nu nimic nu e. Mi-a explicat şi mie ăla micu. Cu ozonu, cu solitudinea, paradigmele lumii mocerne. Auzi la el, să mori de rîs nu alta! Socrii,ce să zic, nişte oameni minunaţI. El a fost şef de post la Măcin, ani în şir. E de felul lui de pe lîngă Feteşti. M-a plăcut ca ginere, ce să zic, am luat-o pe Marcela cu burta mare. Iar taică-su nu era un fitecine, barosan la Judeţ. Mă rog, nu era copilul meu, ne-am tocmit, am acceptat condiţiile puse de fiecare, asta e. Altfel nu ajungeam eu soţul Marcelei. Cum, necum, a mers căruţa şi mai apoi l-am iubit pe ăla micu ca şi cum era al meu. Chestii care nu se uită. I-am mai făcut şi io doi, deh, viaţă, nene. Nu vrei şi nişte minerală ? Eu nu beau decît rar şpriţ. Cînd îmi vine de şpriţ. La şpriţ românul e vesel, la tărie devine supărat.
Hai noroc, să fii sănătos.Tata socru ţine mult la mine, uite aşa.Şi uite aşa, cum spuneam, l-am scăpat pe om de ruşine. Şi uite că nu mă uită pentru omenia mea. Voiam să-ţi zic altceva, dar să termin cu chestia asta dacă tot am abordat-o. Mda, ce să zic, omul are nevoie de prieteni. Adevărul e că eu o ştiam bine pe Marcela, îmi plăcea de ea, dar ea nu prea se uita la mine. Nu mă iubea, cum se spunea pe vremea aia. Acuma socoteala e simplă. I-o trage sau nu. Asta e tot. Deh, fată cu liceul economic, eu, deh, vînzător gestionar la Universal la noi în comună, la Berbeşti. Cît eşti gestionar nu te întreabă nimeni de studii. Aveam io vreo zece clase, dar atît. Pe Marcela a îmbrobodit-o un profesor de la liceul industrial. Cică îi scria poezii. Poezii, nepoezii, pînă la urmă a lăsat-o borţoasă. Uite aşa, mare scofală. Aşa am apărut eu pe firmamentul istoriei. Ce să mai zic, vremuri frumoase. Şi Marcela era frumoasă, da nu mă iubea. Iar amărătul ăla care i-a sucit minţile şi umflat burta a dat bir cu fugiţii. Acum e anticomunist, cică. Fie, nu e treaba mea să mă pun cu autorităţile locale şi cu organele abilitate. Îţi place cum sună ? Purtăm şi noi o discuţie. N-am şcoală, dar am am prins cîte ceva din viaţa asta păcătoasă care am tot dus-o. M-am lins pe bot de rai, în iad o să mă duc direct. Hai nu ofta, că nici acolo nu e rău. Se pare că peste tot e la fel. Nu vezi cîte mai păţesc şi americanii ăştia. Săraca democraţie, cum se consolidează puţin, cum apar unii care strigă Huo!. Nu merge treaba aşa. Huo, nehuo, ehe, mamăă, ce de mai peşte am mîncat pe vremea aia. Mama ei de viaţă, de ce-or vorbi atîta de rău de România şi Regele Mihai, nu pricep. Pare el cam slăbănog, dar se pricpe la mecanică, păi ce e puţin lucru să schimbi nişte planetare? Şi eu am fost comunist, l-am sprjinit pe Durbacă de ori de cîte ori a avut nevoie de mine, dar să înjuri toată ziua ţara ta natală parcă nu se face. Nu se face, nene, ce mai. Cică un australian i-a arătat curul Reginei Angliei. Să mori de rîs, săraca babă , am rîs şi eu, dar nu se face. Cum spuneam, în seara aia eram invitat la popa Predescu. Parohul de la Sf. Dumitru. Prieteni vechi, ne ştim de-o viaţă, mi-a botezat copiii şi în fiecare an îmi pune cauciuri de iarnă. Om, nene, ce să spun, mereu am avut pe lîngă mine români de omenie. Păi nu e frumos aşa, zii şi matale, văd că tot taci şi dai din cap la tot ce dau eu din gură. Cam sec vinul ăsta de Ostrov, nu mai e vinurile de altădată. Ce să zic. Mie îmi lipseşte foarte tare că n-am cu cine schimba două, trei, o mie de vorbe. Recunosc, vorbesc mult. Marcela nu are răbdare să m-asculte. Dar şi ea şi eu avem multe pe cap. Ea afaceri, eu afaceri, na, e greu. De suflet ce să-ţi mai spun, altul în locul meu se ducea pe lumea ailaltă. Marcela nu mă iubeşte nici acum, dar mă respectă de cînd sunt consilier local şi m-am înscris la doctorat. Da, da, nu holba ochii, îmi completez studiile şi cînd am suficientă vechime o să devin şI cadru didactic. Am o vorbă cu unu, direct profesor mă face la Universitatea din Măcin. O să deschidă şi o facultate de medicină la Issacea. Dai un ban, dar stai în faţă. Şi peşte cît vrei, mi-a promis omu meu. Jumate de bani acum, jumate p-ormă. Cinstea e la mine lege ! Păi nu e frumos să-ţi zică lumea Trăţi, domnule profesor! Şi Marcela s-o văd gudurîndu-se pe lîngă mine. Ce faci profesore… Cu subînţeles că ar putea veni noaptea pe canapeua din sufragerie unde dorm eu acum de cînd m-a pus muierea la ambiţie să termin facultatea! Nici nu mai ştiu bine dacă fac facultate sau masterat, cred că facultatea e după aia!!! Hahaha, ca să vezi nene cum vine chestia asta! Hai că nu-i rău vinul ăsta de Ostrov! La popa Predescu urma să vedem meciul dintre Galatasary şi nu ştiu care echipă nemţească. Am uitat cum îi zice, ceva cu Munchen. Am trecut pe acolo cînd am fost la nişte neamuri în Olanda, frumoase flori sunt, bre, acolo. Daaa, de femei, ce să mai zic, nişte negrese cu picioare lungi şi albaneze cu ţîţele ca merele de Voineşti. Ce mere, nene, pepeni de Dăbuleni, nimeni nu ştie de ce se fac aşa mari. Şi zemoşi, hihihi, hai că nu e chiar rea viaţa în România, degeaba îl îmjură unii pe Iliescu, nişte proşţi. Dar dacă eşti om cinstit, te ia lumea de prost, aşa e oamenii, răi de tot. Nu e bine, nu e bine să fii luat de prostul proştilor. Dacă ai bani, scapi de toate relele. Da, cum ziceam cu pepenii şi femeile. Ce mai, uite cum vine de se leagă lucrurile. Eu adusesem nişte vin roşu lu popa Predescu, dar mai venise şi un pretenar al lui din Tulcea. Ăla cu o sticlă de uischi din aia care miroase nu ştiu cum. Mie nu-mi place, dar popa Predescu apreciază. De altfel el apreciază cam orice e lichid. Hihihihi, femeile să fie solide. Hahahaha! Zice el. Pune părintele Scarlat, că aşa îl chema pe părintele din Bratoloveni, pune pe masa lui Predescu al meu un peşte mare de vreo zece kile. Ce-i cu asta? Părintele Scarlat e unul tînăr şi slab cu nevastă voinică. El cîntă frumos, ea găteşte bine,au şi vie şi livadă de piersici, oameni de omenie, am fost pe la ei. Asta e România adevărată, nu toate ororile astea cu accidente şi morţi care le dă ăştia pe la tv-uri. Cum ziceam , zice popa Scarlat, arătînd peştele întins pe masă, pentru matale, facem ceva ca lumea mîine, poimîine, şi vin şi eu cu coana preoteasă a mea cu copiii s-o facem lată şi să binecuvintăm, voia Domnului. Ia popa Predescu peştele cu pungi şi ziare cu tot, că d-aia nici eu nu arunc ziarele, nu ştiu ce scrie prin ele am am abonament la sediul primăriei, dar pentru curăţat peşte este aur. Peştele, frumos, ce mai, avea mai mult de vreun metru si vreo opt-zece kile, ce să zic, frumos crapul. Şi dispare popa Predescu din sufrageria cu televizorul. Noi, cuminţi în fotolii să aducă ceva de băut să vedem meciul cu Hagi. Cine nu-l iubeşte pe Hagi şi pe Domnul Iliescu în ţara asta, păi nu ? Am uitat să zic că popa Predescu are două televizoare. Unul pentru cele lumeşti, altul pentru programe bisericeşti, tare chestia, deştept omul.Poate să tragă cu ochiul şi la transmisiile de la Patriarhie să caşte gura şI la meciuri sau mai la ce ştiu eu emisiuni culturale de pe cabluri şi sateliţi. Unul dintre aparate are şi video, ăla pe care se uită la programele cu treburi bisericeşti. Ce să-i facem, pregătirea profesională nu e de joacă. Dacă poporul român vrea reformă şi să progreseze e musai să se recicleze periodic. Io mereu le spun la ai mei. Învăţămîntul şi Cultura salvează România! Zii că nu e aşa! Da, şi uite aşa apare popa Predescu, nea Viorel, cum îi spun prietenii, apare de la bucătărie zîmbind nevoie mare cu o sticlă de vin şi patru pahare ca să ne omenim şi noi în timpul meciului. Că d-aia venisem ceva mai devreme să îmbucăm ceva şi să fim pregătiţI sufleteşte pentru meciul cu Hagi. Căpitan de echipă la turci, parcă, poate nu era, dar era cel mai tare la căpăţănă, cum să nu fii mîndru că eşti român. Apăruse şi nea Pandele, prieten cu popa Predescu, om negustoros, de pe vremuri, acum face de toate pe lingă Predescu al meu. Conduce maşina cînd e el mai băut, face achiziţii şi cumpărături, mai vinde ce e de vîndut, ştie să repare orice, băiat bun şi util cu spor la casa omului. Securist, nesecurist, căcat, băiat harnic. Are şi voce nea Pandele, cîntă pe lîngă popa Predescu dacă e nevoie. Şi mereu e nevoie, mai un parastas, mai un botez, o cununie, nu toată lumea are bani să-l angajeze pe Florin Salam. Vine popa cu vinul pentru meci şi ce să vezi,comedie mare. Scoate părintele Scarlat de sub sutană o casetă şi i-o pune în braţe lui popa Predescu. Ce-i cui asta, zice el. O să vezi tu, bag-o la video , ne uităm la ea în timpul meciului, acasă nu pot s-o pun de gura nevestei şi doamne fereşte mai vine vreun copil in camera, mă înţelegi… Nici nu ştiu ce e pe ea, mi-a dat-o un emoriaş care a venit din Spania, cică e ceva super tare, o bagăm şi gata, ce mai atîta vorbă, voia lui Dumnezeu!
Eu vreau fără apă minerală, sec, mulţumesc, zice părintele Scarlat şi se aşează lîngă mine. Binecuvîntează părinte, zic eu înainte să duc paharul la gură, amîndoi preoţii binecuvîntează, iau o gură de vin şi o felie de muşchi ţigănesc cu caşcaval, aşa îmi place mie, nu mănînc carne fără brânzeturi, pîine mai puţin că îngraşă. Şi mai rîdem noi, mîncăm, bem, începe meciul. Turcii atacau tare de la începuit , nemţii nu se lăsau, Hagi al nostru făcea minuni, ce mai, pe teren. Şi dă popa Predescu drumul la video. Cînd dau turcii primul gol să-mi cadă paharul din mînă ce văd pe televizorul ălălalt. Nu băgasem de seamă că începuse şi acolo transmisia, filmul, ce naiba adusese Părintele Scarlat. Nici prin cap nu-ţI trece ce se întîmpla acolo în televizorul numărul doi. Ce să te mai uiţi dacă a fost ofsaid la un gol anulat al nemţilor şI antrenorul turcilor Fatih Terim urla de mama focului, cînd vreo duzină de bărbaţi şi femei şi-o trăgeau în colectiv unul pe altul de nu mai desluşiai bine unde e capul si unde curul unuia şi altuia. Ce băgau, ce scoteau, era ca la balamuc. Noi nu ziceam nimic, eram în casă de preot. Ciocu mic. Transpirasem tot. Şi meci şI futai, na, om eşti. Măi să fie, nu văzusem aşa ceva pînă atunci. Dacă nu zicea nimeni nimic, nici io n-am zis nimic de cum se regulau ăia acolo pe capete. Sex oral, anal, mărog, tot dichisul.Turcii mai dau un gol şi nemţii altul, mai aduce popa Predescu un vin şi vine pauza. Noroc de pauză, am făcut cîţiva paşI prin curte, eram năduşit tot, că înţepenisem acolo în fotoliu. M-am dus să mă uşurez şi eu că nu stau bine cu prostata şi dacă beau vin, îmi vine imediat să fac treabă mică. Pe televizorul doi era treabă mare, mare de tot, nene, ce să spun acum, delir. Am mai stat cu toţii în cerdac să mai luăm o gură de aer, cu nemţii nu e uşor, se ţin tari pînă în ultima clipă. Turcii erau ei muncitori, dar tot capul lui Hagi făcea toţi banii. Ce pase, domnule, cum poate gîndi omul ăsta tot jocul cu piciorul. Şi e şi stîngaci! Noroc cu Hagi şi cu publicul lor, turcaleţii în delir să-i căsăpească pe nemţălăi, mereu călare pe ei. Ca la balamuc, cu cît se apropia sfârşitul meciului, cu atît era lumea mai excitată. De parcă şi ăia de pe stadion ar fi urmărit meciul şi filmul deodată. Şi ăia cu regulatul parcă se uitau şi ei la meci şi se bucurau că au cîştigat turcii. Era ceva tulbure,ce mai, cu toţii excitaţI la maxim. Şi atunci cînd s-a terminat transmisia şI au cîştigat turcii cu Hagi în teren,şi toată Turcia şi România era în delir, urlau ca descreieraţii. Şi noi la fel că ne cam îmbătasem.Şi a explodat televizorul ala cu filmul unde se tot regulau ăia. Ăia nu terminaseră treaba. Bufff, s-a auzit şi a luat foc. Ne-am speriat cu toţii. Pur şI simplu s-a auzit un pocnet surd si a început să scoată fum. Popa Predescu a fugit în bucătărie şi a adus o găleată cu apă şi aruncat-o peste televizorul cu video cu tot şI filmul ăla plin de neruşinări. Am pus şi o pătură peste toată chestia aia ca să nu fie aer să se extindă incendiul. Dacă nu e aer, nu arde nimic, am tot văzut chestii din astea la viaţa mea. Cum arde ceva, pac!, acoperi cu ceva, dai cu nisip, să nu alimenteze cu oxigen incendiul. Să nu se extindă!
Şi să vezi ce s-a întîmplat, aşa, mai bagă nişte vin, eu nu conduc maşina niciodată, noi cam chercheliţi şi speriaţi de cele întîmplate, popa Predescu, alb ca varul, cam speriat şi ud de la apa din găleată, că apoi a mai adus una, zice, cu vocea lui de butoi dogit, Voia lui Dumezeu, pedeapsă păcătoşilor… În genunchi… Să spunem Tatăl Nostru!. Şi pune-te, nene, în genunchi şi zi cu popa Predescu împreună “Tatăl Nostru” cu el. Şi uite aşa cînd eram noi pe la şi ne iartă nouă greşalele noastre apare o femeie, aşa cum zic, aşa ne găseşte nevasta popii in genunchi cu popa Predescu spunînd rugăcuni pentru iertarea păcatelor. S-a speriat şi ea, nu pricepea ce se întîmplă,era ceva tulbure pe acolo. Noi tot cu rugăciunea, nu se mai termina. Şi să vezi lucrarea ălui de sus, începe şi femeia să se roage cu noi! Se ruga şi ea de nu mai putea, săraca femeie, şi începe să plîngă şi ea alături de noi. Şi ţine-te bocit şi după ce noi deja terminasem. Mizerie mare peste tot cu apăraia aia, noi cam speriaţi şi chercheliţi.
Da ce s-a întîmplat, femeie ? întreabă popa Predescu cu blîndeţe de vechi slujitor al Bisericii. La el nu se vede cînd trage la măsea că ei ţin tare la băutură şi doar nasul li se înroşeşte. Dar şi asta e de la Domnul, am învăţat eu multe de la oamenii bisericii. Şi femeia lui bocea, noi ne liniştisem parcă, aburii alcoolului, meciului şi filmului ăla păcătos se mai risipeau după rugăciunile noastre, eu am mai tras o gură de vin direct din sticlă cînd era popa Predescu cu spatele şi încerca să-şi liniştească muierea, care era impresionată de cucernicia noastră şi mărturisea şi ea, săraca, că şi ea a preacurvit cînd era la liceu cu un preaîmpuţit de ceferist! Tot se dădea de ceasul morţii că a păcătuit cu un preaîmpuţit de ceferist. Noi şedeam cuminţi în timp ce popa Predescu încerca să-i explice femeii că se fac disponibilzări la CFR şi poate l-a pedepsit Dumnezeu şi-l dă afară guvernul din slujbă pentru că s-a dat la ea cînd era elevă. Totul se plăteşte pe lumea asta, a tunat popa Predescu şi nevastă-sa s-a liniştit cînd a aflat că poate preaîmpuţitul ăla de curvar a rămas fără serviciu. Cînd am plecat de acolo începuse şi ploaia.
Ce chestie tare, nu ?
Auzi, domnule, ce emotivă femeie. N-am mai văzut aşa meci ca ăla, dar nici nu m-am dus la popa Predescu vreodată acasă. Nu e sănătos, tot la local e mai bine, ce să zic. Tu cu cine ţii? Te sun, te sun vorbim, Costele, să fii iubit! Hai că începe acum şi meciul! Cică o să facă disponibilzări şi în învăţămînt… Măcar să devin şi eu profesor, pe urmă poate să mă dea afară, bani am, sănătos sunt, viaţa e frumoasă. Crezi că o să bată acum Galatasaray fără Hagi ?
