Archive for December, 2015

Julia Henriette Kakucs

Tuesday, December 29th, 2015

Anul meu 2015

Așteaptă … Îți voi face din portocală o floare … Mireasma ei ne va învălui și  închizând ochii vom vedea iernile albe ale copilăriei. Mâinile moi ale mamei mele îmi  desfăceau fructul zemos, în timp ce petalele alcătuite din coajă reînchideau ocrotitor în palmele mele feliile îmbietoare. Până astăzi mi-a rămas acest obicei de a sculpta primăvara în iarnă … de a vedea căldura acolo unde gheața a acoperit deja totul …

Acum însă, în anul 2015, iarna seamănă cu o primăvară adevărată. Pretutindeni înfloresc încă trandafiri și minuscule flori de o fermecătoare gingășie. Ce le va aștepta în zilele următoare? Ce ne va dărui nouă tuturor sfârșitul unui an neobișnuit? Fac retrospectiva cu speranța că în zilele ce ne despart de Revelion pot avea încă loc minuni ce-și vor arunca lumina în anul următor.

Anul 2015 a debutat în prima zi de ianuarie cu o contribuție la emisiunea Radio Timișoara „Piti-Show“ în care am citit poezii pentru copii, conversând cu Piticul cel urât. Tot în primele zile ale anului m-au ajuns știrile despre noua premieră a muzicalului pentru copii al carui libret l-am scris.

„Pip, copilul stelelor“ a readus pe scenă Visul, a lăsat iubirea și armonia sa învingă. Pe scena Teatrului Merlin, tot în aceeași perioadă, lupul își lingea buzele încântat de grișul de lapte, dovedind o sensibilitate care în lumea actuală îl face vulnerabil.

Într-adevar, în comparație cu el, lupul lui Charles Perrault este sângeros … Charles … sau Charlie? Charlie Hebdo?

Paris, 7 ianuarie 2015 … Creionul, cuvântul, libertatea lui sunt ucise. Parisul, Europa se trezesc dintr-o iluzie. Democrația este periclitată, atacată. Se discută aprins și în contradictoriu. Nu ar fi trebuit … nu ar fi fost voie … nu se cuvine … poate ar fi fost sau poate ar fi … Se caută răspunsuri, motive, explicații.

Paris 13 decembrie 2015 răspunde întrebărilor cu brutalitate. Ne aflăm din nou în imperiul crud al basmelor culese de Grimm, în pădurile înfricoșitoare în care se moare, în care teama –  dacă o lăsăm să ne determine – oprește desfășurarea vieții.

2015, un an în care urmărim la televizor migrația popoarelor încercând să o înțelegem, să fim umani, să oferim ajutor și să ne păzim valorile … un an în care pe vechiul continent partidele de dreapta câștigă adepți …

Mă întrebi ce am făcut în aceste luni cuprinse între ianuarie și decembrie 2015?

Am continuat să lucrez cu copii care-și caută cuvintele și drumul în lumea în care trăiesc. Valoarea supremă a vieții, frumusețea detaliilor descoperite zilnic, vraja muzicii și  a culorilor din jurul nostru au fost doar pași mărunți, dar importanți, pe drumul terapiei  desfășurate cu ei. Am câștigat cu copiii deficienți de vorbire premiul al doilea la concursul muzical al orașului Frankfurt am Main (la care au participat toate școlile din oraș) „Musik-Monat Mai 2015, Frankfurt klingt“ în care – pe baza poeziei mele „Vocea ta“ - am prezentat experimente muzicale. Poezii și eseuri am publicat în revistele „Observatorul“ Canada, „ASIL“ și „Secolul XXI“ (revistele Asociației Scriitorilor Israelieni de limbă romană) și în revista internațională a timișorenilor „BJT2006“.

„Noua poveste a Scufiței Roșii“ a fost prezentată de Teatrul Merlin de-a lungul întregului an. Teatrul „Gong“ pentru Tineret și Copii din Sibiu a prezentat muzicalul în cadrul unei acțiuni culturale.

http://www.cultura.sibiu.ro/cal_main/event/3266/

Ultima reprezentație anunțată de Televiziunea Timișoara a avut loc în ziua de 29 noiembrie la Teatrul Merlin.

http://www.kidspots.ro/eveniment/teatru-pentru-copii-timisoara-noua-poveste-a-scufitei-rosii-2/

Văd că ai savurat deja portocala ce ți-am pregătit-o. Mâinile îți emană o mireasmă  exotică, gândul mă duce spre insule pierdute în mare, spre țărmuri romantice.

Ce ar fi cotidianul fără vise, fără dragoste, fără prietenie? Anul 2015 mi-a dăruit sentimentele calde ale familiei si prietenilor, mi-a permis să mă bucur de prezența celor care-mi sunt deosebit de importanți.

Nimic, dar absolut nimic din lucrurile bune si frumoase nu este un lucru de sine înțeles. De aceea, tocmai în aceste vremuri tulburi – în care îți mărturisesc că sunt în  căutarea unei noi planete –  recunoștința mea se îndreaptă spre fiecare dintre voi, dorindu-vă din toată inima un AN NOU 2016 fericit!

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

ATENEU, Bacău

Thursday, December 17th, 2015

vezi

http://www.ateneu.info/editii-integrale-in-format-pdf/

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Radu Aldulescu, salvamar

Thursday, December 10th, 2015

Am postat chestiuţa de mai jos pe pagina de Facebook a lui Radu Aldulescu, care, acum, e într-o situaţie gravă. A fost dat afară din cămăruţa pe care o ocupa în casa de pe strada Nicolae Golescu, din spatele magazinului Eva de pe bulevardul Magheru, aparţinând Primăriei Capitalei – însă pe care Uniunea Scriitorilor o avea în folosinţă din, vorba aia, moşi strămoşi, contra unei chirii modice.
Din motive pe care prefer să le ignor, stăpânii Uniunii Scriitorilor din România, care până mai ieri îl ridicau în slăvi, s-au hotărît să se descotorosească de el. Şi pentru asta, au fost în stare chiar să renunţe la un bun pe care USR, în fapt, îl poseda de 50 de ani – şi fără să fi existat vreun indiciu că Primăria ar fi intenţionat să schimbe, cumva, această situaţie.

Adică, au renunţat fără motiv avuabil la un bun al USR, ca şi  cum  ei  l-ar fi moştenit de la mămicile lor. Şi după cum se vede, membrii USR n-au nimic de zis cu privire la asta.

În ce-l priveşte, primarul Capitalei a declarat presei că intenţionează să nu-l evacueze pe Aldulescu. Nu mai ştiu dacă s-a ţinut ori ba de cuvânt, dar nimic nu garantează că el va intenţiona acelaşi lucru la anul, pe vremea asta. (Mai exact, la anul, Bucureştiul va avea un alt primar.)


- - - - - - - - - - - - -

Ce mai faci, Radule?
< Viaţa bate într-adevăr ficţiunea, uneori pînă într-atît încît s-a întîmplat să cunosc fapte de viaţă pe care practic nu le-am putut integra în romane, fie şi serios ajustate ficţional, din pricina neverosimilului lor. >
Adevăr grăit-ai: chestie mai neverosimilă ca asta pe care ţi-au făcut-o alde Daniel Cristea-Enache şi Alex Ştefănescu-SLAST, în prag de iarnă, chiar că n-am mai văzut. Nu ei ţi-au dat un premiu mai deunăzi? ori nu mi-aduc eu bine aminte?

Auzi: cică romanele tale le-a scris un salvamar.
Dezamăgire şi adâncă întristare printre prieteni şi cunoştinţe, cari te ştiau de Salvamont…

- - - - - - - - - - - - -

Post scriptum

Se tot întreabă lumea întreagă, de la telespectator cu cinşpe grame de creier la ditamai savanţii, ce-o fi în mintea nebunilor care se aruncă în aer, a jihadiştilor sinucigaşi.

Eu zic că, în principiu şi păstrând proporţiile, e cam acelaşi lucru ca şi în mintea oamenilor de bine care renunţă la un bun aflat în folosinţa lor perpetuă (şi practic, gratuită) numai pentru a se răzbuna pe cineva. În cazul de faţă, pe un scriitor de mare succes, ale cărui cărţi îi îmbogăţesc doar pe editori (POLIROM / CARTEA ROMÂNEASCĂ) – şi ştiind bine că acela n-are unde se duce dacă ei îl lasă pe drumuri.

Apropo: oare cum or fi arătând contractele editoriale încheiate cu Radu Aldulescu ? M-ar amuza să arunc o privire în direcţia aceea.

NOTĂ: editura Cartea românească aparţine Uniunii Scriitorilor din România.

CRONICILE GENOCIDULUI, lansare la librăria Cărtureşti, 18 ianuarie 2013

vezi şi

http://-www.managerexpress.ro/timp-liber/lectura/cronicile-genocidului-de-radu-aldulescu-desemnat-romanul-anului-2012.html

&

http://www.romlit.ro/ochiul_magic11111111111111111117

Counter instalat la 26.03.2024


1 DECEMBRIE 2015

Tuesday, December 1st, 2015

.PP
Parada militară, văzută de la mine din balcon

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com