Archive for June, 2015

Noutăţi ex/incitante în DILEMA VECHE

Monday, June 29th, 2015

nr. 583 din 25 iunie 2015 :

ANDREI PLEŞU

AVENTURĂ ÎN INDONEZIA

IV

(fragment)

După această ultimă probă de eficienţă economică socialistă, am ajuns, cu bine, la Bucureşti. Bunicul fetiţei, în uniformă de general, şi-a preluat nepoţica şi valizele, uitînd, evident, să mă întrebe, măcar de formă, dacă n-aş vrea să mă ducă şi pe mine pînă în oraş. Dar ceea ce conta era că păşeam din nou pe tărîmul patriei. Aventura se încheiase.

Nu, nu se încheiase… Tov. Maliţa n-a întîrziat să mă convoace la dînsul, pentru lămuriri. „Nu prea te-ai descurcat!“ mi-a spus, în loc de bună ziua. Am rămas paf! „Cum adică să mă descurc?! Am fost pus în situaţii imposibile, penibile, inacceptabile şi îmi reproşaţi mie că nu le-am descîlcit?!“ „Uite ce e! – a sunat răspunsul ministrului. Matale ai umblat prin lume pe banii statului. Cîţi au, astăzi, şansa extraordinară să viziteze Indonezia? Trebuie să faci ceva care să justifice, cît de cît, cheltuielile: o serie de articole, cîteva conferinţe la sala Dalles, eventual o carte.“ „Bine, dar eu nu am nici o vină că lucrurile au luat-o razna! Probabil că nici nu vă închipuiţi prin ce am trecut!“ „Ei, uite, vezi, ăştia sîntem!“ – a conchis „binefăcătorul“ meu. „Vrem călătorii, vrem avantaje, dar cînd e vorba să dăm ceva în schimb, să punem osul la treabă, nu ne mai convine!“

Un mai bezmetic final al aventurilor mele nici că se putea imagina. I-am scris lui Mircea Maliţa o scrisoare indignată, pe care, cîndva, o voi publica integral. Nu mi-a răspuns niciodată. Dar acum, după 37 de ani, a găsit de cuviinţă să amintească episodul, într-o variantă resentimentar telegrafică: m-a trimis în Indonezia cu o treabă, dar eu m-am încuiat în hotel şi mi-am făcut de cap, după care m-am întors în ţară ca un profitor lipsit de caracter, finanţat din banii statului. Dl Maliţa a fost matematician şi futurolog. Sper sincer că pe tărîmul acestor discipline a fost capabil de ceva mai multă acurateţe. De „caracter“ nu pare să fi avut niciodată nevoie cu adevărat.

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/aventura-indonezia-iv

*

Pentru alte detalii referitoare la acelaşi personaj, vezi http://ciocu-mic.ro/wordpress/?page_id=1710

*

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (45)

Friday, June 5th, 2015

observaţii, divagaţii, ipoteze, fleacuri,

amintiri din vremurile bune

PE CE PICIOR DANSĂM

Iar s-a dat bacalaureatul, iar juisează de fericire gazetarii noştri analfabeţi: se găsiră, dragă Doamne, alţii mai proşti ca ei, tocmai dădură Bacul şi uite ce perle au comis!

Numai că exemplele citate cu satisfacţie maliţioasă de susmenţionaţii sunt tot mai puţin „perle”, adică umor involuntar. Tot mai adesea, ele sunt golănii conştiente, intenţionate. În orice caz, cele reproduse anul acesta în presă sunt, fără excepţie, aşa ceva.

A apărut o specie nouă: analfabetul supracompensat, complexat şi totodată, mândru de tâmpenia lui. În cazul de faţă, absolventul de liceu care încă nu îndrăzneşte să scrie pe foaia de la Bac ce gândeşte el în clipele acelea solemne (adică “mă p.ş pe şcoala voastră”) – dar care nu se jenează să sugereze chestia asta în modul cel mai transparent.

Pe vremuri, prostul era cam întotdeauna sărac, materialmente. Era un motiv în plus de a sta cuminte în banca lui, de a nu face valuri, de a-şi ţine botu’, de a face ciocu’ mic. Situaţia s-a schimbat radical. Acum, boul are BMW şi Maybach. Aşa că fi-su îşi poate permite să-şi ia, mitocăneşte, profesorii la mişto. Ta’su are două clase mai mult ca trenul – şi uite ce avere-a făcut.

*

TRADIŢII BUCUREŞTENE

- gheneral - picior în ghips / decembrie 1989

- prim ministru - picior în ghips / iunie 2015

*

CE P..A NOASTRĂ. CEA ALBASTRĂ

Despre dicţia actorului român actual : nepotul babei de la Costineşti, la care stăteam în gazdă, prin 1979-1980. Băiatul avea prune-n gură şi din tot ce spunea (că de mers gura, îi mergea întruna) nu se înţelegea decât veşnicul „ce p..a mea”, pe care-l repeta din minut în minut, sau ceva mai des. În ultimii câţiva ani, am văzut, în festivalul naţional de teatru, mai multe spectacole care se prezentau exact aşa cum vă spusei eu aici. Inclusiv în ce priveşte expresia cu pricina.

*

Omul, singurul răpitor dotat cu conştiinţă de sine.

*

De fapt, păcatul originar, pe care Biblia îl ocoleşte şovăielnic şi nu îndrăzneşte să-l numească, este uciderea unor fiinţe pentru a le mânca.

*

Mamaia, despre pomeni: „de mâncare pentru morţi – oare numai de Paşte şi de Crăciun le-o fi lor foame ?”

*

Despre antisemitism :

1. Fără îndoială, e o chestie atavică.

2. Nu se poate discuta cu un fanatic. El are reflexe condiţionate create timp de 2000 de ani. Aşa ceva nu se poate şterge nici cu consiliere psihologică, nici cu medicamente.

3. Partea proastă e că aceşti 2000 de ani sunt tocmai aceia în care Occidentul creştin a devenit o lume civilizată.

Aşa că, de fapt, dacă încerci să îl dezintoxici, să ştergi aceste reflexe, loveşti chiar în temeliile Occidentului.

Şi nu trebuie uitat că el, Occidentul, nu e laic decât de două secole şi un pic, de la Iluminism încoace. Laicitatea încă mai este o noutate supărătoare inclusiv pentru oamenii civilizaţi.

4. Iar, pe de altă parte, pentru imensa majoritate a oamenilor de pe întreaga planetă, religia e pură superstiţie şi armă îndreptată împotriva altora, fără nici o legătură cu morala, umanismul etc.

Cam aceştia sunt parametrii problemei.

*

Titlu, într-un ziar : IPOTEZĂ NĂUCITOARE !!! Când eşti năuc, toate ipotezele sunt năucitoare.

*

6 iunie 2015

(aproape) I. L. Caragiale : SE DUCE DRACULUI JAPIŢA, MONŞER !

*

ŢARA DE APOI, în care adversarul Răului este Şi Mai Răul.

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

CE NAŞTE DIN PISICĂ

Wednesday, June 3rd, 2015

În România, există două partide : P.S.D.-ul, sau cum i-o mai fi zicând la ora asta – şi opoziţia. Ăilalţi, care chiar când sunt la guvernare, de fapt tot în opoziţie se află. Ei sunt contra. Orice-ar zice, orice-ar face, tot contra sunt. Outsideri, pafarişti, fără şpil, fără stil. Un ministru al culturii, pozat aproape cu nădragii-n vine, în uşa biroului său de la minister. Un ministru al învăţământului, agramat. Chelneri, şoferi de ştabi şi alte specii de prin spatele casei puşi miniştri. Fără competenţă, credibilitate, obraz, fără putere adevărată, ci doar delegată de adevăraţii stăpâni mafioţi, atunci când catadicsesc aceştia din urmă.

Şi cum ar putea fi altfel, când, din primele cinci minute de după reînfiinţare, ele, partidele istorice, s-au văzut spulberate de proprii lor membri, securişti cu acte sau “doar” şantajaţi de aceştia. Bietul Câmpeanu, cum s-a mai trezit el cu o “aripă tânără”…

Dintre abilităţile de mare clasă ale “fostei” noastre poliţii politice, cea mai remarcabilă a fost, categoric, aceea de a scoate din nou capul în 1996, pe timpul guvernării Emil Constantinescu. Dacă vă mai aduceţi aminte, în primii ani de după 1989, securiştii au stat ascunşi. Asta, mai ales pentru că nu rare au fost, pe atunci, momentele când au mâncat, efectiv, bătaie. Ştiu şi eu vreo două asemenea cazuri.

Abia după înscăunarea preşedintelui democrat, am reînceput să-i vedem iar la faţă pe flăcăii lui Ceauşescu. Iar fenomenul se repetă, acum, cu punct şi virgulă, pe mâna preşedintelui Johannis.

Măi dragă Românie democrată şi civilizată, nu simţi că înnebuneşti ? Nu-ţi vine sângele-n cap când vezi că toată puterea e-n mâinile unora ai căror părinţi sunt pensionari M.A.I. ?

Mă citeşte şi pe mine cineva… mă urmăreşte şi pe mine cineva…

*

Din conversaţiile mele pe Facebook (la 25 mai 2015) :

Dragă domnule X, fiindcă tot sunteţi dumneavoastră critic literar, îndrăznesc să vă aduc în atenţie o scurtă frază din micul meu roman TATĂL MIELULUI (ed. THEKA Bucureşti, 2005): “la Bucureşti totul e atât de omenesc încât nimic nu e scandalos”.

Omenesc e şi să-ţi publici memoriile ca să-i arăţi popeurului izmenele murdare ale împăratului, deşi el te-a plătit să i le speli, omenesc e şi să-l chemi pe Năstase să-ţi dea sfaturi fiindcă ţi-a fost profesor, deşi el abia de ieşi din pârnaie, iar tu eşti ditai tehnocratu-ministru de Externe, omenesc e şi să-l inviţi pe şeful Securităţii Iulian Vlad la aniversarea S.R.I.-ului fiindcă e băiat simpatic… sau din mai ştiu eu ce alt motiv subtil… Zău, domnu X, citiţi-mă, dacă vreţi să ştiţi cum mai stăm cu omenia şi cu omenescu pe la noi prin mahala…

*

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com