Ciocu-mic.Ro

La 24 ianuarie a.c., la sala Union a Cinematecii Române a avut loc gala BEST FILM FEST XIII - CELE MAI BUNE FILME ALE ANULUI 2012, organizată de ASOCIAŢIA FILM ROMÂNIA.

Cu această ocazie, au fost prezentate topurile rezultate prin totalizarea preferinţelor exprimate de membrii Asociaţiei Criticilor din cadrul Uniunii Cineaştilor, de alţi jurnalişti români de specialitate şi de public - şi au fost decernate trofeele Galei.

Aşa cum se aştepta toată lumea, marele câştigător a fost DUPĂ DEALURI al lui Cristian Mungiu, deja premiat la Cannes. El a cucerit, printre altele, trofeele categoriilor Cel mai bun film de lung metraj al anului,  Cel mai bun film românesc de lung metraj şi Cel mai bun film european al anului. Regizorului Cristian Mungiu i-a revenit trofeul Cel mai bun regizor, iar Cosminei Stratan, interpreta unuia dintre cele două roluri principale din acest film, i-a fost acordat cel pentru Cea mai bună actriţă.

Cât priveşte, însă, box office-ul, aici lucrurile sunt un pic diferite: filmul românesc cu cele mai multe bilete vândute a fost DESPRE OAMENI ŞI MELCI, în regia lui Tudor Giurgiu.

Dar filmul cu cele mai mari încasări în 2012 a fost desenul animat de lung metraj Epoca de gheaţă 4: Continente în derivă (prod. SUA). Ceea ce poate dovedi unul dintre următoarele două lucruri, sau pe ambele: 1. că marele public e mai întreg la cap decât pare a crede industria filmului şi că, deci, s-a cam săturat să dea bani pe tot soiul de gume de mestecat audiovizuale cu fugăreli, bubuituri şi buşeli - şi 2. că vârsta medie a publicului din sălile de cinema e în continuă scădere.

E de amintit că aceste două categorii sunt cele la care câştigătorul e desemnat direct de către public.

Filmul lui Mungiu, care se bucură (după cum s-a văzut la Cannes şi, cu ocazia de faţă, la sala Union) de un mare succes de stimă, a surclasat, la categoriile Cel mai bun film european şi Cel mai bun film al anului, creaţii ca Holy Motors şi The Artist, precum şi altele, semnate Aki Kaurismäki, Woody Allen şi Roman Polanski - ca să nu menţionăm decât numele cele mai sonore de pe listă.

Festivitatea a fost urmată de avanpremiera filmului CARMEN, în regia lui Doru Niţescu.

Audio: CRISTIAN MUNGIU. 2 minute din interviul acordat lui Dan Predescu la 22.10.2012
http://ciocu-mic.ro/wordpress/wp-content/uploads/2012/10/20121022-interviu-cristian-mungiu.wma

Doamne, da’ sălbatici mai sunt artiştii ruşi ! Auzi, să-şi dea cu vitriol în ochi unul altuia ! Ai noştri, măcar, erau civilizaţi, nu făceau chestii de-astea violente. Ai noştri, pe vremuri, procedau în cadru organizat: se turnau la Securitate.

Acesta este un comentariu pe care l-am postat azi, sub articolul http://www.gandul.info/puterea-gandului/hipopotamia-oameni-albastri-steaguri-negre-10520989 de Lelia Munteanu.

Dragă doamnă Lelia Munteanu,
“Postacul supărat” din lista aceasta de comentarii poporane ignoră că termenul Hipopotamia, care face cam toată sarea şi piperul articolului dv., nu datează din 2012. El apare - tipărit - intr-un fragment din povestirea mea “PLACIDO - dialogurile 100% platonice ale unor beţivi bătrâni in prezenţa unui cotoi abstinent care are şi el părerile lui”. Capitolul cu pricina a fost publicat in nr. 4 din 2007 al revistei EUROMUSEUM din Bucureşti (cuvântul “Hypopotamia”, inventat de mine, apărând la pagina 48). E foarte posibil ca numărul in cauză al revistei să mai poată fi găsit la librăria de la Muzeul Naţional al Literaturii Române (bd. Dacia nr. 12, sect. 1).
Dragă doamnă Lelia Munteanu,
După cum puteţi constata cu această ocazie (dacă n-oţi mai fi avut ocazii dintr-astea până acum), există unii autori obtuzi şi lipsiţi de simţul umorului pe care descoperirea că au fost folosiţi in mod discret de câte-un confrate ingenios ca dv. nu-i prea amuză.
Mai ales, din cauză că proza mea, publicată in foileton in 9 numere ale revistei Euromuseum, n-a fost remunerată, in vreme ce dv. luaţi leafă pentru articolul purtând un titlu inventat de mine.
Asigurându-vă că vă citesc cu interes constant (aşa cum citesc şi Legea nr. 8/1996, a dreptului de autor),
rămân al dv. modest & anonim furnizor.
DAN PREDESCU
PS - Cartea mea cuprinzând povestirea susmenţionată se va afla in librării la inceputul lunii viitoare, sub titlul “CHIX sau Lumea Acţiunii Eficiente” (editura Niculescu). N-ar fi nostim să veniţi la lansare?

Internetul este mijlocul cel mai eficient prin care proştii arată întregii lumi ce deştepţi sunt ei.

*

Niciodată nu s-au aflat masele mai departe de elite ca astăzi. Ne folosim, în viaţa noastră de zi cu zi, de o mulţime de lucruri despre ale căror alcătuire, fabricare şi principiu de funcţionare nu ştim, de cele mai multe ori, nimic, sau aproape. “Sălbaticii” din Africa şi din Indii se aflau mai aproape de oglinjoarele, mărgelele şi zdrăngănelele cu care-i momeau negustorii europeni de sclavi decât ne aflăm noi de MP3 player-ul sau de E-book-ul din propriul buzunar.

*

Nu că la noi n-ar exista şi oameni cinstiţi. Numai că au grijă compatrioţii lor să-i facă pe aceşti minoritari să-şi muşte mâinile pentru ghinionul de a fi aşa. Adică în ne-rând cu lumea.

Juna criticoasă literară care scria, mai zilele trecute, despre <<aşa-numita “working class”>>  mi-aduce aminte, nu ştiu de ce, de fătuca de la agenţia de presă unde lucram, care, când era să fie însărcinată (honi soit…) cu rubrica Sindicate, a strâmbat din nas. “Daţi-mi altceva”, a zis ea, “nu-mi place să am de lucru cu muncitorii”.

Întâmplarea făcu ca, la puţin timp după conversaţia de mai sus, să mă nimeresc în oraşul ei de baştină, iar la plecare, să o întâlnesc în staţia de autobuz. O adusese acolo (cu bagajul ei greu şi fragil, după toate aparenţele, conţinând inclusiv două borcane mari, cu capac) un cetăţean de vreo 45-50 de ani, burtos şi transpirat, în maiou, şlapi şi bermude, care zic eu că era tat-său. Nu cred că un, de pildă, amant s-ar fi spetit cu borcanele ei de zacuscă.

Şi cum vă spuneam, fetei îi puţeau muncitorii…

*

La I.A.T.C. (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică) Bucureşti, cine urla cel mai tare, prin ianuarie-februarie 1990, că profesorii trebuie daţi afară fiindcă sunt “nomenclaturişti”? Băiatul unui general de Securitate…

*

CAPRA CHIOARĂ S.R.L. - minimarket, bar etc.

Idee de firmă (pictată): capra, cu un petec negru-pirateresc pe un ochi, cu bicorn şi săbiuţă, rânjind cordial, cu un ţap de bere în mână. Mă rog, copită…

*

“Bombele” pe care le făceam, în copilărie, din bucăţile de film aruncate la gunoi de proiecţionistul de la cinematograful din cartier. Pe atunci, pelicula de cinema era din celuloid, un material extrem de inflamabil. Noi, copiii, rulam strâns, făceam sul câte un metru de film şi îl împachetam în hârtie. Apoi, îi dădeam foc. Ieşea un jet gros de fum, uneori şi o flacără, ca din ajutajul unei rachete, făcând bombiţa să se învârtă ca un titirez, ba uneori, s-o şi ia din loc…

Vai, ce încântaţi eram când ne reuşea chestia asta…

*

Vacile vin acasă, seara, în front, desfăşurat. Vacile nu vor s-audă de formaţia “în coloană” – şi cred că ştiu de ce. E o chestiune de preeminenţă, de întâistătătorietate, ca să zic aşa.

“Nu-i Bălţata mai brează ca mine”, aşa-şi zice Joiana, “de ce să mi-o ia înainte?”

“Şi nu-i dau voie nici lu’ aia cu zbenghiu-ntre coarne, ce, ea-i mai dăşteaptă ? vaca dracului !” adaugă ea, ca să pricepem de ce-avem noi atâtea posturi de şăfi – iar de executanţi, canci. Căci s-au cărat în Spania.

Că vacile lui Cervantes ştiu să zică “olé”.

Counter instalat la 16.03.2023