Archive for August, 2012

STRĂZILE ORAŞULUI BUCUREŞTI (3)

Monday, August 20th, 2012

Pentru că, în ultimii 22  de ani, tot mai multă lume a adus vorba despre soarta caselor naţionalizate, naţionalizatorul lor, adică actuala Administraţie a Fondului Imobiliar, care pe vremuri se numea ICRAL (fostă IAL, fostă ILL etc.), s-a gândit să justifice, într-un fel, jaful, sugerându-i Bizonului Naţional că ele, căsuţele, bloculeţele şi palatele în chestie, n-au fost luate chiar aşa, cu japca, ci au fost folosite pentru a caza în ele tot soiul de scriitori, artişti, oameni de ştiinţă… pe scurt, VIP-uri lipsite de adăpost… corespunzător…

Aşa că AFI a început să pună, pe multe clădiri din buricul târgului, plăci comemorative de felul acestora:

Dar nu numai AFI. După ’89, s-a răspândit o adevărată epidemie de pus plăci. Tot felul de lume s-a apucat de gravat marmura (care, în sfârşit, se găsea “la liber”, odată ce fusese isprăvită Casa Poporului - spre fericirea lu’ dom’ Videanu):

Însă eu, cu – vorba clasicului - mintea mea cea proastă, gândesc că, dac-ar fi să punem plăci şi plăcuţe pe toate clădirile ocupate de împroprietăriţii regimului comunist, ele s-ar număra nu cu zecile ori miile, precum cele de acum, ci cu sutele de mii, de nu cumva cu milioanele.

Iar ele ar putea să poarte inscripţii de genul acesta:

ADDENDA

În schimb, placa asta nu e de loc comemorativă:

Counter instalat la 9 octombrie 2022


Sorin Szucs. WALDLICHTUNG

Wednesday, August 8th, 2012

ziua de vară, lumină puternică, înainte de amiază

o curte mare, cu o livadă alături

totul neîngrijit

o casă în paragină – totul pare părăsit, livada are pomi neîngrijiţi, buruieni şi flori sunt crescute peste tot, de-a valma; în pomi, fructe sunt coapte

vara este spre sfârşitul ei,

livada este cufundată în lumină şi tăcere ca într-o miere ce cuprinde greutatea molcomă a fructelor împlinite

în curtea casei, lângă o cărare care vine de la poartă spre casă, se află o fântână părăsită

dincolo de poartă, un drum pustiu,

iar împrejur nu sunt alte case;

în apropiere, dincolo de grădină, este o pădure

liniştea amiezii de vară

lângă fântână se joacă doi copii: un băiat şi o fată

au până în zece ani

fântâna nu are apă, este plină cu pământ, împrejurul ei sunt pietricele şi mormane de pământ şi nisip

băiatul şi fetiţa se joacă cu pietricelele, pe care le aşează în felurite chipuri, şi desenează cu degetele pe nisip figuri pe care apoi le şterg şi desenează din nou altele; uneori sunt flori, animale, fructe, păsări sau contururi umane, dar cel mai adesea sunt forme fără înţeles anume

aerul tremură de căldură

amândoi copiii transpiră şi se şterg cu mâinile pe faţă şi îşi lasă urme de nisip amestecat cu transpiraţie

amiaza de vară curge în sine, în linişte şi izolare

copiii se privesc şi râd, apoi fac mici grămăjoare din pietricele, iar după aceea împrăştie pietricelele şi le aruncă de la unul la altul

nici un animal împrejur, doar câteva albine abia se zăresc în livadă

nicăieri nicio privire

abia auzit dinspre pădure un foşnet

fetiţa se şterge pe frunte de transpiraţie şi priveşte în sus

lumina este o prezenţă acută

fetiţa îşi acoperă ochii,

apoi vine şi loveşte cu piciorul în mica alcătuire de pietre a băiatului, împrăştiind pietrele, mai mari şi mai mici

băiatul se opreşte din joacă şi priveşte de jos, de unde stă ghemuit, în sus, spre fetiţa care stă în picioare

este şi el orbit de lumina fără limite şi aparent - fără nuanţe a soarelui în amiază

fetiţa loveşte încă odată cu piciorul în pământ, apoi o ia la fugă spre poartă

ajunge în apropierea porţii şi se opreşte uitându-se dacă băiatul o urmează

băiatul se şterge cu mâna pe frunte, ia câteva pietricele, le pune în buzunar, apoi o ia la fugă după fată

cei doi ajung unul lângă altul şi o iau la fugă afară pe poartă

o albină pe o floare în apropierea porţii

urmele paşilor celor doi pe nisipul din preajma porţii şi pe câteva smocuri de iarbă, care se turtesc apoi încearcă să îşi revină, încet, să se îndrepte la loc

copiii aleargă de-a lungul drumului pustiu, bătătorit şi alb, care pare totuna cu lumina care se revarsă asupra lui de peste tot

urme de roţi

drumul duce spre pădure

copiii aleargă de-a lungul livezii şi apoi de-a lungul unui câmp

la marginea drumului sunt meri din care au căzut pe drum mere coapte

copiii le lovesc cu picioarele în fugă şi le zdrobesc în trecere

copiii ajung la un mic pârâu

dincolo de el se vede liziera pădurii

copiii se opresc la marginea pârâului şi se spală pe mâini şi pe faţă de urmele de nisip şi de transpiraţie

pe malurile pârâului sunt ierburi, tufe şi pomi mai dese decât în câmp

în continuare nicio privire explicită

dincolo de micul pârâu, la liziera pădurii, sunt câteva păsări, care zboară din tufişuri când copiii se apropie

copiii trec pârâul şi se îndreaptă spre pădure;

în timp ce se apropie de marginea pădurii ajung în locuri unde ierburile sunt mai înalte decât ei;

mişcări fără obiect, sunete fără origine

copiii se opresc şi privesc atenţi, pândesc,

apoi înaintează până intră sub ramurile copacilor

sunt în pădure;

copiii ajung la un drum, care trece prin pădure

drumul le taie calea

pe drum sunt urme de animale, nicio urmă de roată, doar urme de animale

în unele locuri, urmele sunt uscate, pământul e uscat,

iar în alte locuri, urmele sunt umede şi proaspete în noroi

din loc în loc  sunt mici bălţi

pe unele din trunchiurile dimprejur sunt zgârieturi făcute de animale

copiii se opresc

privesc

adună câteva bucăţi de coajă de copac căzute şi le privesc

unele au găuri – le folosesc pe post de măşti şi râd

apoi pipăie urmele de animale, pe unele din ele le remodelează

din când în când copiii

se opresc şi ascultă zgomotele pădurii

copiii păşesc peste urmele animalelor,

mai întâi încearcă să păşească în urmele deja lăsate şi le schimbă forma

apoi nu mai încearcă să intre în urmele deja lăsate şi calcă peste ele, făcând noi urme în urmele noi se scurge apa din cele vechi

urmele animalelor şi ale copiilor au devenit una

copiii se privesc

apoi trec drumul şi pătrund în desiş

merg printre pomi, arbuşti şi tufe

până ajung la un mic luminiş

aici este şi un lac

copiii se dezbracă şi se joacă în apă, se stropesc, se aleargă, se spală apoi ies şi se aşează pe malul lacului, între nişte tufe, pe iarbă

îşi pun hainele la uscat, după ce le clătesc în apă, le atârnă de câteva tufe,

iar ei stau dezbrăcaţi şi se privesc

împrejur sunt umbre şi lumini

copiii privesc jocul umbrei ai al luminii

şi asculta sunetele luminişului

şi ale pădurii

băiatul face urme cu tălpile şi cu palmele în lutul moale de la marginea apei

fata priveşte

apoi la calcă cu picioarele, le strică, aruncă apă peste ele şi le şterge

se rostogoleşte cu corpul gol peste urmele desenate de băiat

apoi cei doi îşi desenează contururile pe pământ şi se uită la ele

împrejurul fiecărui contur desenează câte un cerc

apoi îşi desenează contururile suprapuse

după puţin fata şterge toate urmele cu frunze,

ia un snop de frunze şi curăţă zona de lut dând cu apă şi măturând cu frunzele

băiatul se aşează şi începe să privească apa

fata pleacă

cât timp fata lipseşte, băiatul scoate din buzunare pietricelele pe care le-a luat când au plecat din curte

şi începe sa le arunce în apă

apa se tulbură puţin

din adâncul desişului, fata se întoarce

are în mână mici fructe roşii - bobiţe ca nişte strugurei

îi întinde băiatului

mâinile lor care îşi dau unele altora fructele din care curge puţină zeamă;

mâinile băiatului iau fructele din mâinile fetei,

apoi mâinile sunt goale şi cu zeamă roşie pe care o spală în apă

ambele perechi de mâini se spală în apă

nicio privire

doar detalii

linişte

timp

sunete stranii,

ca mai devreme,

atunci când copiii ascultau şi priveau jocul luminii şi al umbrei

din nou lumina şi umbra şi sunetele…

imagini in lipsa privirii

ritmul imaginilor variază…

precum ritmului inimii care se modifică dinspre afară…

imaginea apei care se tulbură

sunet: se aude o căzătură

corp care cade

în apa tulbure se vede doar un firicel de lichid roşcat, care se împrăştie în apă amestecat cu nisipul de pe fundul apei, ridicat de căderea unui corp la mal

din nou se aude o căzătură

a unui corp care cade precum un corp

şi apoi se vede o şuviţă din părul fetei plutind la malul apei, pe apa mică de la mal,

mişcată de un val moale

atât se poate vedea

în acest timp pe mal, în noroi sunt urmele copiilor şi câteva din fructele mici şi roşii împrăştiate pe jos

hainele stau unde au fost întinse

alături mai sunt câteva mici pietricele, pe care le atinge apa, care vălureşte molcom la mal…

liniştea pădurii

şuviţa de păr a fetei pluteşte şi un mic mormoloc înoată spre ea

imaginea este a unui mormoloc care înoată spre şuviţa de păr …

prin apa şi prin mâlul de la mal

apoi şi alţi mormoloci, mulţi, încep să înoate împrejurul şuviţei din părul fetei

în mâlul şi în apa mică de la mal

în apa mică şi tulbure de la mal, amestecată cu mâl