Archive for November, 2014

ICR: Sărbătoarea românilor, la Lisabona şi Porto

Thursday, November 27th, 2014

La finalul unui an in care ICR Lisabona a fost partenerul celor mai prestigioase aşezăminte culturale portugheze (Teatrul Naţional Dona Maria II, Museu Nacional do Azulejo, Museu das Artes Decorativas Portuguesas, Institutul Camões, Culturgest, Universitatea din Lisabona etc.), celebra Fundaţie Calouste Gulbenkian va găzdui, vineri 5 decembrie, concertul extraordinar dedicat Zilei Naţionale a României, pe care îl va susţine ansamblul cameral Consonando Trio. Este pentru prima dată când ICR Lisabona, cu sprijinul consistent al Ambasadei României în Portugalia, reuşeşte să înscrie un eveniment românesc în stagiunea muzicală a celei mai selective instituţii culturale lusitane. Cu prilejul aceluiaşi micro turneu în onoarea Zilei Naţionale a României, Consonando Trio mai susţine un concert şi la Casa da Música din Porto, partener tradiţional al ICR Lisabona, în seara de 3 decembrie 2014.

Sub patronajul Fundaţiei Calouste Gulbenkian funcţionează cea mai prestigioasă sală de concerte şi cea mai valoroasă orchestră din Portugalia şi din lumea lusofonă. Fundaţia mai patronează un muzeu în care este expusă imensa şi extrem de valoroasa colecţie de artă a fondatorului, un Centru de Artă Modernă şi o Bibliotecă de artă. Organizează şi sponsorizează expoziţii, conferinţe, stagii, colocvii, cursuri şi alte programe educaţionale şi un număr important de publicaţii, precum şi manuale universitare şi toată gama de studii ştiinţifice. Orchestra Gulbenkian a fost creată în anul 1962 ca orchestră de cameră iar pe parcurs, graţie şi neobositului promotor al operei enesciene Laurence Foster, a devenit o orchestră simfonică de anvergură. Murray Perahia, Jordi Saval, Radu Lupu, sunt doar câteva dintre marile nume ale artei interpretative aşteptate să evolueze în această perioadă pe scena de la Gulbenkian.

În acest context stagional, vineri 5 decembrie 2014 la ora 21.30, pe scena Micului Auditoriu de la Gulbenkian va urca şi formaţia de cameră Consonando Trio, în alcătuirea căreia regăsim trei dintre vârfurile incontestabile ale actualei generaţii a şcolii muzicale româneşti: Răzvan Suma (violoncel), Stefan Horvath (vioară), şi Toma Popovici (pian).

Programul ales aduce în prim plan o adevărată bijuterie din creaţia lui George Enescu, Sérénade lointaine pentru vioară, violoncel şi pian (1903), o piesă în care reverberează o dulce nostalgie, ce respiră parfumul saloanelor aristocratice bucureştene şi pariziene ale începutului de secol XX.

Franz Schubert, îl va însoţi muzical pe George Enescu la Fundaţia Gulbenkian cu Trio Es-Dur D 897 Notturno pentru pian, vioară şi violoncel şi Trio no. 2 in E flat major pentru pian, vioară şi violoncel op. 100. Piesele alese pentru acest concert solicită instrumentiştilor orchestrarea unei fine tensiuni, etalate pe un discurs muzical consistent, pe care Răzvan Suma, Toma Popovici şi Stefan Horvath îl “rostesc” cu virtuozitate.

Consonando Trio ne promite aşadar un moment muzical de excepţie, ce se constituie în darul pe care România îl oferă cu ocazia Zilei Naţionale publicului portughez, chiar sub egida celei mai apreciate instituţii culturale lusitane.

*

“Violoncelistul Răzvan Suma a fascinat publicul prin talentul, sensibilitatea şi inteligenţa sa” - astfel îl caracteriza renumita publicaţie germană Das Orchester.

Ştefan Horvath cântă pe un Stradivarius oferit de primăria din Basel, oraşul elveţian în a cărui orchestră simfonică ocupă onoranta  poziţie de concertmaistru.

Toma Popovici a câştigat (între alte distincţii naţionale şi internaţionale) premiul întâi la concursul de la Waki - Osaka (Japonia, 1996), fiind un răsfăţat al scenelor concertistice internaţionale.

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

PRINDE ORBU’, SCOATE-I OCHII

Tuesday, November 25th, 2014

Ziua de azi s-a scurs, categoric, sub deviza PRINDE ORBU’, SCOATE-I OCHII.

Acela fiind dl Radu Sergiu Ruba, Big Chief la Asociaţia nevăzătorilor români – şi confrate cu mine. Adică literat - de talent, dacă e să ne luăm după ce zic despre d-sa alţi literaţi bugetivori, care nutresc bănuiala că Ruba e un pic rudă cu Iliada.

Pe scurt, pentru cine încă n-a aflat de la telejurnal, iată cum stau lucrurile: în calitatea sa de Mare Vrăjitor, dl Ruba a accesat (c’est à dire, cum zic belgienii, a pus mânuţa pe) nişte fonduri europene. Nu prea mult, o sumă echivalentă cu vreo 2.800.000 lei noi. Pentru ca să realizeze cu aceşti bani instruirea în lucrul cu calculatorul a unui număr de 617 nevăzători români. Fiind de la sine înţeles că, la terminarea cursurilor, aceştia vor fi angajaţi la IBM sau Microsoft. Sau, măcar, la vreun hacker mai răsărit.

Iar Organele (de vită, de porc etc.), au descoperit că, în loc de asta, Orbul Nr. 1 al Ţării a făcut un mic aranjament cu prăvălia prestatoare de servicii - SIVECO - care trebuia să-i instruiască pe nevăzători: 50 dintre aceştia au urmat realmente cursurile cu pricina, iar pentru restul, s-au întocmit acte – păcum că şi ceilalţi ar fi fost prezenţi la miile de ore de curs.

Iar mărunţişul cu care s-ar fi achitat, chipurile, acele mii de ore, a fost bine mersi împărţit între dl Ruba şi partenerul său de joacă de la firma de IT în chestie.

…Şi cică nevăzătorii sunt handicapaţi… păi, adevăr grăiesc dumneavoastre, handicapaţii suntem noi, ăştia care frecăm internetul pe gratis… de amorul artei…

Noi suntem cei care bâjbâie ca orbeţii prin viaţă. Dl Ruba ştie prea bine unde vrea să ajungă, să nu-i fie de deochi…

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

http://www.mediafax.ro/social/irina-socol-si-seful-asociatiei-nevazatorilor-au-convenit-sa-fabrice-acte-pentru-a-obtine-fonduri-ue-surse-dna-13640787

&

http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Sergiu_Ruba

&

http://www.revista22.ro/braga-si-petrolul-49084.html

&

EPILOG (până la noi ordine):

http://www.agerpres.ro/social/2014/12/04/teodor-lapadatu-a-preluat-presedintia-asociatiei-nevazatorilor-dupa-autosuspendarea-din-functie-a-lui-radu-ruba-18-09-33

JURNAL DE OPERAŢIUNI

Friday, November 21st, 2014

- 30 octombrie 2014: are 6 case.

- 31 octombrie 2014: a vândut copii.

- 3 noiembrie 2014: o să ne vândă pe toţi (care-am mai rămas nevânduţi).

- 5 noiembrie 2014: nu e ortodox.

- 6 noiembrie 2014: Răţuşca Lavinia Cu Cioc Dublu Lat îl trimite la Chişinău.

- 7 noiembrie 2014: Gabi Cea Bună De Prăsilă îi reproşează că n-are copii.

- 8 noiembrie 2014: ştie nemţeşte.

- 16 noiembrie 2014: Dumnezeu îşi cere scuze de la ÎntâiStătătoru că uneori îi mai dă pe români şi pe mâna străinilor.

- 16 noiembrie 2014: „În partida dintre candidatul PSD şi cel al ACL, Victor Ponta s-a situat pe locul 2, în vreme ce Klaus Johannis nu a reuşit să ocupe decât locul penultim” (relatare Antena3).

- 17 noiembrie 2014: KWJ nu mai are cur destul pentru câţi se înghesuie să-l lingă.

+ O MICĂ PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII :

&

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (38)

Wednesday, November 19th, 2014

Iubiţi tovarăşi şi preteni,

Prin anii ’60, într-o vreme de relativă destindere, când Miliţia nu mai dădea cu bulanu decât atunci când primea ordin, câţiva actori şi băutori celebri (cred că din grup făceau parte Ahoe, poate şi Pâcă, şi Florin Pucă, parcă mi-aduc aminte şi de Ilarion Ciobanu, dar nu sunt prea sigur) s-au nimerit într-o noapte în Piaţa Palatului. Era târziu, toate cârciumile închiseseră deja, iar băieţii noştri începeau să sufere de insuficienţă alcoolică. Şi atunci, supăraţi, disperaţi, indignaţi, au început să cârâie cu glas tare.

- Ce caută ăla acolo? a zis unul dintre ei, făcând cu mâna spre steagul roşu care flutura deasupra Câcî-ului (mă iertaţi, mie aşa-mi place să-l dezmierd – ştiţi de unde vine “a dezmierda”? de la “a şterge de căcat”).

Într-o clipă, au fost înconjuraţi de infanterie, artilerie, tancuri şi elicoptere de atac.

- Buletinul dumneavoastră, au solicitat ele cu blândeţe, pe un ton respectuos. BirouPopulaţiei, n-auzi, bă, ce te uiţi la mine ca bou’!

După care:

- Ce-aveţi cu stindardu Partidului? Vă deranjează cu ceva?

- Pe nooooi? Doamne fereşte! Noi suntem copii dă proletari!

- Păi atunci?

- Păi, tovarăşi, ar fi zis Pâcă (sau Pucă?), locul lui nu e acolo.

…???

- …Locul lui e pe uzine! Pe fabrici şi ogoare înfrăţite! Pe birouri de academicieni cu conştiinţă înaintată!

La acest argument, trupele de intervenţie au căzut în cur. Apoi s-au scărpinat sub chipiu.

- Bine… dar, totuşi… au bălmăjit ele.

- Nici un „totuşi”! au preluat iniţiativa Prea Uscaţii. Noi vrem să mergem în Portugalia! au tunat ei.

- Cuuum? păi de ce?

- Ca să-l răsturnăm pe dictatoru Salazar! să facem export de revoluţie, ce p… noastră!

- Cea albastră!

- Şade la fereastră-n glastră!

- …Da, să ne trimiteţi în Portugalia, a întărit Ahoe. Cu un tren special… da’ prin Paris!… a mai adăugat el.

…Şi uite-aşa a fost cu exportu de revoluţie Bucureşti-Lisabona, via Paris.

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com