Lângă o ceaşcă aburindă de ceai
Nu ştiu cum îţi imaginezi tu un an care trece…
Pentru mine, bunul meu prieten, timpul se aseamănă cu un munte pe care-l urc încet, încet, apropiindu-mă tot mai mult de cerul înstelat…
În unii ani, urcuşul a fost rapid şi cărarea presărată cu flori.
Alteori, am fost nevoită să mă opresc mai des…
Mă întrebi cum mi-a fost acest an 2011… Dăruieşte-mi un moment de răgaz… Răspunsul nu este uşor. Am nevoie de puţin timp ca să-mi ordonez gândurile. Crezi că-mi poţi oferi cateva minute? Dacă da, atunci aşează-te langă mine. Am să-ţi fac şi ţie acum un ceai aromat. Ne vom încălzi mâinile şi sufletul în timp ce ne povestim.
Am pornit şi în acest an spre vârful care se vede tot mai clar, tot mai aproape, însoţită de familie, de prieteni, de colegii de muncă, de copiii cărora le fac terapia… însoţită de toate acele întâlniri sporadice petrecute la încrucişările de drumuri.
Cărarea pe care mă aflasem a fost când lină, când abruptă, trecând prin luminişuri însorite, presărate cu florile rare şi preţioase ale dragostei, încrederii şi satisfacţiei, pierzându-se însă, uneori, în abisurile durerii.
Am pierdut prieteni foarte apropiaţi, am avut momente de mare spaimă şi speranţă. A fost un an în care emoţiile şi evenimentele care le-au generat au atins pe de o parte cerul, pe de altă parte scufundându-se în adâncuri nebănuite.
Viaţa s-a dovedit a fi şi în acest an un Dreidel, un titirez ce se învârteşte tot mai repede, estompând uneori contururile… În momentele de pauză (sau de cădere?) revin însă cu o putere nebănuită imaginile trăite…
În acelaşi timp, viaţa mi-a fost în acest an, poate mai mult ca oricând, o balanţă.
Fapte deosebit de îmbucurătoare pe de o parte… despre cealaltă parte nu trebuie să vorbim astăzi… Ajunge să ne gândim doar cu profunzime la ea.
Îţi aud gândurile… Îmi spui că de fapt, în esenţa sa, ceea ce îţi spun este drumul vieţii. Dar, dragul meu prieten, nu este Anul doar o felie de viaţă? Nu este doar o mică breşă a timpului? Când eram copil, fugeam pe cărarea determinată de calendarul astral, acum poposesc uitându-mă tot mai des în urmă, meditând asupra celor trăite.
Trăiesc încă în ritmul vacanţelor şcolare, deci iarna înseamnă şi o întrerupere a activităţii terapeutice şi de predare, dar mă cuprinde mereu o mare bucurie când cei ce au trecut prin mâinile şi sufletul meu îşi amintesc de mine şi mă sună din depărtare urându-mi multă fericire în noul an.
Îţi aminteşti? Ţi-am povestit cândva, într-un moment al nostru, că în decursul acestui an am avut fericirea să-i revăd pe câţiva dintre prietenii mei. Am întâlnit însă şi oameni deosebiţi care mi-au devenit apropiaţi, prieteni.
Timpul pare să-mi fi facut în acest an un cadou atât din trecut, cât şi din prezent.
Eu însă nu aş putea fi mulţumită sufleteşte dacă nu aş scrie. A-mi aşterne gândurile pe hârtie înseamnă pentru mine a renaşte în fiecare cuvânt scris.
Am scris… poate nu atât de mult cât mi-aş fi dorit… Dar ceea ce am aşternut pe hârtie a fost o parte din mine, din fiinţa mea. Am scris cu toată sinceritatea, cum probabil ai observat citindu-mi mesajele literare.
Mă cunoşti, poate, de când ţi-am povestit lângă o ceşcuţă de cafea.
Mă cunoşti, poate, de mai demult, de pe vremea jocurilor inocente…
Această ceaşcă aburindă în mâinile noastre… aroma ei… mă face să reflectez asemeni lichidului de chihlimbar din interiorul ei.
Mă bucur că am găsit amândoi puţin timp de a schimba cateva gânduri în ajun de Nou An.
Timpul… da, TIMPUL este mereu în centrul cercetărilor ştiinţelor naturale şi spirituale… este o temă principală a literaturii, a artelor plastice.
…În acest an, premiul Booker a fost decernat lui Julian Barnes pentru minunatul lui roman The sense of an ending… deci, implicit problemei timpului trăit şi rememorat. Am savurat paginile acestei cărţi, căci am regăsit întrebările esenţiale.
Ştii ce am să ne doresc acuma, de ANUL NOU ? Desigur, tradiţionalele: sănătate, pace, armonie - dar şi TIMPUL pentru a ne bucura de ele.
http://tvt89.bridgeman.ro/stiri.php?istire=2947
http://www.bjt2006.org/Prefata_Jurnal.pdf
http://www.youtube.com/watch?v=lcDWzVtmm4Q&feature=youtu.be
Tags: Julia Henriette Kakucs