Archive for December 29th, 2011

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (9)

Thursday, December 29th, 2011

Când pronunţăm cuvintele “fundul Asiei”,

din păcate, nu ne referim la acestea :

ci la următoarele :

Caracteristică, pentru conducătorii asiatici, e viziunea.

Ăştia au avut dintotdeauna viziune, începând cu hanul acela tătar, sau ce-o fi fost el, stăpân peste cinzeci - o sută de călăreţi, care-şi luase obiceiul de a pune un crainic să zbiere, la ora mesei, că, uite, sultanii, regii şi împăraţii pământului au de-acuma voie să se aşeze la masă, căci măritul han aproape c-a terminat felul întâi, respectiv deliciosul berbecuţ natur, frăgezit o lună sub şea. Iar devotatul său harmasar, purtătorul de şea, desigur, n-are nici râie, nici sculament.

Caricatura aceea de satrap din ultima ţară comunistă a lumii conducea cu biciul o – hai să-i zicem – naţiune îndobitocită şi înfometată, dar ţinea lumea la respect cu rachete nucleare.

Stalin, la vremea lui - vorba lui Churchill - luase în primire o ţară unde plugul de lemn încă era la modă, dar a lăsat, la moartea lui, o super-putere nucleară, cu aspiraţii hegemonic-mondiale, în ton cu indicaţiile preţioase ale lui Petru cel Mare.

La urma urmei, ce naiba le lipseşte satrapilor noştri europeni  - de n-au viziuni dintr-astea ? Imaginaţia ?

Cică “a iubit arta şi filozofia”, aşa scrie în necrologul lui. Dar ele pe el ?

Tutulor, cum zicea nea Nicu al nostru, ni s-a întâmplat să trecem prin

momente grele: de pildă, atunci când am fost gazde ale câte

unei mici şi inevitabile petreceri, de ziua nevestei, de revelion ş.a.m.d.

Pentru a înţelege ce se întâmplă într-o asemenea ocazie

şi, astfel, a-i supravieţui, e absolut necesar să ştii

cum se traduce horoscopul în termeni reali.

Eu nu fac aici decât să vă dau nişte exemple.

SCORPIONUL

O chestie mică şi veninoasă: soacră-ta. Are grijă să facă, din sfert în sfert de oră, câte un tur al apartamentului şi să observe că: ar fi bine să fie extrasă Ioneasca din frigider, unde se-ndoapă cu salată de icre şi ouă umplute în aşa hal încât riscă să nu mai poată ieşi de acolo; Popeasca ar putea, cel puţin, să-şi scoată pantofii înainte de a-şi întinde butucii ăia de picioare pe sofa; n-ar fi rău să afle şi Vasilescu, care se-ntoarce abia poimâine de la Rădăuţi, cum şi-a făcut nevastă-sa de cap toată noaptea; etc.

SĂGETĂTORUL

Centaurul din mitologie: jumătate om, jumătate cal. E greu de precizat care jumătate aşa şi care pe dincolo. În orice caz, cu Ionescu e clar: cabalină e jumătatea din spate, se vede după cum dă din picioare. Până la miezul nopţii, a exterminat vaza chinezească din sufragerie. Nu-l lăsa să se fâţâie prea mult, că mai ai una şi-n hol.

BALANŢA

Nu cea de la Sibiu. Aici e vorba de Georgescu, care se balansează rău. Adineaori a intrat cu mâna în maioneză şi când i-ai semnalat evenimentul, te-a bătut pe umăr, că, adică, să nu-ţi faci probleme. Cu aceeaşi mână. Şi costumul era nou.

FECIOARA

A lui Georgescu. E în clasa a doua şi să vezi ce talent are la desen, mânca-o-ar mama pe ea! Dacă vrei într-adevăr să vezi, dă o fugă până-n dormitor şi admiră-ţi perdelele: ţi le-a pictat cu rujul de buze al nevesti-ti.

LEUL

Rage. De exemplu, Constantinescu, care chiar acum scoate combina audio din priză (cu priză cu tot), ca să vă cânte el „Pă Murăş şi pă Târnavă”. Îl aud vecinii şi telefonează la poliţie precum că la tine cineva este tăiat cu drujba şi ţipă după ajutor.

RACUL

Roşu ca Vasileasca, în clipa când soacră-ta o întreabă – nu tocmai în şoaptă – dacă Vasilescu ştie că ea a venit însoţită la această petrecere onorabilă.

GEMENII

Există suflete îngemănate, aşa-ţi declară Georgeasca pe o melodie de-a lui Iglesias, adică al ei şi-al tău, pasămite. E drept că şi tu ţi-ai cam plimbat mâinile pe oarece forme de relief aparţinându-i. Ca din întâmplare, nevastă-ta e pe aproape – şi o aude. Uneori, e mai bine să nu te gândeşti la ce-ţi va aduce ziua de mâine.

TAURUL

Zi-i bou şi o să fii mai aproape de realitate. Îl cheamă Georgescu şi tocmai recită iarăşi bancul acela cu unul care, întorcându-se inopinat de la slujbă, îşi găseşte nevasta în pat, goală, cu ţigarea în mână – şi nu singură. Şi o întreabă da’ tu de când fumezi, dragă. Fericiţi, din multiple şi complexe motive, cei săraci cu duhul.

BERBECUL

Marinescu, altă cornută. Da, dar ştie să deschidă orice uşă, afirmă nevastă-ta. Cu capul, că-n mâini ţine câte două-trei sarsanale pline cu respect şi consideraţie pentru cine trebuie. Ai văzut în ce vilă s-a mutat? Ai fi tu în stare de-aşa ceva? Neisprăvitule.

PEŞTII

Rămâne un mister cum a putut să se lipească tartina aceea pe spatele rochiei lu’ madam’ Constantinescu. Iar ea se simte ca peştele în apă – las’ că nici nu i-ar spune careva cu ce şi-a ornamentat toaleta.

VĂRSĂTORUL

Popescu, la al treilea pahar de Merlot. Primul, pe faţa de masă, al doilea pe covor, al treilea, în poala nevesti-si. Da, dar ea e tot acolo, tolănită pe canapeaua noastră încă neachitată în întregime, constată nevastă-ta. Nimic nu e perfect pe lumea asta.

CAPRICORNUL

Ţaţaţa căpriţă ţa. Marineasca dansând rock. A mai venit şi-n fustiţă mini, eu, dac-aş avea aşa grisine pe post de picioare, aş umbla numai în costum de schi, remarcă nevastă-ta.

ZODIA PORCULUI

Cei născuţi sub acest semn zodiacal nu fac niciodată pe gazdele. Se mulţumesc să rămână invitaţii tăi.

DISTRACŢIE PLĂCUTĂ !

Club D, Bucureşti, nr. 1, mai 1990

Lângă o ceaşcă aburindă de ceai

Thursday, December 29th, 2011

Nu ştiu cum îţi imaginezi tu un an care trece…

Pentru mine, bunul meu prieten, timpul se aseamănă cu un munte pe care-l urc încet, încet, apropiindu-mă tot mai mult de cerul înstelat…

În unii ani, urcuşul a fost rapid şi cărarea presărată cu flori.

Alteori, am fost nevoită să mă opresc mai des…

Mă întrebi cum mi-a fost acest an 2011… Dăruieşte-mi un moment de răgaz… Răspunsul nu este uşor. Am nevoie de puţin timp ca să-mi ordonez gândurile. Crezi că-mi poţi oferi cateva minute? Dacă da, atunci aşează-te langă mine. Am să-ţi fac şi ţie acum un ceai aromat. Ne vom încălzi mâinile şi sufletul în timp ce ne povestim.

Am pornit şi în acest an spre vârful care se vede tot mai clar, tot mai aproape, însoţită de familie, de prieteni, de colegii de muncă, de copiii cărora le fac terapia… însoţită de toate acele întâlniri sporadice petrecute la încrucişările de drumuri.

Cărarea pe care mă aflasem a fost când lină, când abruptă, trecând prin luminişuri însorite, presărate cu florile rare şi preţioase ale dragostei, încrederii şi satisfacţiei, pierzându-se însă, uneori, în abisurile durerii.

Am pierdut prieteni foarte apropiaţi, am avut momente de mare spaimă şi speranţă. A fost un an în care emoţiile şi evenimentele care le-au generat au atins pe de o parte cerul, pe de altă parte scufundându-se în adâncuri nebănuite.

Viaţa s-a dovedit a fi şi în acest an un Dreidel, un titirez ce se învârteşte tot mai repede, estompând uneori contururile… În momentele de pauză (sau de cădere?) revin însă cu o putere nebănuită imaginile trăite…

În acelaşi timp, viaţa mi-a fost în acest an, poate mai mult ca oricând, o balanţă.

Fapte deosebit de îmbucurătoare pe de o parte… despre cealaltă parte nu trebuie să vorbim astăzi… Ajunge să ne gândim doar cu profunzime la ea.

Îţi aud gândurile… Îmi spui că de fapt, în esenţa sa, ceea ce îţi spun este drumul vieţii. Dar, dragul meu prieten, nu este Anul doar o felie de viaţă? Nu este doar o mică breşă a timpului? Când eram copil, fugeam pe cărarea determinată de calendarul astral, acum poposesc uitându-mă tot mai des în urmă, meditând asupra celor trăite.

Trăiesc încă în ritmul vacanţelor şcolare, deci iarna înseamnă şi o întrerupere a activităţii terapeutice şi de predare, dar mă cuprinde mereu o mare bucurie când cei ce au trecut prin mâinile şi sufletul meu îşi amintesc de mine şi mă sună din depărtare urându-mi multă fericire în noul an.

Îţi aminteşti? Ţi-am povestit cândva, într-un moment al nostru, că în decursul acestui an am avut fericirea să-i revăd pe câţiva dintre prietenii mei. Am întâlnit însă şi oameni deosebiţi care mi-au devenit apropiaţi, prieteni.

Timpul pare să-mi fi facut în acest an un cadou atât din trecut, cât şi din prezent.

Eu însă nu aş putea fi mulţumită sufleteşte dacă nu aş scrie. A-mi aşterne gândurile pe hârtie înseamnă pentru mine a renaşte în fiecare cuvânt scris.

Am scris… poate nu atât de mult cât mi-aş fi dorit… Dar ceea ce am aşternut pe hârtie a fost o parte din mine, din fiinţa mea. Am scris cu toată sinceritatea, cum probabil ai observat citindu-mi mesajele literare.

Mă cunoşti, poate, de când ţi-am povestit lângă o ceşcuţă de cafea.

Mă cunoşti, poate, de mai demult, de pe vremea jocurilor inocente…

Această ceaşcă aburindă în mâinile noastre… aroma ei… mă face să reflectez asemeni lichidului de chihlimbar din interiorul ei.

Mă bucur că am găsit amândoi puţin timp de a schimba cateva gânduri în ajun de Nou An.

Timpul… da, TIMPUL este mereu în centrul cercetărilor ştiinţelor naturale şi spirituale… este o temă principală a literaturii, a artelor plastice.

…În acest an, premiul Booker a fost decernat lui Julian Barnes pentru minunatul lui roman The sense of an ending… deci, implicit problemei timpului trăit şi rememorat. Am savurat paginile acestei cărţi, căci am regăsit întrebările esenţiale.

Ştii ce am să ne doresc acuma, de ANUL NOU ? Desigur, tradiţionalele: sănătate, pace, armonie - dar şi TIMPUL pentru a ne bucura de ele.

http://tvt89.bridgeman.ro/stiri.php?istire=2947

http://www.bjt2006.org/Prefata_Jurnal.pdf

http://www.youtube.com/watch?v=lcDWzVtmm4Q&feature=youtu.be