Ciocu-mic.Ro

LA DEZORDINEA ZILEI

03.07.2023:

În ultima săptămână, șase crime și tentative, la Craiova, Timișoara, Satu Mare, Rovinari, Turnu Măgurele, în Argeș… Văd că e boală care se ia. Încep să cred că aveau dreptate comuniștii, că nu lăsau să transpire nimic de genul ăsta în presă. Că electoratul, alegătorii se iau unii după alții. Unde mai pui că-i excită și imaginile din Franța.

Încep să mă conving tot mai temeinic că Civilizația IT (Information technology) va fi, de fapt, Planeta Maimuțelor.

21.04.2023:

I-auzi, i-auzi: elevii care dovadă de violență la școală vor putea fi exmatriculați, așa zice madam Sinistră a Să-Zicem-Educației. Pe vagabondul repetent de trei ori, deja alcoolic și drogat, care sare cu cuțitul la amărâta de profesoară – să vă spun eu unde-l doare că-l dau ăștia afară?

- https://www.antena3.ro/emisiuni/news-hour-with-cnn/elev-atacat-cutit-profesoara-liceu-bucuresti-retinut-ancheta-declaratii-audieri-670710.html

- https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-26218864-exmatricularea-elevilor-reintrodusa-legea-educatiei-situatii-putea-exmatriculat-elev.htm

*

Am petrecut odată câteva zile în orașul São Paulo, pe atunci, campionul criminalității și al infectării cu SIDA din America Latină. Sunt multe de spus despre atacurile zilnice de acolo și reprimarea lor, nu numai de către poliție. Infractorii de pe trotuare, care smulgeau poșetele femeilor și o rupeau la fugă cu viteză de sprinteri olimpici, aveau cam 14-16 ani, așa că nu puteau fi băgați în pușcărie. Uneori puteau fi văzuți morți, pe străzi, dimineața în zori, iar ziarele scriau atunci despre ”escadroanele morții”.

Localnicii (cu care am discutat despre asta) ziceau că escadroanele acelea sunt, de fapt, sectoriștii din cartier: ce nu puteau rezolva în timpul serviciului cu carnetul de amenzi rezolvau noaptea, când plecau de la slujbă, cu pistolul. Dacă vedeau o mogîldeață sărind, noaptea, gardul unei vile elegante, nu mai puneau întrebări.

*

“Față de RomâniaTV, OTV-ul lui Dan Diaconescu părea BBC”, zice azi Andrei, gineri-miu. Rezon.

*

Cea mai cumplită crimă împotriva umanității este să prostești gloata. Adică să dai maselor ideologie. Și să pretinzi că i-ai pus să conducă pe cei care trebuie conduși. (Ceea ce e o minciună mare cât Statuia Aviatorilor, fiindcă de fapt îi stăpânești tu, satrapul, prin tot soiul de interpuși și trepăduși.)

*

La televizor, unul neras, nepieptănat, cu ochi de crap din plachie și privire care fuge ba la dreapta, ba la stânga, dacă ar urca în autobuz după mine, sigur mi-aș feri buzunarele. E deputat, dragul de el.

*

Am terminat liceul în 1966, ultima serie cu 11 clase. Am fost o excepție. Asta, în primul rând fiindcă eram unul dintre cei 4 băieți dintr-o clasă de Uman, de 44 de elevi. Iar clasa asta era una dintr-un liceu provincial cu rezultate aproape excepționale în materie de matematică-fizică-chimie și aproape nule, în rest. Aproape toți colegii mei de la Real au intrat din prima – în general, la Politehnică – procentajul de admiși fiind efectiv impresionant, la nivelul celor mai bune licee din București. În ce mă privea, am fost o excepție fiindcă în ultimul nostru an de liceu, naiba știe de ce, nici un coleg de la Real n-a trecut de faza județeană a olimpiadelor de științe exacte (de unde, până atunci, în fiecare an ajungeau câțiva în etapa națională, ba o mai și câștigau). În schimb, am ajuns eu în faza națională a olimpiadei de Literatura Română, fiind unul din cei doi reprezentanți ai regiunii noastre acolo. Asta mi-a permis să dau Bac-ul, căci altfel, profa de Chimie mă lăsa corijent.

La întâlnirea de 30 de ani de la Bac, singura la care m-am dus, au luat parte cam o treime dintre cei 150-160 câți număra promoția. Ca de obicei în împrejurări din astea, s-au prezentat numai cei care aveau cu ce se lăuda. Trebuie să spun că aproape toți colegii mei erau de la țară, din satele sărace ale zonei, mulți dintre ei locuind tot timpul liceului la internat. Iar în 1996 stăteam de vorbă cu câțiva oameni cu cariere impresionante: diplomație, comerț exterior, administrație centrală (ministere). Adică cu niște umeri teribil de înstelați.

Da, așa era pe vremea lui Ceașcă, ajungea poporul până la stele. Iar la următoarele aniversări ale bacalaureatului nostru nu m-am mai dus.

*

https://www.libertatea.ro/stiri/pedeapsa-sebastian-vladescu-condamnare-dosar-coruptie-4557822

Cică a luat șpagă 20 de milioane de euro și Statul Cel Rău i-a confiscat 3 milioane și i-a dat niște ani de pușcărie, pe care n-o să-i prea facă, pe motiv de vârstă. Câștig net – 17 milioane, bună afacere. Dacă Statul Cel Tâmpit și Nemernic i-ar fi confiscat și pe ăi șapteșpe, ar fi avut din ce le mări lefurile la profesori. Dar nu vrea să le mărească, nu cumva să câștige telectualii cât chelnerii de la restaurantul Parlamentului.

*

Pe vremuri, existau niște răhățele, un fel de jucării cu ventuză, de lipit pe dinăuntru în ”lunetă”, adică în geamul din spate al mașinii. Una era o palmă deschisă, o pălmuță cu arc, bâțâindu-se în mersul zdruncinat al mașinii. Era cunoscută sub numele de Ceaușescu, fiindcă ăla era cel ce făcea cu mâna mulțimii, din mersul mașinii. Iar cealaltă era un cap de cățel, tot pe arc, care se clătina afirmativ, în ritm cu pălmuța. I se spunea Păunescu, fiindcă marele poet cu acest nume era cunoscut de toată suflarea drept principalul claqeur, principalul aplaudac al lui Ceaușescu, figura cea mai publică ce încuviința în delir tot ce spunea și făcea Cârmaciul.

Astăzi, deși Ceaușescu e mort, rolul acesta i-a rămas câte unui bărbat neînfricat. Și cu stomac rezistent.

*

DESPRE ARMĂSĂRIZAREA ȚÂNȚARULUI

La Digi24, care nu e, totuși, cea mai tâmpită televiziune din patria noastră, există concurenți redutabili, o ”știre” rumegată câteva minute bune: că o ființă de sex femelin care voia să intre în clădirea Parlamentului avea în poșetă 4 gloanțe. Nevinovatul de reporter, care n-a făcut armata și nici nu s-a documentat în vreun fel, le numește ”cartușe”, comițând astfel o serioasă dezinformare publică. Și o ține așa jumate de telejurnal. În realitate, acelea erau niște simple bucăți de metal ieșite din țevi de Kalașnikov și de mitralieră, cu urme de ghinturi pe ele (adică gata trase) și culese, probabil, de pe jos din vreun poligon, fiind posibil ca inteligenta care le căra în poșetă să aibă vreun ofițer ori miciman în familie.

Gloanțe cu care nu poți răni pe cineva decât dacă i le bați în cap cu ciocanul.

*

Acum câteva luni, o femeie a fost sfâșiată de niște câini fără și cu stăpân, pe malul Lacului Morii din București. După mai puțin de o lună, toate comentariile pe marginea nefericitei întâmplări au încetat. Și în massmedia și pe internet. Continuă, însă, să apară în ambele medii o imensă cantitate de poze și filmulețe cu câini, precum și nenumărate apeluri de a le face viața mai bună. Câinilor.

Morții cu morții, viii cu câinii.

*

După cum se poate vedea la adresele de mai jos, vor fi omorâți 53.000 de porci, bănuiți de o boală de-a lor. Dar în nici un caz nu pot fi omorâți câinii vagabonzi care pun în pericol lumea din sat, începând cu copiii. Suntem oare întregi la cap?

- https://www.realitatea.net/stiri/actual/focar-de-pesta-porcina-la-o-ferma-din-timis-peste-53000-de-animale-vor-fi-sacrificate_648dbb1cf2d4b603f065da53

-  https://www.realitatea.net/stiri/actual/elevi-in-pericol-din-cauza-maidanezilor-zeci-de-caini-in-preajma-unei-scoli-din-mehedinti-masuri-doar-pe-hartie-ce-spun-autoritatile_648db875d979b7694547aed2

*

16.06.2023

Mare tămbălău oengist apropo de ordinul de ministru oarecum postum, care dă liber la ”recoltarea” unui număr de 470 de urși. Țin să precizez că hipsterii nu-mi sunt exagerat de simpatici, dar că opusul lor, auriștii, îmi sunt de zece ori mai antipatici. Așa că, ”vrei nu vrei bea Grigore aghiasmă”, până acum m-am făcut că nu observ toate tâmpeniile fițoase ale tinerilor ăștia de viitor.

Dar când l-am văzut, azi, la un telejurnal pe unul dintre ei zbierând că, cică, s-a dat liber la vânătoare, mi-a venit să-i spun că ăsta e returul. Până acum, animalele au avut liber la vânat oameni. Fix 14 în ultimii câțiva ani. Dar poate că 14 e un număr prea neînsemnat ca să-i facă vreo impresie apărătorului urșilor.

*

Umorul, singura alternativă la sinucidere.

*

IECSTERNE

Mă tot gândesc la soldații lui Putin, trimiși în Ukraina. Cică ciuvași, tuvini, ciuci și alte neamuri din fundul Siberiei, de care n-a auzit Plutarh. Și nici eu. De religie budistă – ok. Și de religie șamanică! Aici chiar că mi-au căzut plombele. Eu credeam că asemenea lideri de opinie, șamanii, nu mai există pe acolo de cel puțin juma de mileniu. Sau măcar de când țarii au făcut ordine prin părțile alea - ordine rusească, dar… mă rog… Și imediat după, m-a fulgerat un gând macabru: stai să vezi, mi-am zis, când populațiile acestea vor începe să se declare credincioși ai zeităților lor și nu membri ai Partidului Comunist-Bolșevic al Mamei Rasia! Când vor ajunge la conștiință națională! Să vezi atunci distracție pe capul Mamei Rasia!

*

Pe vremuri, am lucrat la IMH (Institutul de Meteorologie și Hidrologie, așa se numea pe atunci). Cam trei ani am fost operator APT (Automatic Picture Transmission), adică operator de recepție a fotografiilor în vizibil și în infraroșu realizate de sateliții americani ESSA8 și NOAA2. Noi, cei trei operatori ai stației APT de acolo, eram coechipierii câte unui cercetător științific din laboratorul acela numit pompos Nucleul de Meteorologie Spațială. Iar ei, pe lângă faptul că erau niște băieți foarte competenți, erau și frecvent plimbați pe la diverse reuniuni internaționale de specialitate. Așa că erau, probabil, cei mai informați oameni din țară în acest domeniu (o fi fost Securitatea plină de ”bune” intenții, dar de competență – sufletu’).

De la ei am aflat despre teledetecție. Problema e cam așa: toți membrii OMM (Organizația Meteorologică Mondială, departament al ONU), respectiv cam toate țările lumii, transmit și primesc toate informațiile meteo furnizate de stațiile lor. Noi, de exemplu, având peste 400. În treacăt fie spus, consider chestia asta drept una din marile realizări ale civilizației – pentru că, în maximum 3 ore, aveai în față informațiile meteo provenind din întreaga ta emisferă, nordică, în cazul nostru. Iar în 6 sau 12 ore, nu rețin exact, de pe întregul glob. Și toate astea, într-o vreme când nu exista Internet, ci doar emițătoare radio, legături telefonice și telex. Ei bine, din URSS nu venea nici o informație. În dreptul URSS-ului, harta sinoptică rămânea albă, goală. Adică rușii primeau informații din toată lumea, dar nu le dădeau pe ale lor, considerându-le informații strategice. Adică, ei erau în război cu restul lumii, dar restul lumii nu știa chestia asta.

Probabil că treaba asta s-a rezolvat prin punerea în funcțiune a sateliților occidentali. Care, desigur, nu erau doar meteorologici. De la șefii noștri am aflat atunci, la începutul anilor 70, de teledetecție, adică de ”pipăirea” de sus, de la sute de kilometri, a resurselor subsolului. Și ne-am zis că americanii întocmiseră deja harta resurselor naturale ale URSS-ului, mai amănunțită și mai precisă decât ar fi visat vreodată academicienii de la Moscova. Și nu cred că, între timp, s-o fi petrecut ceva care să mă facă să-mi schimb această impresie.

Counter instalat la 03.07.2023

free stat counter

Ca să vezi de ce nu puteau dormi bunicii noştri, în 1937! Din aceleaşi motive ca şi noi, astăzi! Doar că noi, azi, nu-i mai zicem “rasă”. Şi albă, nici atât. Chit că, de gândit, tot la aia ne gândim.

Ca de obicei, însă, în ce priveşte futurologia Mamei Omida, nimic nu s-a adeverit. Populaţiile ţărilor cu pricina nu sunt nicidecum cele ştiinţific previzionate în doctul articol de acum aproape optzeci de ani.

(Şi în cu totul altă ordine de idei, ştiaţi că Playboy s-a născut la mulţi ani după Trup şi suflet? Păi dacă tot am inventat limba latină, de ce să nu inventăm şi revistele cu dame goale?)

*

Cineva torturează o biată pisică leşinată. Iată ce se aude: https://www.youtube.com/watch?v=Fw6hjCoOLlg

*

Compasiunea mea faţă de bolnavii de schizofrenie este cât se poate de reală.

Dar şi mai reală era mila de mine însumi, pe vremea când trebuia să concep răspunsuri oficiale (potrivite) la reclamaţiile lor.

Bibliografie: http://www.legex.ro/Ordonanta-27-2002-29375.aspx

*

Am dat, nu de mult, peste Amintirile lui Mihail Gorbaciov („Viaţa mea înainte şi după Perestroika”, ediţia a 2-a, editura Litera, Bucureşti, 2015). A fost una dintre puţinele cărţi pe care le-am citit dintr-o suflare, în ultimii ani. Rar mi se mai întâmplă asta, din pricina iluziei că mouse-ul mă ţine conectat cu Universul, cu, vezi Doamne, Viaţa Reală…

Principala explicaţie a avidităţii mele era, desigur, relaţia specială a autorului cu România. Ştie toată lumea ce rol a avut Gorbaciov în prăbuşirea lui Ceauşescu şi în evenimentele care i-au urmat.

Ei bine, tocmai despre asta volumul de 570 de pagini format A4, de la Litera, nu pomeneşte o vorbă! Ca şi cum Gorby cel Discret nici n-ar fi auzit de noi! Şi nici de vechiul său amic N. Ceauşescu!

Dar… ia stai un pic… a lui Gorbaciov să fi fost discreţia asta? Ori…?

*

Astăzi, Papa a botezat 26 de copilaşi în Capela Sixtină şi apoi, le-a spus celor de faţă că nu vede nimic rău în faptul că o mămică îşi alăptează bebeluşul în biserică. Sunt sigur că nici Michelangelo n-are nimic împotrivă.

*

Cineva a observat, pe Facebook, că nu prea vezi regizori de cinema la premierele teatrale de la noi. Perfect adevărat. Printre cele cca 200 de persoane care (în ultimii 50 de ani, de când merg mai des la teatru) constituie publicul constant al premierelor bucureştene, se află prea puţini regizori de film. Îi poţi număra pe degete – fiind vorba, în genere, de cei ale căror neveste ori amante joacă în spectacolele cu pricina.

Asta şi explică faptul că aceiaşi douăzeci-treizeci de oameni joacă mereu în toate filmele noastre, deşi numărul celor la fel de capabili şi de interesanţi este, cu certitudine, de zeci de ori mai mare.

*

Sunt ateu practicant. Singurul mistic cu care am dialog e dl cantor J. S. Bach.

*

Lucrul cel mai periculos din lume este să-ţi fie milă de proşti. V-o spun din experienţă.

*

„Oedip Colonelul” de tovarăşul Sofocle.

*

Octombrie 2015. Găbiţă Oprea are nevoie de, Găbiţă Oprea nu mai poate fără colon oficial. Pe uscat, în aer şi pe mare.

*

Alte tâmpenii, pe Facebook, despre un, cică, “soft antiplagiat”.

În realitate, softul antiplagiat cel mai eficient este motorul de căutare Google, pur şi simplu. Nu e nevoie de mai mult.

Caracteristică ţării ăsteia este lipsa totală de cultură juridică şi financiară. Pentru noi, marile mistere se numesc Dreptul bancar, maritim şi al proprietăţii intelectuale.

Pe vremea când dădeam la tot cartieru’ – vorba fetii prefectului Răducănoiu de la Dolj – explicaţii privind dreptul de autor, am primit un telefon de la un doctor din Cluj. Om încă destul de tânăr, el se omora cu cercetarea ştiinţifică. Şi având în vedere chestia asta (şi cerinţele promovării în carieră), a scris o lucrare, pe care a şi publicat-o la o editură locală, din câte mi-amintesc. Problema e că editura l-a tras pe sfoară, cum se întâmplă la noi în 95% din cazuri. Cam asta îmi povestea mie don doctor la telefon.

Foarte bine, am zis eu, dar în contractul de editare ce scria? Nu ştiu, zice el, că nu l-am citit. Păi, duceţi-vă acasă şi citiţi-l, fac eu. Păi, nu-l am, zice el, e la editură.

…Incredibil, aşa zisul contract semnat de don doctor fusese întocmit într-un singur exemplar, care, desigur, nu se afla la el! Iar el, cât era el de doctor, nu ştia că un contract se semnează în cel puţin două exemplare - originale, ambele…

PS. În România, actul normativ care reglementează domeniul drepturilor de autor şi conexe este Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare. Iar instituţia cu atribuţii în acest domeniu este, oricât ar părea de ciudat, tot ORDA. Spun asta, fiindcă în ultimii ani instituţia în chestiune a devenit o prezenţă cam fantomatică. (15.12.2015)

*

A mai murit o fată, dintre răniţii de la Colectiv. Avusese arsuri pe 30% din suprafaţa corporală, se spune în comunicatul de presă. Dumnezeu s-o odihnească.

La alt telejurnal, un pic mai târziu, ni se prezintă cazul unei alte supravieţuitoare a unui incendiu, din SUA. E vorba de o fetiţă de 8 ani, care a avut arsuri pe 75% din suprafaţa corporală. Iar acum, dă interviuri la televiziune. Punct. (17.12.2015)

*

Îmi sunt absolut indiferente etichetele: dreapta, stânga, în sus, în jos, dincolo de, dincoace de etc. Vreau doar două lucruri: civilizaţie şi democraţie.

NB. A fi civilizat mai înseamnă şi să înţelegi că, în anumite conjuncturi, cum ar fi momentul politic actual, fără ripostă militară masivă nu se poate. Toleranţa şi corectitudinea neputincioasă de până acum conduc direct, în interval de săptămâni sau luni (NU DE ANI), la sfârşitul civilizaţiei.

*

Ruşii iar “s-au scos”. La fel ca şi în al doilea război mondial, iar au găsit pe alţii mai răi ca ei cu care să se bată, pozând în salvatori ai civilizaţiei şi îmbrobodindu-i, astfel, pe occidentalii idioţi. De data asta, le e infinit mai uşor, au muniţie termobarică şi alte jucării care l-ar speria şi pe tovarăşul Dracu’, iar actualii sălbatici fanatizaţi şi drogaţi nu fac nici cât o miime din Wehrmacht.

*

Zeci, sute, mii! de articole cretine cu titlul ISTORIA TREBUIE RESCRISĂ! Eu zic că ar trebui mai degrabă învăţată.

*

Iar e cult B1TV. Cică liceencele de la liceul Rosetti, care s-au bătut într-o recreaţie, vor plăti pe măsura faptelor primarului Onţanu de la sectorul 2.

Ei, nici chiar aşa! ce-or fi făcut bietele caftangioaice, ca să fie pedepsite în halul ăsta penal? Aveţi un pic de omenie, mă băieţi!

*

INOCENŢĂ, NUMELE TĂU E “COMENTATOR POLITIC” TV!

Cică am putea să punem laba pe niscai refugiaţi arabi mai spălaţi – medici, ingineri – pe care să-i aducem încoa, că tot emigrează ai noştri în draci şi ne cam resimţim. Nevinovaţilor, ştiţi ce procentaj din terenul arabil al României are proprietari arabi? Şi ştiţi că cel mai mare producător de băuturi spirtoase din România e arab? Şi mai ştiţi că PDSR-ul avea un membru marcant pe nume Zaher Iskandarani?

(vezi http://ciocu-mic.ro/wordpress/?p=14742 şi http://www.amosnews.ro/arhiva/contrabanda-cu-tigari-ocupatia-preferata-lui-iskandarani-30-05-2005)

*

Iar au inventat ăştia nişte impozite.

Ştiţi bancul cu statuia? Statu ia tot.

Dar pe ăla cu statuie? Statu ie porc.

.

Mai e foarte puţin până când lumea civilizată va înţelege că :

- Masele sunt cea mai teribilă armă de distrugere în masă. Dobitocul de Gaddafi, căruia unul dintre iubiţii săi conaţionali i-a băgat ţeava Kalaşnikovului în cur şi a apăsat pe trăgaci, a fost profet de-adevăratelea, fără nici o glumă. El a spus, încă de acum vreo zece-douăzeci de ani, că arăbimea n-are nevoie de arme ca să îngenuncheze Europa, emigraţia fiindu-i suficientă.

- E o crimă să invoci drepturile omului în ce priveşte fiinţele care le urăsc. Dacă nimeni n-a îndrăznit să vorbească despre acele drepturi după războiul mondial, atunci când ţările civilizate îi vânau pe ss-işti, de ce am vorbi acum, când avem de-a face cu nişte măcelari şi mai bestiali ?

Ce-a ieşit din ouăle de şarpe clocite de corectitudinea politică ? Gloate de şerpişori care dau foc incubatorului.

*

Alţi profeţi trecuţi cu vederea de către posterioritate :

- Ceauşescu, spunând „când o face plopul mere”.

- Fidel Castro, care a spus, acum vreo 50 de ani, că ţara sa va relua relaţiile diplomatice cu Statele Unite atunci când acestea vor avea un preşedinte de culoare şi când Papă va fi un sudamerican. Uite că toate astea s-au întâmplat, iar Fidel încă e în viaţă !

Ce zici de asta, tataie Nostradamus ?

*

AFRICA ADDIO

Incredibil, filmul ăsta are cincizeci de ani : https://www.youtube.com/watch?v=ICgj03-Jo0Y

*

les dialogues 100% platoniques des 3 vieux ivrognes

en présence d’un matou sobre

qui a également ses opinions

- 6 -

- Frères Marx et Engels, en fait, n’étaient que des vers bibliophages et des révolutionnaires de salon, dit Harry. La partie pratique appartenait au frère Oulianov. Marx et Engels Brothers ont noté que la vie sociale se compose de rapports de force. Mais Lénine est celui qui dicte qu’elle devrait être faite uniquement de rapports de force. Il y a, quel que soit dit, une différence entre dire “je vais te tuer!” et pour le faire… Pour en faire réellement, vous devriez venir des profondeurs du Moyen Age, ou même de la Commune Primitive, d’être le petit-fils de Gengis Khan – et donc de savoir lire tous les livres dans le monde et de prendre d’eux seulement ce qui vous convient, mettant tout le reste en feu. Caliban dit exactement “brule ses livres“ – mais je pense qu’il l’a dit pour la première fois en russe, même si Shakespeare écrivait en anglais. Soit dit en passant, les Russes sont les plus talentueux barbares dans l’histoire du monde, les plus créatifs, les plus inventifs. Spartacus n’était pas russe, mais les Russes l’ont veneré – et vous savez pourquoi? Parce que, tout comme eux, ils voulaient le pouvoir non pour instaurer une “iéthique et iéquité“ [1] socialiste, sclavagiste ou comment voulez-vous lui dire, mais pour prendre la place de leurs messires. Ôte-toi que je m’y mette, [2] c’était tout dans le cas de l’esclave romain qui voulait devenir propriétaire d’esclaves – et aussi dans le cas des domestiques qui voulaient tuer leurs maitres, les dix-neuf fin – et pour cela, ils se sont servi sans gêne du pamphlet d’un sociologue - rat de bibliothèque Juif, domicilié au British Museum, où il lisait les rapports des inspecteurs d’usine anglais de 1800. Et qui n’était pas tout à fait convaincu qu’il compose autre chose qu’un poème romantique. En réalité, son plus chaud et profond désir était de rendre concurrence au Lord Byron. Et de toute façon, il était très sûr que le gadget qu’il juste inventait, le communisme, est un concept appliquable strictement à l’Occident. Comment passer, alors, par son esprit le pressentiment que ceci fonctionnera le meilleur aux sauvages, aux innocents de la planète, qui n’avaient rien à voir avec les malheurs provoqués par le capitalisme, parce que chez eux le capitalisme était prévu à croître à peu près au quatrième millénaire après Jésus-Christ? En tout cas, fait est que le frère Engels a protesté avec véhémence quand un parti politique en Serbie s’est appelé socialiste et marxiste: il a publié un article disant que la doctrine de son ami n’a rien à faire avec les méfaits de certains bandits des Balkans (“komitadji“), capables seulement de scandales et des assassinats. Pauvre Engels, il croyait que les brigands balkaniques seront impressionnés par les articles d’un journal allemand …

- A la fin des fins, ni moi n’etais pas grand-chose, sourit Sanda, prenant la cigarette de la main d’Adrian et en tirant une fumée, qui se ressemble s’assemble… comment tu as dit ? deux  désastres vivantes ? Tu sais, à un momment donné j’avais peur qu’ils vont me congédier, ou qu’en n’importe quelle autre manière je serais punie… Le Diable m’a poussé, une fois, à bavarder en présence d’Ileana. Ileana, tu l’as connu à Costinesti il y a  quelques ans, la brunette tondue court dont tu as dit qu’elle possède le nez de Federigo Montefeltro…

- Oui, mais j’ai dit aussi qu’elle a les cuisses de Raquel Welch, marmonna Adrian en se glissant doucement d’au dessous d’elle, enfin, peu importe… attends un instant pour que j’aille fermer le cellulaire…

- Enfin… l’imitait elle. Le Diable m’a poussé dire quelque chose à  propos de la mère du Camarade Le Parti, et Ileana a fait la gueule et alors je lui ai dit « pourquoi fais-tu des telles grimaces ? comme si ton père serait colonel de Secu’ », et elle m’a répondu « général. Il est général », ainsi que j’ai senti que mes dents tombent, et les culottes aussi. J’y travaillais pendant des années et n’est qu’alors que j’ai trouvé cela, j’étais sur le point de devenir folle…

Pauvre Sanda, c’était exactement le genre de détail qu’elle ignorerait, on pouvait être sûr de cela, que cette Ileana, qu’elle aurait pu paraître bonne collègue, était pourtant engagée comme activiste au Comité du district. Il a fallu qu’elle l’apprenne juste de la bouche d’Ileana, autrement elle n’aurait pas remarqué que l’autre a un salaire trois fois grand que celui de son et qu’elle ne pouvait en aucun cas être celle qui était si elle n’avait pas été la fille d’un Big Chief telle que son père.

En 1988, la portion mensuelle de son père, qui était déjà à la retraite, son ration mensuelle reçue de leur magasin spécial, à circuit fermé, derrière le Place Dorobanti, était de 20 paquets de BT (des cigarettes bulgares assez mauvaises, mais en tout cas mieux que les locales) à  8 lei et 10 paquets de Kent, pretendues américains, à 12 lei.

Comment ne pas être irrité lorsqu’il, tout aussi comme Ileana, était fumeur avide?

Vérité je vous dis, quand les Dieux veulent détruire quelqu’un ils le rendent fou. Pauvre Ceausescu, de toute façon il n’avait trop d’esprit - et les Dieux l’avaient dupé terriblement alors qu’ils l’ont amené compter les morceaux des ses propres chiens de garde, la pain de sa garde prétorienne.

Et surtout quand ils l’ont poussé de donner l’ordre à ses Gestapovistes de quitter leurs appartements confortables et leurs villas chic et de s’installer dans les baraquements monumentaux, pleines de micros, du Boulevard La Victoire du Socialisme, face à la Maison du Peuple.

Et après tout cela , il était surpris qu’ils l’ont assommé sans beaucoup d’explication, en Décembre Quatre Vingt Neuf…

Mais qui diable nous a amené, s’interroge Adrian, tournailler seulement dans de tels milieux où n’ était pas possible lancer un caillou sans  frapper quelqu’une comme Ileana ? Il pouvait, à son tour, d’en raconter quelque chose.

Il est, en effet, un peu surprenant (voire choquant, envisagerait une âme plus sensible) s’amuser maintenant avec une fillette, belle compagne, collègue de toi, et demain, tout à coup, sans te prévenir, qu’elle se transforme en bloc de glace qui ne répond pas à ton bonjour. Tu n’as plus des ailes, Farfallone amoroso, Monsieur Le Comte vous les a coupés.

Eh bien, pas vraiment Monsieur Le Comte, mais le père  de ta collègue, qui n’est pas un aristocrate, mais justement le contraire, général ou colonel de Securitate, comme tu ira découvrir vingt ans plus tard, qui putain de sa mère t’a poussé mêler avec eux, Farfallone chéri ?

En tout cas, le truc s’est avéré bon à quelque chose : de lui est née, de nombreuses ans après, l’idée du pub vidéo pour les tampons avec des ailes qui s’attachent aux culottes.

Le petit tampon arrive en vol, battant des ailes et des haut-parleurs on entend non più andrai farfallone amoroso, c’est un disque de 1920, c’est-à-dire assez vieux pour ne pas avoir à payer un sou pour l’utilisation. Grâce à Dieu de l’industrie de la publicité, il a encaissé six mille dollars pour le scénario.

fragment traduit par l’auteur

Counter instalat la 5 iulie 2022