O MIE ŞI UNA DE MORŢI (108)
Monday, July 3rd, 2023LA DEZORDINEA ZILEI
03.07.2023:
În ultima săptămână, șase crime și tentative, la Craiova, Timișoara, Satu Mare, Rovinari, Turnu Măgurele, în Argeș… Văd că e boală care se ia. Încep să cred că aveau dreptate comuniștii, că nu lăsau să transpire nimic de genul ăsta în presă. Că electoratul, alegătorii se iau unii după alții. Unde mai pui că-i excită și imaginile din Franța.
Încep să mă conving tot mai temeinic că Civilizația IT (Information technology) va fi, de fapt, Planeta Maimuțelor.
21.04.2023:
I-auzi, i-auzi: elevii care dovadă de violență la școală vor putea fi exmatriculați, așa zice madam Sinistră a Să-Zicem-Educației. Pe vagabondul repetent de trei ori, deja alcoolic și drogat, care sare cu cuțitul la amărâta de profesoară – să vă spun eu unde-l doare că-l dau ăștia afară?
*
Am petrecut odată câteva zile în orașul São Paulo, pe atunci, campionul criminalității și al infectării cu SIDA din America Latină. Sunt multe de spus despre atacurile zilnice de acolo și reprimarea lor, nu numai de către poliție. Infractorii de pe trotuare, care smulgeau poșetele femeilor și o rupeau la fugă cu viteză de sprinteri olimpici, aveau cam 14-16 ani, așa că nu puteau fi băgați în pușcărie. Uneori puteau fi văzuți morți, pe străzi, dimineața în zori, iar ziarele scriau atunci despre ”escadroanele morții”.
Localnicii (cu care am discutat despre asta) ziceau că escadroanele acelea sunt, de fapt, sectoriștii din cartier: ce nu puteau rezolva în timpul serviciului cu carnetul de amenzi rezolvau noaptea, când plecau de la slujbă, cu pistolul. Dacă vedeau o mogîldeață sărind, noaptea, gardul unei vile elegante, nu mai puneau întrebări.
*
“Față de RomâniaTV, OTV-ul lui Dan Diaconescu părea BBC”, zice azi Andrei, gineri-miu. Rezon.
*
Cea mai cumplită crimă împotriva umanității este să prostești gloata. Adică să dai maselor ideologie. Și să pretinzi că i-ai pus să conducă pe cei care trebuie conduși. (Ceea ce e o minciună mare cât Statuia Aviatorilor, fiindcă de fapt îi stăpânești tu, satrapul, prin tot soiul de interpuși și trepăduși.)
*
La televizor, unul neras, nepieptănat, cu ochi de crap din plachie și privire care fuge ba la dreapta, ba la stânga, dacă ar urca în autobuz după mine, sigur mi-aș feri buzunarele. E deputat, dragul de el.
*
Am terminat liceul în 1966, ultima serie cu 11 clase. Am fost o excepție. Asta, în primul rând fiindcă eram unul dintre cei 4 băieți dintr-o clasă de Uman, de 44 de elevi. Iar clasa asta era una dintr-un liceu provincial cu rezultate aproape excepționale în materie de matematică-fizică-chimie și aproape nule, în rest. Aproape toți colegii mei de la Real au intrat din prima – în general, la Politehnică – procentajul de admiși fiind efectiv impresionant, la nivelul celor mai bune licee din București. În ce mă privea, am fost o excepție fiindcă în ultimul nostru an de liceu, naiba știe de ce, nici un coleg de la Real n-a trecut de faza județeană a olimpiadelor de științe exacte (de unde, până atunci, în fiecare an ajungeau câțiva în etapa națională, ba o mai și câștigau). În schimb, am ajuns eu în faza națională a olimpiadei de Literatura Română, fiind unul din cei doi reprezentanți ai regiunii noastre acolo. Asta mi-a permis să dau Bac-ul, căci altfel, profa de Chimie mă lăsa corijent.
La întâlnirea de 30 de ani de la Bac, singura la care m-am dus, au luat parte cam o treime dintre cei 150-160 câți număra promoția. Ca de obicei în împrejurări din astea, s-au prezentat numai cei care aveau cu ce se lăuda. Trebuie să spun că aproape toți colegii mei erau de la țară, din satele sărace ale zonei, mulți dintre ei locuind tot timpul liceului la internat. Iar în 1996 stăteam de vorbă cu câțiva oameni cu cariere impresionante: diplomație, comerț exterior, administrație centrală (ministere). Adică cu niște umeri teribil de înstelați.
Da, așa era pe vremea lui Ceașcă, ajungea poporul până la stele. Iar la următoarele aniversări ale bacalaureatului nostru nu m-am mai dus.
*
https://www.libertatea.ro/stiri/pedeapsa-sebastian-vladescu-condamnare-dosar-coruptie-4557822
Cică a luat șpagă 20 de milioane de euro și Statul Cel Rău i-a confiscat 3 milioane și i-a dat niște ani de pușcărie, pe care n-o să-i prea facă, pe motiv de vârstă. Câștig net – 17 milioane, bună afacere. Dacă Statul Cel Tâmpit și Nemernic i-ar fi confiscat și pe ăi șapteșpe, ar fi avut din ce le mări lefurile la profesori. Dar nu vrea să le mărească, nu cumva să câștige telectualii cât chelnerii de la restaurantul Parlamentului.
*
Pe vremuri, existau niște răhățele, un fel de jucării cu ventuză, de lipit pe dinăuntru în ”lunetă”, adică în geamul din spate al mașinii. Una era o palmă deschisă, o pălmuță cu arc, bâțâindu-se în mersul zdruncinat al mașinii. Era cunoscută sub numele de Ceaușescu, fiindcă ăla era cel ce făcea cu mâna mulțimii, din mersul mașinii. Iar cealaltă era un cap de cățel, tot pe arc, care se clătina afirmativ, în ritm cu pălmuța. I se spunea Păunescu, fiindcă marele poet cu acest nume era cunoscut de toată suflarea drept principalul claqeur, principalul aplaudac al lui Ceaușescu, figura cea mai publică ce încuviința în delir tot ce spunea și făcea Cârmaciul.
Astăzi, deși Ceaușescu e mort, rolul acesta i-a rămas câte unui bărbat neînfricat. Și cu stomac rezistent.
*
DESPRE ARMĂSĂRIZAREA ȚÂNȚARULUI
La Digi24, care nu e, totuși, cea mai tâmpită televiziune din patria noastră, există concurenți redutabili, o ”știre” rumegată câteva minute bune: că o ființă de sex femelin care voia să intre în clădirea Parlamentului avea în poșetă 4 gloanțe. Nevinovatul de reporter, care n-a făcut armata și nici nu s-a documentat în vreun fel, le numește ”cartușe”, comițând astfel o serioasă dezinformare publică. Și o ține așa jumate de telejurnal. În realitate, acelea erau niște simple bucăți de metal ieșite din țevi de Kalașnikov și de mitralieră, cu urme de ghinturi pe ele (adică gata trase) și culese, probabil, de pe jos din vreun poligon, fiind posibil ca inteligenta care le căra în poșetă să aibă vreun ofițer ori miciman în familie.
Gloanțe cu care nu poți răni pe cineva decât dacă i le bați în cap cu ciocanul.
*
Acum câteva luni, o femeie a fost sfâșiată de niște câini fără și cu stăpân, pe malul Lacului Morii din București. După mai puțin de o lună, toate comentariile pe marginea nefericitei întâmplări au încetat. Și în massmedia și pe internet. Continuă, însă, să apară în ambele medii o imensă cantitate de poze și filmulețe cu câini, precum și nenumărate apeluri de a le face viața mai bună. Câinilor.
Morții cu morții, viii cu câinii.
*
După cum se poate vedea la adresele de mai jos, vor fi omorâți 53.000 de porci, bănuiți de o boală de-a lor. Dar în nici un caz nu pot fi omorâți câinii vagabonzi care pun în pericol lumea din sat, începând cu copiii. Suntem oare întregi la cap?
- https://www.realitatea.net/stiri/actual/elevi-in-pericol-din-cauza-maidanezilor-zeci-de-caini-in-preajma-unei-scoli-din-mehedinti-masuri-doar-pe-hartie-ce-spun-autoritatile_648db875d979b7694547aed2
*
16.06.2023
Mare tămbălău oengist apropo de ordinul de ministru oarecum postum, care dă liber la ”recoltarea” unui număr de 470 de urși. Țin să precizez că hipsterii nu-mi sunt exagerat de simpatici, dar că opusul lor, auriștii, îmi sunt de zece ori mai antipatici. Așa că, ”vrei nu vrei bea Grigore aghiasmă”, până acum m-am făcut că nu observ toate tâmpeniile fițoase ale tinerilor ăștia de viitor.
Dar când l-am văzut, azi, la un telejurnal pe unul dintre ei zbierând că, cică, s-a dat liber la vânătoare, mi-a venit să-i spun că ăsta e returul. Până acum, animalele au avut liber la vânat oameni. Fix 14 în ultimii câțiva ani. Dar poate că 14 e un număr prea neînsemnat ca să-i facă vreo impresie apărătorului urșilor.
*
Umorul, singura alternativă la sinucidere.
*
IECSTERNE
Mă tot gândesc la soldații lui Putin, trimiși în Ukraina. Cică ciuvași, tuvini, ciuci și alte neamuri din fundul Siberiei, de care n-a auzit Plutarh. Și nici eu. De religie budistă – ok. Și de religie șamanică! Aici chiar că mi-au căzut plombele. Eu credeam că asemenea lideri de opinie, șamanii, nu mai există pe acolo de cel puțin juma de mileniu. Sau măcar de când țarii au făcut ordine prin părțile alea - ordine rusească, dar… mă rog… Și imediat după, m-a fulgerat un gând macabru: stai să vezi, mi-am zis, când populațiile acestea vor începe să se declare credincioși ai zeităților lor și nu membri ai Partidului Comunist-Bolșevic al Mamei Rasia! Când vor ajunge la conștiință națională! Să vezi atunci distracție pe capul Mamei Rasia!
*
Pe vremuri, am lucrat la IMH (Institutul de Meteorologie și Hidrologie, așa se numea pe atunci). Cam trei ani am fost operator APT (Automatic Picture Transmission), adică operator de recepție a fotografiilor în vizibil și în infraroșu realizate de sateliții americani ESSA8 și NOAA2. Noi, cei trei operatori ai stației APT de acolo, eram coechipierii câte unui cercetător științific din laboratorul acela numit pompos Nucleul de Meteorologie Spațială. Iar ei, pe lângă faptul că erau niște băieți foarte competenți, erau și frecvent plimbați pe la diverse reuniuni internaționale de specialitate. Așa că erau, probabil, cei mai informați oameni din țară în acest domeniu (o fi fost Securitatea plină de ”bune” intenții, dar de competență – sufletu’).
De la ei am aflat despre teledetecție. Problema e cam așa: toți membrii OMM (Organizația Meteorologică Mondială, departament al ONU), respectiv cam toate țările lumii, transmit și primesc toate informațiile meteo furnizate de stațiile lor. Noi, de exemplu, având peste 400. În treacăt fie spus, consider chestia asta drept una din marile realizări ale civilizației – pentru că, în maximum 3 ore, aveai în față informațiile meteo provenind din întreaga ta emisferă, nordică, în cazul nostru. Iar în 6 sau 12 ore, nu rețin exact, de pe întregul glob. Și toate astea, într-o vreme când nu exista Internet, ci doar emițătoare radio, legături telefonice și telex. Ei bine, din URSS nu venea nici o informație. În dreptul URSS-ului, harta sinoptică rămânea albă, goală. Adică rușii primeau informații din toată lumea, dar nu le dădeau pe ale lor, considerându-le informații strategice. Adică, ei erau în război cu restul lumii, dar restul lumii nu știa chestia asta.
Probabil că treaba asta s-a rezolvat prin punerea în funcțiune a sateliților occidentali. Care, desigur, nu erau doar meteorologici. De la șefii noștri am aflat atunci, la începutul anilor 70, de teledetecție, adică de ”pipăirea” de sus, de la sute de kilometri, a resurselor subsolului. Și ne-am zis că americanii întocmiseră deja harta resurselor naturale ale URSS-ului, mai amănunțită și mai precisă decât ar fi visat vreodată academicienii de la Moscova. Și nu cred că, între timp, s-o fi petrecut ceva care să mă facă să-mi schimb această impresie.
