Posts Tagged ‘Johannis’

O MIE ŞI UNA DE MORŢI (64)

Friday, July 14th, 2017

Socialism = grija față de om

Comunism = grija față de găină

Am luat parte odată la o mică, să zic așa, agapă, după o seară petrecută într-un soi de cenaclu literar găzduit de un soi de neo-cămin cultural făcut pe banii Sectorului 2 (pe care răuvoitorii îi numeau ”banii lui Onțanu”). Erau de față obișnuitele viețuitoare din astfel de locuri, poete-sensibile-dame-bine pe vremea dictaturii comuniste, respectiv talente care era cât pe-aci să fie descoperite înainte de vizita lui Ceaușescu în Republica Populară Democrată Coreeană, plus câteva mai răsărite – adică mai debutate, cu alte cuvinte. Iar după cele câteva rânduri de halbe plătite de eroul serii, a cărui lectură de aproape o oră o aplaudasem cu sinceră ușurare puțin mai devreme, limbile s-au dezlegat în suficientă măsură încât să trecem de la simple hăhăieli și bancuri auzite a suta oară la confesiuni picante.

Mi-a reținut atenția o domnișoară între două-trei vârste, recent instalată în Capitală (după cum mărturisea accentul ei), căreia tocmai îi apăruse o plachetă de versuri. Și nu numai atât: volumașul ei fusese călduros recenzat, cu câteva zile mai înainte, într-o prestigioasă publicație a Uniunii Scriitorilor. Recenzentul, cunoscut critic literar, conjudețean de-al ei de altfel, era un tip adorabil, ne-a spus ea. Un moșulică atât de simpatic n-am întâlnit în viața mea, a zis debutanta. E primul bărbat pe care-l aud spunând că nu mai e-n stare de nimic la pat.

”O clipă de sinceritate te duce la Securitate”, mi-au trecut fulgerător prin minte versurile celebrului șlagăr din anii optzeci. Ei da …dar, totuși… a trebuit să admit, în sinea-mi, că publicația Cancan nu e totuna cu Securitatea lui Ceaușescu. Am mai evoluat și noi, ce pisici…

*

Fiindcă tot veni vorba:

https://yorick.ro/un-vis-de-cosmar/

Iată ce numesc eu ”o cronică de teatru profund documentată”. Sunt convins că autoarea știe despre ce vorbește. Nimic nu mă va face să cred contrariul.

Morala: dragi artiști, aveți grijă să nu afle cronicăresele cine știe ce detalii. Despre viziunea voastră artistică, vreau să zic.

*

M-au cam călcat pe nervi idioții care s-au luat de Johannis că e încheiat la un nasture, sau că știm noi că poartă izmene cu mânecă scurtă, dar uite că o comit și eu. Apropont de parada militară de 14 Iulie de la Paris. Bine-bine, nu zic nimic că am văzut defilând diverși eroi de vârsta a treia și-un pic, unul semănând bine cu Pétain, altul cu Louis de Funès… Dar să văd și niște eroine cam tot din promoția aia bătând pas de defilare (printre care și una călcând cam protetic, al dracu’ dacă n-are aia vreun picior de lemn) – și învârtind marțial săbiuța… Știți, singura dată când am văzut că o sabie poate folosi la ceva a fost într-o cârciumioară mică și drăguță din São Paulo, unde ni s-a servit o “rodizia a gaucha” (cred că așa se scrie). Aia fiind o ditamai pulpă de vită ținută de maître în două săbii zdravene, în timp ce ajutorul lui tăia, cu o săbiuță, felii pe care ni le punea în farfurie.

*

La Paris, Manolică Ăl Mic ține mâna la gură, ca țațele de la Găneasa, când îi șoptește ceva Marelui Portocaliu. Probabil, ca să nu-i citească Putin de pe buze.

*

La Antena3, un celebru analizd militar, comentând defilarea de la Paris, oftează că România ar fi fost cuprinsă de filoamericanism începând din 1989. Da’ de Woodrow Wilson o fi auzit toașu Radu Tudor ? numele ăsta nu-i spune nimic lu’ Tovarășu’ Gradu’ ?

*

Moneda Unică Europeană. Pe scurt, MUE.

*

Cică Soros cumpără massmediile românești. Pe cele rămase necumpărate de Putin, desigur.

*

Cu chestiuța asta mă jucam eu, prin 1970-1973, la Institutul Meteorologic, unde eram muncitor necalificat. E un telefax, o noutate occidentală, Science Fiction pe vremea aia, pentru noi. El reda pozele pe care le recepționam cu stația Hawker Siddeley (care astăzi ar fi considerată o biată ”antenă de satelit”) de la niște sateliți meteo americani, ESSA8 în vizibil și NOAA2 în IR. Eram 3 inși în țara asta care făceam treaba cu pricina, iar pe meridianul nostru, mai erau unii la fel la Moscova și alții, la Salonic. De plătit, ne plăteau cu salariul de necalificat, fiindcă ocupația de operator telecomunicații prin satelit nu exista în nici un nomenclator de la noi. Punct.

Aceasta e fișa (amprenta) mașinii mele de scris, pe care, până în 1989, eram obligat să o dactilografiez, o dată pe an, într-un birou de la circa de Miliție în a cărei rază locuiam. Și țineți cont că rabla mea de mașină de scris, fabricată cam pe vremea primului război mondial, avea vreo 10-15 kilograme. O duceam la circă într-un cărucior de butelii de aragaz.

*

Folklor 4U:

Drag ne-a fost calu bălan

Și cu tacsu milițean

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

CE NAŞTE DIN PISICĂ

Wednesday, June 3rd, 2015

În România, există două partide : P.S.D.-ul, sau cum i-o mai fi zicând la ora asta – şi opoziţia. Ăilalţi, care chiar când sunt la guvernare, de fapt tot în opoziţie se află. Ei sunt contra. Orice-ar zice, orice-ar face, tot contra sunt. Outsideri, pafarişti, fără şpil, fără stil. Un ministru al culturii, pozat aproape cu nădragii-n vine, în uşa biroului său de la minister. Un ministru al învăţământului, agramat. Chelneri, şoferi de ştabi şi alte specii de prin spatele casei puşi miniştri. Fără competenţă, credibilitate, obraz, fără putere adevărată, ci doar delegată de adevăraţii stăpâni mafioţi, atunci când catadicsesc aceştia din urmă.

Şi cum ar putea fi altfel, când, din primele cinci minute de după reînfiinţare, ele, partidele istorice, s-au văzut spulberate de proprii lor membri, securişti cu acte sau “doar” şantajaţi de aceştia. Bietul Câmpeanu, cum s-a mai trezit el cu o “aripă tânără”…

Dintre abilităţile de mare clasă ale “fostei” noastre poliţii politice, cea mai remarcabilă a fost, categoric, aceea de a scoate din nou capul în 1996, pe timpul guvernării Emil Constantinescu. Dacă vă mai aduceţi aminte, în primii ani de după 1989, securiştii au stat ascunşi. Asta, mai ales pentru că nu rare au fost, pe atunci, momentele când au mâncat, efectiv, bătaie. Ştiu şi eu vreo două asemenea cazuri.

Abia după înscăunarea preşedintelui democrat, am reînceput să-i vedem iar la faţă pe flăcăii lui Ceauşescu. Iar fenomenul se repetă, acum, cu punct şi virgulă, pe mâna preşedintelui Johannis.

Măi dragă Românie democrată şi civilizată, nu simţi că înnebuneşti ? Nu-ţi vine sângele-n cap când vezi că toată puterea e-n mâinile unora ai căror părinţi sunt pensionari M.A.I. ?

Mă citeşte şi pe mine cineva… mă urmăreşte şi pe mine cineva…

*

Din conversaţiile mele pe Facebook (la 25 mai 2015) :

Dragă domnule X, fiindcă tot sunteţi dumneavoastră critic literar, îndrăznesc să vă aduc în atenţie o scurtă frază din micul meu roman TATĂL MIELULUI (ed. THEKA Bucureşti, 2005): “la Bucureşti totul e atât de omenesc încât nimic nu e scandalos”.

Omenesc e şi să-ţi publici memoriile ca să-i arăţi popeurului izmenele murdare ale împăratului, deşi el te-a plătit să i le speli, omenesc e şi să-l chemi pe Năstase să-ţi dea sfaturi fiindcă ţi-a fost profesor, deşi el abia de ieşi din pârnaie, iar tu eşti ditai tehnocratu-ministru de Externe, omenesc e şi să-l inviţi pe şeful Securităţii Iulian Vlad la aniversarea S.R.I.-ului fiindcă e băiat simpatic… sau din mai ştiu eu ce alt motiv subtil… Zău, domnu X, citiţi-mă, dacă vreţi să ştiţi cum mai stăm cu omenia şi cu omenescu pe la noi prin mahala…

*

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com