Ciocu-mic.Ro

.

VIAŢĂ LITERARĂ INTENSĂ RĂU

Vezi

http://revistacultura.ro/blog/2015/01/scandalul-premiului-eminescu-numaratoarea-voturilor/ ,

http://revistacultura.ro/blog/2015/01/scandalul-premiului-eminescu-e-prea-mult/

… etc.

…Precum şi (în aceeaşi ordine de idei) :

- Uite cum stau lucrurile cu voi, persoanele publice, care mai apăreţi pe la televizor: un individ mediocru e atacat de către un alt individ mediocru care vrea să-i ocupe locul, pentru a putea fi el pe deplin mediocru – şi nu celălalt. Mediocritatea mea e cu totul altceva decât mediocritatea ta. Un cur obscur ca al tău nu merită să se afle pe un fotoliu strălucit, numai curul meu strălucit ar avea dreptul să se odihnească pe acela. Am să-ţi iau gâtul, ratatule, impostorule, căzătură. Vă mâncaţi ca câinii, măi persoanelor publice, pentru câte-un post de director al vreunui inexistent Institut bugetar, plătit cu leafă de secretor de stat. Nu există nimic mai caracteristic, pentru voi, decât scena aia din Rubliov cu cei doi cnezi, fraţi, călcându-se, pe furiş, pe picioare atunci când mitropolitul îi pune să se îmbrăţişeze în semn de împăcare.

…

(în vol. Chix sau Lumea Acţiunii Eficiente, de Dan Predescu, ed. Niculescu Bucureşti, 2013, pag. 94)

URMA SCAPĂ TURMA

Să dăm toată vina pe dementul care-a crăpat. Adică pe Hitler, după al 2-lea război mondial.

Ăsta a fost principiul care a guvernat politica mondială în ultima jumătate a secolului XX. Şi chiar pe la sfârşitul lui (de exemplu, la noi, când cu Ceauşescu şi cu Revoluţia).

S-a pus pe seama (exclusiv a) Germaniei uciderea evreilor. Asta suportă câteva completări.

De exemplu, că, înainte de războiul al doilea, nici o ţară occidentală n-a vrut să permită accesul evreilor izgoniţi din Germania, de care Hitler voia, momentan, doar să scape – nu să-i extermine.

Sau că armata sovietică privea liniştită de vizavi, de la câţiva kilometri, cum germanii îi măcelăresc pe insurgenţii din ghetoul Varşoviei (în ‘44, mi se pare).

Sau că, la marginea Europei (în ţările baltice, Polonia, Bielorusia, Ukraina, Basarabia, România), populaţia băştinaşă îi omora cu entuziasm pe evrei, în masacre de proporţii, iniţiate sau măcar sprijinite, pe şest, chiar de autorităţi (v. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pogromul_de_la_Ia%C8%99i).

Sau că, posedând destule informaţii despre lagărele de exterminare nemţeşti, Aliaţii n-au aruncat măcar o bombă asupra liniilor ferate care duceau la ele, tot în 1944, când ei stăpâneau tot cerul Europei.

Sau că aurul din lingourile tranzacţionate, chiar în prezent, de băncile elveţiene are urme de mercur (mercurul aflându-se numai în acel aliaj de aur folosit pentru protezele dentare, pe vremea lui Hitler).

PS - Astăzi 27 ianuarie 2015, cu ocazia Zilei mondiale a Holocaustului, Vladimir Putin a zis vreo două vorbe cam adevărate: că Occidentul face, acum, atâta caz de Holocaust tocmai  pentru a face să se mai uite care a fost partea lui de vină în efectuarea susnumitei operaţiuni. Nu că mi-ar fi drag băiatul ăsta, dar aici a nimerit-o.

*

Talentul, la noi, e ceva precum hormonii: de la o vârstă oarecare, producţia lui încetează. În cazul câtorva scriitori contemporani domiciliaţi prin manualele şcolare, chiar de după debut.

Nu-i nevoie de cine ştie ce erudiţie, orice absolvent de liceu, dacă n-a fost corijent la română, poate înşira o listă de menopauzişti dintr-aştia.

*

Ca la noi în tramvai: ajunge să fie unul nesimţit – şi toţi îi ştiu de frică. Cum a ajuns sfertodoctul acela din provincie redactor şef în Capitală? Exact aşa, cu obrăznicie şi agresivitate, răţoindu-se la toţi (pe paralele boss-ului aflat actualmente la Mititica). De parcă el ar fi fost Persoana din scaunul Judecăţii de Apoi.

*

Cum scrie românu’ istoria: vezi emisiunea UN TIMP SĂRIT DIN CALENDAR, realizată de televiziunea oficială, de stat, cu ocazia împlinirii unui sfert de secol de la Revoluţia din decembrie 1989

(https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=L3BuuA0fYZU).

Pe la sfârşitul ei, se află inserată o listă a celor care ar fi semnat în acel decembrie o scrisoare de protest adresată lui Ceauşescu. În ea s-a strecurat cel puţin un nume de turnător binecunoscut, aghiotantul lui C. V. Tudor la revista Săptămîna, oficiosul Securităţii.

*

ACTE DE SĂRĂCIE

28.12.2014, h 12:56 AM, ora locală. Chiar acum, pe Naşul TV, o emisiune drăguţ intitulată EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ MOARTE (n-am reţinut dacă asta are la urmă vreun semn de întrebare), cu participarea celebrului doctor Mencinikovski, aflat momentan la pârnaie. Desigur, fără vreo semnalare de genul “reluare”, sau “arhivă” etc. Sau i-or fi dat drumul pentru vreo oră-două, de dragul lui Naşul TV?

*

“Ați avut de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și veți avea război”. Cam aşa vorbea Churchill cu compatrioţii săi, în 1938. Parcă s-ar potrivi şi astăzi.

*

Am văzut nu de mult un filmuleţ documentar despre rechinul de la Sharm El Sheikh, din Egipt, care a omorât şi schilodit câţiva turişti ce se scăldau, neştiutori, în marea superbă de acolo. Urmele de colţi fiind identice în toate cazurile, s-a ajuns firesc la concluzia că era vorba de unul şi acelaşi atacator. Curios era faptul că cele mai multe muşcături vizaseră zona feselor. Asta, la prima vedere, ar fi oarecum ilariant – dar, de fapt, e ceva cu urmări cumplite, bestia smulgând hălci de câteva kilograme din trupul victimei, a cărei supravieţuire devine astfel problematică.

Nimeni nu-şi putea explica acest comportament al rechinului, ştiut fiind că specia din partea locului nu ataca oameni. Şi că, în general, rechinii nu te muşcă de fund. Cineva, însă, a avut o intuiţie bizară: s-a gândit la un scafandru, sau instructor de scufundări local, care-şi făcuse reclamă filmându-se în timp ce hrănea rechinii în mediul lor natural. Dintr-o pungă prinsă la centură, în spate, el scotea câte-o bucată de carne, iar rechinii care roiau în jur o luau frumuşel din mâna lui – şi totul era numai pace şi bună învoire. Ceea ce i-a adus un pic de faimă locală.

Ei bine, concluzia a fost că agresorul de la Sharm El Sheikh era tocmai unul dintre cei hrăniţi de neînfricatul scafandru. Dintre cei dresaţi, ar fi mai corect să spunem. Fiindcă e justificat să considerăm că rudimentul de creier al monstrului a făcut automat legătura între om şi hrană. Mai precis, între acea parte a corpului omenesc pe care dresorul părea că o atinge înainte de a-i da rechinului să mănânce – şi hrana ce părea că vine de acolo.

Reflexul creat astfel a funcţionat mecanic şi implacabil…

…Iar mie mi se pare că mica poveste de mai sus figurează cu o precizie sinistră faptele care se tot petrec în Occident de la 11 septembrie 2001 încoace. Precum şi mediul de cultură care le-a făcut posibile – respectiv, civilizaţia sinucigaşă, respectiv Occidentul muribund, care a primit prădătorii la el în casă şi nu încetează să-i hrănească nici măcar când e sfâşiat de ei.

E periculos să le arăţi unor oameni care, de mii de ani, nu ştiu decât de frica bâtei că tu ai interzis bătaia.

Şi e absolut necesar să ţii minte că ei se folosesc exclusiv de Dublu Gând şi de Newspeak în relaţia cu tine, idiotul european.

*

De ce iubim pisicile: fiindcă ele nu ling decât cururile proprii.

*

Într-o postare pe Facebook, un tânăr scriitor de curând desantat în Capitală de undeva de prin nordul ţării, strecoară uşurel ideea că n-a fost chiar aşa rău pe vremea lui Ceauşescu.

“Viața cotidiană … nu era deloc absurdă, kafkiană, coșmarescă, apocaliptică, așa cum apare ea în reprezentările artistice, jurnalistice, didactice sau legale”, zice el.

Sigur că nu era, îi răspund eu - pentru o mare parte a populaţiei, angajată în structurile de putere, ca tartori (administraţie publică, Miliţie, Securitate, Justiţie, Procuratură etc.), ori vătafi şi trepăduşi (şefuţi locali gen preşedinţi de C.A.P., turnători etc.) Ca şi, de altfel, pentru Talpa Ţării, pentru ţărănimea din moşi strămoşi atât de săracă şi oropsită încât perspectiva unui codru de pâine şi a unui acoperiş negăurit deasupra capului i se părea paradisiacă. (Am văzut cu ochii mei, într-un cămin de nefamilişti al unei întreprinderi bucureştene, o familie de moldoveni, opt suflete, trăind într-o aşazisă garsonieră de cca 10 metri pătraţi, fără baie şi bucătărie proprii. Aerul era cald şi umed ca într-o etuvă împuţită, nu se putea respira, dar ei erau fericiţi că puteau folosi pe gratis un reşou electric improvizat. Şi nu aeriseau fiindcă aveau un copil de câteva luni acolo. Singurul care aducea un ban în casă era capul familiei, muncitor necalificat la uzina aia. Mâncau mai ales pâine, iar copilului îi dădeau mult ceai.) Nu m-aş mira ca oamenii din paranteza asta, dacă mai trăiesc, să plângă acum după vremurile alea - la unison cu pensionarii M.A.I. cu pensii de cinci-zece mii de lei noi. Paradoxul lagărului de concentrare socialist, ce să-i faci…

*

Spiritualitatea orientală (cea hindusă, în primul rând) se bazează pe o cu totul altă înţelegere a sexualităţii decât a noastră, a europenilor iudeo-creştini, care l-a călcat pe nervi pe Nietzsche.

Hinduşii au fost scutiţi de influenţa stupidă a “gândirii” unor ciobani nespălaţi de prin Peninsula Arabică pentru care tot ce era mai jos de brâu venea de la Forţele Răului.

…Şi s-ar putea să existe acum, la sfârşitul Civilizaţiei, oameni cărora pasiunea obsesivă pentru o filosofie sau religie oarecare să le pară cam de aceeaşi natură (sau de aceeaşi importanţă ori îndreptăţire ontologică) cu obsesia sexuală… şi e tot mai greu să-i lămureşti pe aceşti neo-păgâni că nu-i adevărat, că n-au dreptate… vom mai vedea dacă, ulterior, ei vor deveni hitlerişti, cum s-a mai întâmplat… sau vreun alt soi de antiumanişti…

*

29 decembrie 2014: pe şoselele Patriei, vizibilitate sub 30 de metri, din cauza ninsorii abundente. Nici lupul nu te mai vede, să te halească. Potrivit tradiţiilor milenare, Râmnicu-Sărat e iarăşi izolat din cauza viscolului.

*

FACEBOOK: Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om.

Sfat părintesc adresat lui FACEBOOK: Dacă eşti prost, stai acasă.

*

Să revenim la monarhie, pentru ca poporul să nu mai lingă cururi de activişti şi securişti, ci de prinţi şi prinţese.

*

Adevăr: totalitatea acelor lucruri care nu ne convin şi nu ne fac nici o plăcere.

*

Realitate: rahatul în care-l bagi pe pisoi cu botul, în scop educativ.

*

Dumnezeu: o persoană cu merite incontestabile. Păcat, însă, că şi-a dat cu firma-n cap fabricând speţa omenească. Mai bine se oprea la orangutani. Ăia sunt vegetarieni şi haioşi.

*

Nu-ţi mai exhiba complexele, ranchiunele şi mizeriile cotidiene. Actele de paupertate nu sunt diplome nobiliare, să te lauzi cu ele.

*

De Crăciun şi de Paşti, îmi fac datoria conjugală: dau cu aspiratorul. Asta nu-i o chestie s-o facă orice bou. Numai cei cu conştiinţă înaintată, please.

*

Omenirea, speţa omenească? Sper din tot sufletul că Dumnezeu a creat şi chestii mai de doamne-ajută decât asta. Spre binele Creaţiunii Universale.

*

Lumea, populată numai de oameni inteligenţi – iată ceva mai înspăimântător decât orice apocalipsă.

*

Curvă beţivă în tinereţe, bisericoasă şi beţivă la bătrâneţe. Măcar a fost consecventă. Întrucâtva.

21.12.2014:

PRIMELE IMPRESII

la ceremonia de înscăunare a preşedintelui Johannis,

aşa cum s-a văzut ea la televizor

*

Constatare stupefiantă (sau nu prea, pentru cine s-a mai învârtit printre ei): cei de faţă – şi aţi văzut cine au fost aceia – nu cunosc, sau nu vor a cunoaşte codul manierelor elegante. Adică: cel bătrân întinde mâna celui tânăr, superiorul – inferiorului etc. În această solemnă împrejurare, filmată cu răutăcioasă acribie de operatorii tv, se întâmplă invariabil invers. Iar prinţul Maulbeerbaum (sau Mulberry, pentru fanii din judeţul său natal) dă mâna cu toată lumea stând aşezat. Nu s-o fi găsit nimeni să-i spună “Alteţă, rămâi în picioare până se aşează toată lumea, ca să eviţi ridicatul în picioare din trei în trei secunde”?

*

‘Teligentu’ de la RomâniaTV zicând că patriarhul “i-a oferit binecuvântarea” noului preşedinte. Păi atunci - Doamne apără şi păzeşte!

*

La 13:03, ora locală, la TV Antena3, Bogdan Ficeac comentează faptul că, în faţa palatului Cotroceni, se află două grupuri de manifestanţi gălăgioşi, unii care vor să-şi ia rămas bun de la ex-preşedintele Băsescu, aclamându-l şi alţii, care-au venit să-l huiduie la plecare. Nţâţâţî, face compătimitor Ficeac, uitaţi-vă ce-a făcut Băsescu ăsta, cum a reuşit el să-i învrăjbească pe oameni unii împotriva altora…

Eu zic că asta e chiar culmea tupeului, a funiei în casa spânzuratului – ca Antena3 să aducă vorba de învrăjbirea oamenilor… bă, vouă chiar nu vă e ruşine de nimeni şi de nimic?

*

Abia aştept să-l mai aud o dată pe Ponta zicând că el nu e sluga/iobagul lui Johannis.

1989 - 2 ore/zi:

2014 - 24 ore/zi:

,  , ,  ,  , …

- 30 octombrie 2014: are 6 case.

- 31 octombrie 2014: a vândut copii.

- 3 noiembrie 2014: o să ne vândă pe toţi (care-am mai rămas nevânduţi).

- 5 noiembrie 2014: nu e ortodox.

- 6 noiembrie 2014: Răţuşca Lavinia Cu Cioc Dublu Lat îl trimite la Chişinău.

- 7 noiembrie 2014: Gabi Cea Bună De Prăsilă îi reproşează că n-are copii.

- 8 noiembrie 2014: ştie nemţeşte.

- 16 noiembrie 2014: Dumnezeu îşi cere scuze de la ÎntâiStătătoru că uneori îi mai dă pe români şi pe mâna străinilor.

- 16 noiembrie 2014: „În partida dintre candidatul PSD şi cel al ACL, Victor Ponta s-a situat pe locul 2, în vreme ce Klaus Johannis nu a reuşit să ocupe decât locul penultim” (relatare Antena3).

- 17 noiembrie 2014: KWJ nu mai are cur destul pentru câţi se înghesuie să-l lingă.

+ O MICĂ PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII :

&

Continuă fără preget lupta javrelor pro şi contra potăilor maidaneze. Aşa cum poate observa orice om normal, hămăitul şi chelălăiala ambelor tabere n-au alt rost decât să camufleze o profundă durere obştească în pix. Cu cât lătrăm mai tare, cu atât mai puţine facem pentru rezolvarea problemei.

Scriam odată că românii sunt un popor realist. În ce sens? În acela al Universaliilor.

„În Evul Mediu, dacă vă mai aduceţi aminte, filosofii s-au împărţit în două tabere. Cei care credeau că „universaliile”, ideile pure, esenţa ultimă a lucrurilor, chintesenţa lor, ar exista numai cu numele, în mintea noastră, s-au numit Nominalişti. Ceilalţi, care susţineau că aşa numitele Universalii ar avea o existenţă concretă şi s-ar afla undeva (nu precizau unde anume), s-au numit Realişti” – aşa scriam acum vreo 10-15 ani.

De aici derivă, desigur, convingerea că, odată ce ai numit un lucru, problema e rezolvată. Dacă i-ai spus pe nume, Fiinţa Supremă o să ştie de unde să-l ia – şi va adopta măsuri în consecinţă. Nu-i nevoie să ne mai batem noi capul, Dumnezeu e mare.

Şi în aceeaşi măsură, de aici vine şi pofta generală de a face, transforma, înnădi, cârpi, mitocosi şi rostofloci * legi, precum şi oroarea de a le aplica în literă şi spirit, ori de a se supune lor.

Fiindcă veni vorba: acum vreo două săptămâni, m-am aflat, două seri la rând, pe Valea Cerbului, la Buşteni. Acolo s-a înfiinţat, cu de la sine putere, un fel de colonie (şi nu una mică!) de corturi şi rulote, populată, de când dă firul ierbii până la primul îngheţ, de orăşeni care s-au săturat să mai plătească întreţinerea la bloc. Şi o fentează transhumând pe maidanul din Valea Cerbului, pe bani puţini ori deloc.

Şi convieţuind cu vulpile şi urşii. Am văzut, în cele două seri de care ziceam, un urs bine făcut, o ursoaică cu trei (!) pui şi vreo nouă-zece vulpi tare fotogenice şi total dezinhibate. Toţi aceşti colocatari erau adunaţi la tomberoane, pe care le răsturnaseră şi le inspectau cu maximă vigilenţă (ba, culmea culmilor! între două vulpi care trăgeau de pungile cu resturi se afla şi o pisică). Iar tomberoanele acestea, puse acolo de autorităţi, în speranţa vană că poluarea se va diminua, se aflau la cel mult cincizeci de metri de corturi.

Şi erau înconjurate de curioşii veniţi, pe patru roţi ori pe cotonoagele proprii, să vadă de aproape animalele sălbatice şi să se pozeze cu ele.

În ce mă priveşte, aştept cu interes momentul când unul dintre aceşti vizitatori inteligenţi va întinde mâna să gâdile sub bărbie un ursuleţ, în prezenţa mă-si. Mama ursuleţului, vreau să zic.

Să vedeţi după aia manifestaţii de protest! împotriva urşilor! împotriva bestiilor care-i vânează! împotriva lui Băsescu! a Uniunii Europene! jos comunismu’! jos capitalismu’! …

* „rostoflociza” – pentru persoanele cu doctorat la Hyperion PFA ori Titu Maiorescu SRL

<< În contextul prezentării știrii legate de asteroidul DA14, care trece vineri pe lângă Terra, prezentatoarea Deb Feyerick l-a întrebat pe un invitat dacă asteroidul a fost atras spre Terra de încălzirea globală. Nimeni nu se așteaptă ca prezentatoarele TV să fie experte în știință, însă inepția debitată de prezentatoarea TV i-a îngrozit pe internauți. * Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/intrebarea-stupida-adresata-de-o-prezentatoare-cnn-unui-invitat_1114403.html#ixzz2L9iEWZwK >>

…Păi, fiindcă tot veni vorba, să vă spun eu cum am ajuns să renunț la serviciile unei colege “jurnaliste”. Asta se întâmpla prin 1997, la defuncta agenție de știri ARPress (à propos, și ziarul România liberă, căruia îi aparținea zisa agenție, e, de aproape un an, în faliment).

Eram, acolo, unul dintre redactorii-supervizori, adică dintre cei care făceau toaleta gramatical-redacțională a buletinelor de știri ale prăvăliei, respectiv traducându-i adesea în limba română pe mai tinerii mei colegi. Una dintre aceștia s-a propus, la un moment dat, să traducă și ea din știrile France Presse pe care le preluam în rubrica Externe (chestia asta se plătea suplimentar, ceea ce nu era de neglijat, date fiind salariile pe sponci de acolo). După vreo două zile, însă, am rugat-o să nu se mai ocupe de asta: scrisese, într-o relatare despre NASA, că “satelitul a recuperat naveta spațială“.

Pentru cititorii cu mai puțină imaginație plastică: asta înseamnă să spui “glonțul a tras o pușcă“ în loc de “pușca a tras un glonț“.

Veşti bune:

o să vină numai DUPĂ ce terminăm noi de construit autostrada !

Veşti şi mai bune:

ratele la bancă o să le achitaţi şi DUPĂ acea dată !

 

 … şi eu, care credeam că

Angst se invită la grătarul meu …

De câte ori se împute treaba în Românica, apare câte un articol din acesta, drăguţ şi nevinovat, despre evrei, semnat de câte-un pseudonim salarizat cu 100$ pe lună, brut. Ca să ridice mingea la fileu electoratului antisemit din zonele defavorizate, făcut la beţie şi alăptat cu votca achiziţionată din alocaţja pentru copii - de către mame nemăritate şi lipsite de orice alt venit.

Şi ca să distragă atenţia populimii de la conducătorii ei inteligenţi nevoie mare, care, după ce au furat tot ce era de furat prin mândra lor ţară, acum dau cu ea de pământ, demonstrând lumii întregi cât e de neguvernabilă. Şi că nu e cazul să mai calce vreo javră de investitor străinez pe aici. Să ne lase dracu’ în durerea noastră, că băgăm noi pe foc tot ce-a mai rămas nefurat.

Mai ţineţi minte? chiar în prima zi când s-a simţit şi la noi criza economică, la 15 iunie (2010, mi se pare), tovarăşul Funar a luat cuvântul în parlament declarând solemn că pe Eminescu l-au omorât evreii, ştie el sigur chestia asta. Ca să vezi de ce-l persecuta grija pe tovarăşu’ Funar exact în clipa când era groasă la poponeţu’ nostru şi începeam să ne lămurim că nu mai avem din ce plăti salarii şi pensii…

Bibliografie: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/169706.html

MUNAMENT ISTORIC CU COZOROC DE SCÂNDURĂ

PE STRADA BREZOIANU (2)

( vezi http://ciocu-mic.ro/wordpress/?p=6898

şi dup-aia mai stăm de vorbă)

Dacă nu-ţi place, n-ai decât să treci pe trotuarul de vizavi…

…unde vei da de această perspectivă încurajatoare.

În atenţia amatorilor de istorie medievală:

aceeaşi tactică a fost folosită la Posada,

când cu vizita lui Carol de Anjou. *

Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-l pe

domnu’ academician Răzvan Teodorescu. Că se pricepe.

* şi la hotelul Minerva, de pe bulevardul

Lascăr Catargiu, de altfel. Nu de mult.

+ http://www.youtube.com/watch?v=7cQ92ZyDllo