Archive for the ‘in trecere pe la’ Category

O MIE ŞI UNA DE MORŢI (75)

Tuesday, September 18th, 2018

În România trăiesc 2 popoare: poporul care aplaudă şi poporul care huiduie.

*

TALKSHOW

În clipa când poporul român se va sătura de politică, se va putea considera vindecat de cancer.

*

E un popor îngrozitor de bisericos, care se închină de dimineața până seara. Și tot așa, cât e ziua de lungă, se roagă să moară capra vecinului. Impresionat de atâta evlavie, Ăl de Sus i-a îndeplinit dorinţa: la ora actuală, nu mai există nici o capră în acea țară. Şi nici vaci. Ca atare, poporul acesta evlavios consumă numai lapte de import. Din Uie.

(Încă nu s-a gândit să dorească și stârpirea vacilor europene. Dar nu-i timpul trecut…)

*

Ziua Bolnavului Ars, interesantă inițiativă ctitoricesc-legislativă, că altfel nu-i pot zice. Presupun că ea se va concretiza în expedierea de felicitări cu antetul guvernului familiilor celor morți la Colectiv, la fiecare zi de 30 octombrie. Avem parlamentari inteligenți, nu? şi simțitori, mai ales… până la loc comanda.

*

Pe vremea studenției mele, am locuit, la un moment dat, pe o străduță de lângă Arcul de Triumf. Cartier boieresc, dar casa în care aveam şi eu o cămăruță era una de curată mahala bucureşteană, mică şi în general, liniştită.

Nu şi în dimineață aceea de vară. Aveam examen a doua zi – şi îngrăşam porcul în ajun. Cu fereastra deschisă, căci era cald. Iar în fața ferestrei mele joase de aproape că n-aveai nevoie să intri pe uşă, două vecine. Două babe care trăncăneau, trăncăneau… şi nu se mai opreau… Şi asta, la nici un metru de mine, aveam impresia că ar fi fost destul să întindă o mână şi ar fi ajuns cu ea drept pe cursurile mele. Mi-am dres glasul, am tuşit, strănutat, m-am foit… nimic, babele nu reacționau la apropouri şi nu răspundeau la provocări. Atunci, mi-am adus aminte de pickup. Aveam unul bun, cu difuzoare capabile, sănătoase. Şi le-am pus vecinelor mele Passacaglia în Do minor. Cu orgă şi cor. Care mai şi începe abrupt. Tunător. Şi cu difuzoarele la maximum. Vecinele mele au sărit, efectiv, în sus, ca şi cum le-ar fi curentat la tălpi. Apoi şi-au făcut cruce şi au pornit repejor spre poartă.

Doamnelor, am strigat eu în urma lor, tipu’ care-a compus muzica asta era popă!

*

SFAT UTIL 1

Fereşte-te să-ţi faci puţ în curte, mai ales în zonele de câmpie. Vorbim despre teritorii de zeci de mii de kilometri pătraţi, cu aşezări rurale, unde toată lumea are wc-ul în fundul curţii. Partea nostimă e că şi buda şi fântâna din curte au acces la aceeaşi pânză freatică. În paşnică devălmăşie.

*

SFAT UTIL 2

Fii sincer cu el, fă-i confidenţe. E băiat sărman, trebuie să aibă şi el ceva de vânzare ca să facă un ban, de-o pâine. Les amis de mes amis sont M.A.I., vorba francezului românofon.

*

Da, nici mie nu-mi plac putorile care zac prin cârciumi pe banii statului – adică ai mei și-ai tăi, vorba vine. Dar nu pot să nu mă gândesc că ele, putorile, au ajuns așa fiindcă stăpânirea, Puterea Poporului înscăunată în modul cel mai democratic cu putință, a pus mâna pe industria și agricultura Patriei și s-a șters cu ele la cur. A vândut făbrici și uzine la fier vechi, a vândut pământul, terenul arabil, la arabi și italieni, pădurile la austrieci, petrolul, aluminiul și industria siderurgică la ruși – după cum vedeți, numa’ la pretenii Țerii. Așa că, unde să se ducă ei, actualii șomeri?

În America lovită de criză, Roosevelt a rezolvat problema șomajului construind autostrăzi și barajul Hoover, în Germania, Hitler a făcut același lucru construind autostrăzi și industrie de război…

Noi construim cam 1 metru de autostradă pe lună. În asta constă deosebirea, dragi tovarăși: că noi nu suntem imperialiști și fasciști, ca ăia.

*

22.07.2018:

La RomâniaTV: o femeie din Râmnicu Sărat a furat o petunie plantată de primărie, pe stradă. A fost amendată. La București, alde nea Videanu a șutit toate bordurile de granit ale orașului, datând încă de la începutul sec. XX - și el știe ce-a făcut cu ele. Le-o fi exportat în Occidentul înapoiat, ca produse originale ale fabricii lui de marmură de la București. În orice caz, pe el nu l-a amendat nimeni.

*

VEDERE DE VIZAVI

Povesteşte un întreprinzător, proprietar al unei tarabe dintr-un parc bucureştean, că a observat că angajații lui îl fură. Taraba lui oferea un singur produs: fresh-uri de portocale. Iar vânzătorii lui ori nu dădeau bon clientului, ori furau din portocale, în fine, făceau ei ce făceau ca să-l tragă în piept pe exploatatorul capitalist. În cele din urmă, acesta a descoperit soluția salvatoare: şi-a comandat pahare din plastic, de unică folosință , inscripționate cu numele prăvăliei lui. Astfel, evidenţa vânzarilor se simplifica foarte mult: câte pahare, atatea fresh-uri vândute. Dar sumele încasate rămâneau tot foarte mici. Iar la scurt timp, spionându-şi angajaţii, patronul a descoperit motivul: aceştia scoteau paharele folosite din coșurile de gunoi ale parcului, le clăteau şi le foloseau pentru alte fresh-uri vândute tot fără bon.

Iar eu v-am spus, pe scurt, povestea luptei de clasă. Proletari din toate țările, citiți-mă! N-aveți de pierdut decât lanțurile!

Eventual, şi cerceii.

*

Mare-i Internetul lui Dumnezeu. Acum vreun an-doi, se găsi una să deplângă decăderea moravurilor la festivalurile cinematografice internaţionale.

Aiurea-n tramvai, dragă Miranda. (Miranda e aia mică din Furtuna – ştiţi cine a scris-o? – care chiţăie ca proasta “vuoai, ce minunată lume nouă!”, la care moş Prospero îi răspunde “e nouă pentru tine, toanto”).

Adică, vezi Doamne, ieri era eleganţă, iar azi e vulgaritate, fincă starurile ne mai arată câte-o ţâţă pe covorul roşu de la Cannes. Păi, Miranda tatii, ai circulat tu cu autobuzul 34 prin anii 70, când toate fetele între 15 şi 65 de ani purtau iie fără nimic pe dedesubt? Dacă n-ai apucat vremurile alea, ascultă un om bătrân: era o plăcere să utilizezi transportul în comun – şi nu numai la cel din Bucureşti mă refer. Nu-ţi mai spun cum arătau colegele mele de facultate…

Şi tu, în timpul ăsta, trebuia să stai într-o bancă nenorocită, la orele de Estetică sau de Socialism Ştiinţific…

*

Auzi, țațo: Asia-Africa-Argentina l-a violat pe putzopalmistul de 17 ani care a rămas şi traumatizat şi cu 380.000 USD încasați. Aşa de traumatizat, că şi-acum oftează după violul ăla.

Da’ acu’, fie vorba între noi, nu sunt cam aiurea legile noastre civilizate, când stabilesc ele un prag legal de 18 sau 21 de ani pentru debutul vieții sexuale? Când toate statisticile medicale arată clar că, în 90% dintre cazuri, el se petrece mult mai devreme? Adică ăştia 90% sunt delicvenți?

http://www.tmz.com/2018/08/19/asia-argento-reportedly-paid-off-her-own-accuser-380000-dollars-jimmy-bennett/

*

Ați auzit de efectul mnemo-topografic-arhitectural? E atunci când treci prin locul unde se afla o casă în care ai petrecut niște clipe fantastic de plăcute acum două-trei milenii și îți crește tensiunea. A nu se confunda cu discuțiile în contradictoriu de la Circa Financiară.

*

Biata C. S. … Dumnezeu s-o odihnească. Fiindcă tot veni vorba, mi-am adus aminte de ultimele ei zile. Am fost vecini, ea locuia în blocul de alături. Şi într-o noapte din toamna trecută, pe la ora unu jumate, am auzit sirenele pompierilor şi am văzut trei maşini oprind în poarta noastră, un microbuz SMURD, o ambulanţă-limuzină SMURD şi o măgăoaie de pompieri cu scară de 50-100 de metri. Cu sirenele urlând şi cu girofarurile în funcţiune, ca să înţeleagă lumea că e cataclismă. În fine, după vreo 10-15 minute, i-am văzut dispărând prin gangul care ducea la scara ei – şi atunci, au oprit urlătoarea. A doua zi, am aflat că fusese vorba de C. S., pe care vecinii n-o mai văzuseră de câteva zile şi ca atare, s-au alarmat şi au sunat la 112. Iar Organele au considerat că, fiind vorba de aşa o VIP, care pe vremuri apărea la televizor, e cazul să intervină cu mijloace corespunzătoare.

Au omis, însă, să vină şi cu un elicopter SMURD. Totuşi, până la urmă, n-au folosit nici măcar scara de 100 m, au coborât ca oamenii, pe scara blocului.

*

Film pe TVR2: Paraşutiştii, regie Dinu Cocea, scenariu Gh. Bejancu (probabil, colonel), 1972. Adorabila Vali Seciu, în rolul unei tinere frumoase, delicate etc., îndrăgostite, sau pe cale de a se îndrăgosti, de frumosul paraşutist Florin Piersic. Ea este şi şahistă, aşa că o vedem luând parte la un turneu de aşa ceva. Pe masă e o tăbliţă cu numele ei: Nora Iuga.

Colonelul scenarist era aici suprarealist. Că altfel nu pot să-i zic.

*

CUM ARATĂ CULMEA NERUŞINĂRII

Foşti redactori de prin edituri, presă scrisă, audiovizual, de pe vremea lui Ceauşescu, astăzi pensionari cu pensii babane arătându-şi recunoştinţa faţă de Partid (cel de ieri, adică cel de azi) prin coprofagie pe internet, amintesc în treacăt de vreun autor pus la index pe vremea lor şi complet necunoscut astăzi. Îi văd dând ochii peste cap şi făcând botul târtiţă în semn de întristare şi regret, când pomenesc despre Ics sau Igrec, „din păcate, atât de uitat astăzi”, nţâţâţâţî.

Ca şi cum n-ar fi contribuit conştiincios ei înşişi la uitarea aceea –  pe lefuri zdravene, de redactori (citeşte „cenzori”)!

*

Aţi auzit de vaccinurile făcute din microorganisme inactivate? Adică virusurile pe care vrem să le combatem, într-o doză inofensivă, suficientă numai pentru a alerta “santinela”, sistemul imunitar, fără a îmbolnăvi organismul. Ei bine, un asemenea vaccin a fost, în 1990, dacă mi-aduc bine aminte, “aripa tânără” a Partidului Liberal. Compusă din băieţi de încredere pe care Organili îi aveau la mână cu dosare grele şi care, de altfel, aveau să fie răsplătiţi cu dărnicie după aceea, aripioara a făcut praf în cinci minute Partidul Liberal al nevinovatului său întemeietor Radu Câmpeanu, permiţându-le lui Iliescu şi alor lui să doarmă liniştiţi până-n zilele noastre. La fel s-au petrecut lucrurile şi la ţărănişti şi în multe alte locuri.

Dintre organismele inactivate în chestiune trebuie neapărat amintite cele instalate în postura de “faruri călăuzitoare”, cum aşa de frumos le numea pe vremuri revista Convingeri Comuniste, de directori de conştiinţe, de glasuri ale naţiei plasate în poziţii de maximă vizibilitate, de la revista “22” la Televiziunea Română. Fără îndoială, Organili or fi râs şi cu… spatele de păcăleala pe care i-au tras-o fraierului de Soros băgându-i pe gât nişte produse ale celebrei cloace Opinia studenţească de la Iaşi şi ale Centrului Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti Bucureşti. Mielul blând suge de la două oi. Şi de la Soros şi de la Secu, care te ridică şi te coboară, după cum bate vântul la buletinul meteo. Pe unele le-a trimis să se mărite în Vest (victimele le-au dat papucii la iuţeală, dar ele se prezintă tot cu numele occidentale ale acelora), iar pe alţii i-a ridicat, de pildă, până la tronul de director general al TVR.

De la unul dintre aceştia din urmă am aflat, prin 1984 sau 1985, că evreii au colaborat cu armata germană în primul război mondial, ca translatori, în timpul ocupaţiei germane a României. Şi nu părea să le-o fi iertat nici după şaptezeci de ani.

Ce vreţi, patriotism cu termen de garanţie nu există.

*

De ani de zile, Partidul Comunist Român, sub noua lui denumire PSD, se munceşte să arate lumii că România este o ţară neguvernabilă. Ce să caute occidentalii aici când, uite, obţinem finanţări UE şi noi furăm banii, ne vizitează premierul Japoniei şi Tudose-i întoarce curu, Daea amestecă Auschwitz-ul cu sacrificarea animalelor, iar şefii din MAI vorbesc pe blogurile lor despre „marele comandant Adolf Hitler”? Ne muncim să-i dezgustăm de România, doar doar ne-or lăsa în pace cu prezidenţia UE, ca să ne putem concentra asupra strângerii legăturilor tradiţionale cu URSS. Nu ne deranjaţi, suntem ocupaţi cu construirea arcurilor de triumf pe sub care vor trece minunatele tancuri frăţeşti ruseşti. N-avem noi nevoie de banii voştri occidentali în care nu putem băga laba că una-două săriţi în sus şapte metri şi ne daţi pe mâna DNA-ului. Noi îl iubim sincer pe Putin. Fiindcă nu ne-ntreabă ce furăm şi cât furăm şi singura chestie care-l interesează e să nu-i facă pană vreo rachetă când trece pe la Deveselu.

De data asta, însă, PCR-Dragnea a reuşit mult prea bine să demonstreze omenirii că nu facem parte din ea. Dac-a vrut publicitate, uite că a căpătat. Toată presa din lume vorbeşte acum despre ororile gen Ypres din Piaţa Victoriei. Şi – moţ peste toate astea! – despre turiştii israelieni bătuţi cu acea ocazie de nişte jandarmi, la intersecţia străzii Doctor Felix cu bulevardul Banu Manta. De nişte jandarmi români, care cică vorbeau englezeşte.

Şi cică Liviu Dragnea voia să ceară azil politic în Israel, în caz că trotuarele Bucureştiului i-ar fi luat foc sub tălpi! Adio azil, tov. Dragneo. Vezi ce faci cu ăia din Brazilia.

https://newsweek.ro/actualitate/purtatorul-de-cuvant-de-la-rutiera-fan-al-neintrecutului-comandant-adolf-hitler

*

10.08.2018:

A zis un deştept de pe Facebook că ce-a fost astă seară în Piaţa Victoriei e floare la ureche, că “stai să vezi cum dau cu ciomagul forţele de ordine în Vest” etc. etc. Tot ce se poate ca represiunea, în Occidentul civilizat, să fie mai dură decât aici – dar acolo se mai găsesc şi arme de foc prin casele oamenilor. Ceea ce, la noi, în proporţie de 99,99%, este exclus. Aşa că reacţia jandarmilor din seara asta este complet nejustificată.

PS. Pe wall-ul lui Iohannis sunt acum cam 7000 de comentarii care-l înjură, luând apărarea bieţilor poliţai nevinovaţi care era să fie zdrobiţi sub şenilele inamice în seara asta.

Sunt puţine lucrurile la care se pricepe Partidul Comunist Român. Dar dintre acestea, la propagandă, provocări, diversiuni şi represiune chiar se pricepe bine.

.
www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com
https://livre.fnac.com/a3424646/Dan-Predescu-A-votre-sante-poor-Yorick
.

O MIE ŞI UNA DE MORŢI (65)

Sunday, September 17th, 2017

https://www.academia.edu/29849725/Destine_Literare

O spanioloaică plină de idei s-a dat drept copchila din flori a lui Salvador Dali. Și – culmea culmilor! – a reușit să obțină, prin tribunal, deshumarea defunctului pentru efectuarea testării ADN. Care, așa cum era previzibil, a avut rezultat 100% negativ, isteața doamnă neavând vreo legătură cu ilustrul răposat. Dar – tot răul spre bine, cu ocazia asta s-a constatat că MUSTAȚA LUI DALI E LA LOCUL EI!

CUJETAREA MOMENTULUI

Când ți se spune că ești ultimul dintre oameni, asta nu vrea să însemne că toți ceilalți ar fi murit.

Adesea mi-o reamintesc. Zău, nu pot s-o uit. Cred că era singura ființă din lume care să spună ”salut, prieteni!” și să se audă, parcă, ”stai că trag!”. Gurile rele pretindeau că, în tinerețe, a fost atât de agresivă încât n-a făcut prea mulți pureci nici măcar la Săptămâna, unde l-a speriat până și pe Eugen Barbu, care n-a știut cum să scape mai iute de ea.

Există unele rase de câini cu o larg răspândită reputație de ferocitate, cum ar fi Rottweiler sau Doberman. Dar ei nu devin astfel decât dacă sunt dresați în acest scop. Ei bine, în aceasta constă superioritatea speței omenești: pe om nu trebuie să-l îndemni să fie bestial, e suficient să nu-l pedepsești pentru asta.

SCOALĂ-TE TU SĂ MĂ AȘEZ IO. Câtă agitație, cât scandal - doar pentru că se schimbă șăfii din cultură, încasatorii foarte puținelor lefuri de 1000 de euro din acest domeniu. Principii? Ioc. Argumente? Sufletu’. Scandal și țigănie? Cât cuprinde!

Mai nou, zise unul că niște oficine de-alde România liberă, Dilema, Observator cultural și alți neaveniți își bagă nasul și calomniază opera de artă de mai jos, pe care onor Statul se pregătește s-o cumpere cu niște milioane de euro. Desigur, numai un expert al Statului e capabil să înțeleagă mesajul abscons și abstruz al operei din imaginea alăturată: ea ne vorbește despre marile sacrificii făcute de poporul român pentru întregirea țării sale. Nu vedeți? Orbilor! Nu înțelegeți? Calomniatorilor! Nepatrioților! Soroșilor!

Are Arghezi, pe undeva, prin Bilete de papagal, probabil,  un articolaș despre niște Daea și Tudorei Toaderi din vremea lui. El zicea acolo că e mare deosebire între purice și păduche. Puricele, suplu, sprinten, înțeapă și fuge. Păduchele, însă, mare și gras, stă pe loc, se agață de locul ăla de nimeni nu-l poate clinti de acolo. În plus, face cuib pentru el și ai lui. Păduchele e, mai presus de toate, familist, așa zicea Arghezi.

Ce trebuie să faci dacă înghiți un os de pește?

Să înghiți o pisică.

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Am fost la vernisaj:

Tuesday, July 26th, 2016

GETA GRABOVSCHI

.

expoziţie de pictură

Cercul Militar Naţional, sala Galeria Artelor

(Bucureşti, bd. Regina Elisabeta nr.2)

25 iulie - 11 august 2016

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Nimeni nu e profet în ţara lui?

Thursday, March 31st, 2016

desen de Mihai Stănescu, publicat în ianuarie 1990

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Colocviile de marţi

Wednesday, July 1st, 2015
Bucureşti, str. Calderon nr. 39 (pe linia lui 16),
30 iunie 2015, h 17:00
.
.
.
.

fotografii de Dan Predescu

Din cele citite în seara aceea:

.

MARIA TIMUC

FRUMOASĂ… ÎN DOI !

eu sunt

ca o fântână din care beau fluturii şi se duc apoi

în forme eterice până la mare şi vin uzi înapoi

sunt frumoasă în doi,

tu în mine,

eu într-un noi,

tu în sus ca o turlă

în care-a apus singurătatea şi apoi s-a aplecat

rugăciunea să-mi aducă

din altă viaţă un răspuns; eu, într-o întâmplare a

existenţei

tu în altă întâmplare

eşti o depărtare, o înţelegere surprinsă

pe gene când s-a deschis ochiul să vadă toamna când îşi

descheie

bluza ei de frunze pe-un trup de femeie

rochia mea de struguri flutură pe genunchi şi prin ţări

fără nume

sunt un capăt de lume,

şi ţes cu părul meu lung pentru tine

o viaţă în cer

şi una în mine…

PARFUMUL CARE IMITĂ DRAGOSTEA TA

un trandafir înţeapă moartea cu frumuseţea sa

înflorită

pe mine mă dor numai marginile pe care nu le-am

putut memora

fără să aprind lanterna într-un colţ

în care se întunecase povestea

trandafirul se răsturnase pe unde mergeam

pe unde eram tineri

pe unde ne cuprindea bătrâneţea într-o îmbrăţişare

şi trandafirul înţeapă liniştea de parcă

ar fi în ea o înebunitoare

dezînfrunzire a trupurilor

primăvara strigă numele meu

tu auzi iubindu-mă

trăindu-mi amintirile din care ai lipsit

ca şi cum poţi să respiri fără acest trandafir

din care am venit

anume pentru întâlnirea cu tine

numai tu să mă atingi

şi doar din atingerea ta să cobor

în această fantastică înflorire care s-a făcut un punct

între trupul meu şi trupul tău

un gând între două trupuri

un trandafir s-a făcut tot pământul

şi-n spinii lui s-au prăbuşit zilele în care n-ai fost

cu mine şi-n florile lui a izbutit

parfumul să imite

dragostea ta…

GABRIELA TĂNASE

.PATRU POEME CU ÎNGERI

I

Mi-a crescut

un înger

în palmă

de teamă

să nu-l ucid

am rămas aşa

cu mâna întinsă

cerşind.

Fascinată

privesc

mâna îngerului

ţine o carte

cu cealaltă

risipeşte norii

deasupra lor

deschide

o poartă

de unde

curg

cuvinte clare

luminoase

precise

şi se aştern

liniştite

în carte.

Poarta se închide

se face frig

îngerul tremură

se face

mic-mic

strâng palma

când o deschid

nu mai era

nimic .

Bine , dar ce treabă am eu

cu povestea asta ?

II

Perspectivă

(privită de sus lumea pare mai mare)

A fi bine aşezat

nu e întâmplător

trebuie să ai poziţia mentală

cea mai fertilă

ca să fii vecin de balcon

cu un înger

care în fiecare dimineaţă

desenează cercuri imaginare

cu o pană

şi le împinge uşor şi sigur

cu aripile peste balustradă.

Nimeni nu le vede

cum se preling subţiri şi alungite

de la înălţimea celor opt etaje

şi încoronează pe rând

capetele trecătorilor

care zâmbesc fără să ştie de ce

şi se grăbesc spre singura ieşire.

Eu le fac semne disperate cu mâna

îi salut ca şi cum ar fi

veşnici şi fericiţi

fericiţi fiindcă iubesc

iubesc, îi iubesc, îi iubesc

ei sunt trişti fiindcă iubirea e o pacoste.

Semn

lângă ceaşca de cafea

o pană vie de înger…

III

Picur ceară

pe pielea delicată

a unui înger

el nu mişcă

nu clipeşte

ţine doar ochii larg deschişi

şi luminează un întuneric

unde lumina lumânării

nu ajunge.

Uite aşa ocolesc eu moartea.

IV

Cea mai frumoasă poezie de dragoste

este aceea pe care Dumnezeu o scrie cu tine

apoi te priveşte cum o trăieşti.

TOMA GEORGE MAIORESCU

POLITICI FĂRĂ MÂNĂRII

PREDICI FĂRĂ ENORIAŞI

(Sub vâsc II)

.

Şi-or mai veni căutând sub vâsc

Promisiunea zilelor senine

Împlinind destine :

Regi fără regate

Mări fără fregate

Solişti fără solitari

Lăute fără lăutari .

Mecanici fără maşinării

Politici fără mânării

Oţelari fără furnale

Bolnavi fără spitale .

Cale fără grâne

Bolizi fără frâne

Păduri fără arbori

Gherle fără gabori .

Cărbunari fără ştinapi

Cirezi fără casapi

Satrapi fără cireadă

Ţuici fără livadă .

Marinari fără corăbii

Grânare fără vrăbii

Ţarini fără ţărani

Curţi fără curcani .

Predici fără enoriaşi

Cartofori fără aşi

Armatori fără nave

Deşerturi fără agave .

Afaceri fără căpuşe

Uneori şi fără cătuşe

Ochi fără ocheadă

Ceartă cu nadă .

Copilă fără păpuşă

Ger fără mănuşă

Turişti fără truisme

Cărţi cu dadaisme .

Foaie verde de arnici

Maeştri fără ucenici

Pitari fără cuptoare

Fântâni fără izvoare .

Manelişti grafomani

Procurori formatori

Diasporeni visători

Vagabonzi şi bonzi .

Sfeştanii-n palate

Cu poarta de bronz

Ne-aşteaptă în Marte

- Nu-i prea departe ? .

- Nu-i un cadou otrăvit

Cu mac şi cucută ?

- Când nici o sfadă

Nu ne mai desparte .

Cu sau fără „Doamne-ajută”

Nimic nu e departe

Nici ziua de mâine

Nu pare slută…

.

PUŞI DINULESCU

FAUST

fragment

.
Nevasta (intră precipitată) :

Am auzit de la bucătărie zgomote lugubre

Și becurile s-au stins și chiar televizorul!

Ce se întâmplă? Faci iarăși vrăji de alchimie?

Doar mi-ai promis că noaptea, măcar,

Vei sta și tu mai liniștit și vei citi, vei scrie…

Dar cred că iarăși duhuri se flendură pe-aici…

Ne flutură prin camere tot felul de strigoi

Și spiriduși, bătându-și joc de viața noastră…

Faust :

Când te-ai măritat cu mine, un om de geniu,

Ai fi putut să știi, că dracul și cu Domnul

În capul meu sunt prieteni și sunt egali,

Chiar dacă noi, oamenii, ne zvârcolim degeaba

În luptă cu destinul și doar pe undeva, prin găuri

De materie putem să-l dibuim și să ni-l facem

Singuri. Doar cei ca mine, însă, cei puțini,

Care cunosc aceste taine, sunt demni de-acea putere!

Iar tu, femeie proastă, du-te la bucătărie!

Acolo-i soarta ta: să fii între castroane,

Între zacuști și mămăligi și arpacașuri și bulioane!

Nevasta :

Ei, bine, de-i așa, te pun la post, tirane!

Ia-ți! Fă-ți! Dă-ți! Sau ia-ți o menajeră!

Eu plec la fiica noastră! Uleiul e pe terminate!

În frigider sunt două ouă, niște brânză și un pachet cu unt!

Mă duc mâncând pământul! Mă duc la fiica noastră!

Și află c-am găsit, în bloc, acolo, la un apartament vecin,

Și un bărbat, puțin mai tânăr, mai reavăn decât tine,

Ce mi-a propus deja să fiu a lui

Și tu la ușa noastră, dacă-i veni să ceri,

Ți-om da o supă caldă, poate, în bucătărie!

Rămâi cu cărțile-astea, care put a DTT

Și a căcat de șoarec și lasă-mă sfârșitul vieții

Să-mi petrec cu cineva, care m-o prețui…

La revedere și adio, bou bătrân, și tu să știi că niciodată

Nu m-am simțit la tine-n brațe decât o cârpă moartă!

Tu n-ai știut nicicând, bătrâne om, să-ți valorifici

Potențialul energetic, cu care te-a-nzestrat natura,

Ca să te facă om, nu bou! La revedere! Și adio chiar!

Orvoar!

(Iese)
Faust :

Femeia asta avea în cap ceva, probabil, de dinainte încă!

Să stau cu ea în casă de patruzeci de ani și dintr-o dată,

Dac-a găsit pe unul mai cu păr, mai zdravăn poate, chiar!

Să-mi facă mie treaba asta? Cât o fi stat ca să clocească

În gândul ei bolnav dorinți de sex la șaptezeci de ani!?

O! Doamne, ce caraghioasă-i lumea, chiar de se vrea a’ dracu’

De morală! O, lumea noastră de gâște cenușii se vrea de lebede!

Vai! Cum a putut femeia asta de mine să se lepede!

Ca de un adidas sau un bocanc murdar, ce nu mai merită spălat!

O! Doamne! Iartă-mă! De lumea asta azi m-am săturat!

Ce să fac? Un ștreang să-mi fac sau să m-arunc de la balcon?

O! Doamne, cum se moare mai ușor!? Dar, stai, că Domnul

Pedepsește pe cei ce singuri seama-și fac!

Se pare că n-am dreptul… Cel puțin, așa se zice:

Că numai Milostivul, singur, poate să ia ’napoi

Ce-a dat, atuncea când, în loc să fii un vierme,

Sau un bou, numai de muncă bun sau cal,

Bun doar de alergat și de bătut, el te-a făcut pe tine!

Păi, când el te face om, la propriu și la figurat,

Să-ți bați tu joc de grația lui? Cum poți să faci așa ceva?

Atuncea când nici nenorociții viermi, devoratorii de cadavre,

Sau boii sau caii, nu fac asemenea tâmpenie!

Ei nici nu știu să facă asta! Doar pițigoiul,

Bietul pițigoi, își bagă unghia sau ghiara-n gât!

Păi dac-am fost făcuți cu chipul Lui,

Cum scrie la Scriptură și ne-a mai dat și dreptul

De-a gândi, oare ne-a dat și dreptul de-a ucide?

Și nu doar pentru a mânca, ci chiar și din plăcere

Sau din răzbunare sau din orgoliu sau din lașitate,

Avem noi dreptul să ne condamnăm la moarte

Singuri, când am mai fost odată condamnați,

Chiar de la naștere, cu timpul execuției amânat?

Soluția, deci, nu e nici ștreangul și nici balconul!

(Sună soneria)

Or fi iar dracii? Nu, că ăia intră fără ușă! Ca la ei acasă!

(Iese. Deodată, efecte pirotehnice, ca o explozie – și întuneric. Reintră, pe o muzică drăcească, Mefisto și Duhul, tot așa de neîmbrăcați. Duc niște torțe. Scurt număr de dans pe ritm de tobe. Lumină spectrală. Dans macabru. Pe lumina care se reaprinde încet, Faust intră împreună cu administratorul blocului, fost colonel de securitate)


www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Colocviile de marţi

Wednesday, April 29th, 2015
marţi 28 aprilie 2015, h 17:00, Bucureşti, str. Calderon nr. 39 (pe linia lui 16)

Tema:

PE COARDA SOL

program muzical:

J. S. BACH - Arie pe coarda Sol

W. A. MOZART - Tempo di Menuetto din Sonata in mi minor, K. 304

MIOARA MOROIANU - vioară

VINICIU MOROIANU - pian

A. SKRIABIN - Mazurca op. 25 nr. 7

VINICIU MOROIANU - pian

Bianca Michi-Nema filosofează cu Charles Baudelaire la 184 de ani de la naştere (a lui).

Viniciu Moroianu evocă pe Alexandru Mitru, Viorel Speteanu schimbă calendarul, George Lupaşcu îşi aniversează Vocaţia osândei, George Anca ne salută din Kolkata,

Teatrul de poezie are în distribuţie pe Puşi Dinulescu, Doina Ghiţescu, Gabriela Tănase  interpretând din scrierile lui Dumitru Drăghicescu, George Anca, Coca Popescu.

Coordonator: dr. George Anca

Comunicări:

Viniciu Moroianu:  Alexandru Mitru

Viorel Speteanu: Schimbarea Calendarului

Bianca Michi-Nema: De dragul minciunii - Baudelaire si Nietzsche

George Anca: Tolstoi în India

Teatru de poezie:

Puşi Dinulescu interpretează  Măiastra în Dodii

Candid Stoica recită

Doina Ghiţescu interpretează  Scenometrie Drăghicescu

Gabriela Tănase recită poeme de Coca Popescu

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com