Ciocu-mic.Ro

Cel mai mare maraton cinematografic din lume

TRIBECA FILM FESTIVAL

la un nou start

In curand va incepe Tribeca Film Festival (TFF), un festival-mamut, cu peste 400 de filme proiectate in zeci de locatii din zona Tribeca a New York-ului. Dar pentru ziaristi el a inceput de pe data de 27 martie, cand au avut loc primele proiectii la sediul central al festivalului, intr-o sala cocheta de pe Greenwich St. Organizatorii celui mai mare festival de film din lume au conceput un Pre-festival destinat presei, pentru ca ziaristii sa vada in avans o serie de filme din festival, inclusiv filme aflate sub embargo, despre care nu e voie sa se scrie decat dupa premiera lor absoluta in Festival. De altfel, toate filmele din TFF sunt in premiera, productii recente, conditia programarii lor in festival este sa nu fi avut premiera inainte. Altfel spus, sunt vizionate pentru prima oara aici.

Am si eu acest privilegiu, fiind primul scriitor si cineast roman care obtine acreditarea la un asemenea festival maraton. Nu va spun cate formulare a trebuit sa completez! In documentele de acreditare cel mai mult conteaza sa fii si realizator de filme, sa fi realizat macar un film la viata ta. Apoi foarte mult cantareste si conditia de scriitor, daca ai scris romane si scenarii. Apoi ce carti de film ai scris, ce cronici, unde publici, pentru cine faci lobby etc.

A cantarit foarte mult si volumul Filmul American, scos de editura Axis Libri (director Zanfir Ilie), in care un capitol se refera chiar la TFF (comentez evenimentele la care am participat anul trecut). Editia engleza se afla sub tipar si sper sa o lansez aici, in cadrul TFF. Si in prezenta lui Robert de Niro, caruia i-am dedicat un capitol si a carui imagine se afla pe coperta cartii. Desigur, ideal ar fi sa am exemplare sa ofer si confratilor critici, de la marile ziare americane, de la revistele de film din America si din lume.

Aici calitatea simpla de ziarist nu e suficienta. De ce toate aceste precautiuni? Fiindca TFF este un festival profesionist si esti foarte mediatizat in presa straina. Ti se ofera sansa sa cunosti confrati de pretutindeni, de pe tot pamantul, implicit sansa unui transfer al croncilor tale in ziare straine. Cand cititi aceste randuri, deja am vazut peste 20 de filme. Dupa fiecare proiectie, esti abordat, redactorii care se ocupa de un film sau altul, vor sa-ti afle parerea. Va ofer deci in avanpremiera cateva informatii despre acest festival, apoi voi scrie despre filmele vazute in avans.

Dupa cum se stie, Tribeca Film Festival a fost infiintat de Robert de Niro si sotii Jane Rosenthal si Craig Hatkoff, imediat dupa atacul terorist din 11 septembrie 2011. Infiintarea lui este legata strict de ideea ca tragedia s-a datorat faptului ca oamenii acestui pamant nu se cunosc intre ei. Asta ar fi cauza principala. Si festivalul ar fi o punte intre natii, sa se cunoasca mai bine intre ele. De aceea, Tribeca este un festival nepremial si non-profit, axat in principal pe documentare, documentarul fiind genul cel potrivit pentru a comunica pachete serioase de informatii si de a prilejui cunoasterea unor realitati noi, cu care spectatorii nu s-au mai intalnit. Apoi a mai fost si ideea de a revitaliza cultural zona Downtown din Manhattan.

De-a lungul anilor, festivalul si-a largit aria si au fost incluse si filme narative sau de fictiune. Am vazut filme de toate genurile. Insa realizari cu totul speciale. Nici un film nu intra in sfera obisnuita, a ceea ce inseamna filme de gen, filme comerciale sau de festival, in inteles european. As putea spune ca sunt filme la limita experimentului.  Oricum, apartin unui altfel de cinema. Sunt altfel de regizori, altfel de actori. Cineastii romani, ca si cinefilii, vor avea multe de ales si cules. Va voi informa in premiera cu cele mai noi realizari ale cineastilor lumii.

Deocamdata trebuie sa stiti ca aceasta editie, a 11-a, contine un eveniment deosebit: este omagiat Universal Pictures, cel mai renumit studio de productie hollywoodian, de la infiintarea caruia se implinesc o suta de ani. Vor participa la discutia acestui panel (masa rotunda) actorii Robert de Niro si Meryl Streep, castigatori ai mai multor premii Oscar, si regizorul si producatorul Judd Apatow.

In seria de conversatii ce vor avea loc, festivalul a dispus de prezenta unor personalitati ale filmului si culturii americane, cum ar fi Rob Lowe, Shepard Fairey, Christian Slater, Peter Gelb, Michael Moore, Susan Sarandon, Jim Sheridan si Naomi Sheridan. O seara speciala este dedicata lui Deborah Voigt, celebra soprana de la Metropolitan Opera, care va participa la o dezbatere dupa proiectia filmului Visul lui Wagner, un documentar filmat de Susan Froemke timp de peste cinci ani, urmarind patru dintre capodoperele wagneriene montate la faimoasa opera newyorkeza. Nu mai indoiesc ca va fi o seara de neuitat.

Sunt incluse numeroase programe de convorbiri, in sectiuni legate de productia si industria filmelor, ca si o serie despre ecranizari, gazduita de faimoasa biblioteca “Barnes & Noble”. Remarcabile vor fi seriile “Dupa Film”, convorbiri cu realizatorii unor pelicule. Iar in spiritul festivalului va fi seria “Dincolo de ecran: Globalizarea gandirii”, care vizeaza tocmai ceea ce spuneam la inceput, cunoasterea oamenilor intre ei, puntile dintre popoare. Dar despre toate aceste evenimente, voi scrie cand ele vor avea loc, in perioada 18-29 aprilie, cand se va derula Tribeca Film Festival.

Problema, marea problema, ramane legata de intrebarea cine va participa la aceste programe, vor participa oare si indivizi care au generat tragedia din 11 septembrie? Ne indoim. Dar exista speranta ca spectatorii de buna calitate, cum sunt cei de la Tribeca, asa cum stiu de la editia precedenta, sa duca mesajul festivalului mai departe, sa se constientizeze global ideile pacifiste, sa se limiteze astfel pericolul terorist. Si nu numai. Vom reveni.

Grid Modorcea

New York

Pe fugă, între două lansări de carte, Nora Iuga şi Radu Aldulescu

O SĂ-MI FIE DOR DE TINE, OCHI DE PEŞTE

- fragment -

Pleca, scuipa în urmă, dădea cu sare-n urmă furios, satisfăcut, închinându-se: Bine că s-a rupt în sfârşit, bine c-a scăpat! Curvă idioată şi perversă, ca tine-am întors pe dos cu miile. Asta-mi lipsea la bătrâneţe să mă leg la cap. O să-mi fie dor de tine, ochi de peşte, o să-mi fie dor. Ţi-a ieşit pe nas, Diavole, ştia el Neghiniţă ce ştiai şi tu, vă iubesc nu vă mai iubesc, ce nenorocire belită s-ajung la bătrâneţe la mâna curvelor! Care curve ţi-ar fi mânct capul dacă nu curva de Andreea? Bine că s-a rupt, bine c-ai scăpat. De data asta a scăpat. Ba iarăşi nu scăpase. După o lună se întorcea să-şi ia nişte haine, trei tricouri şi două perechi de pantaloni într-o pungă de plastic, dar mai mult să adulmece, să dea cu nasul, cum dăduse cândva pe la Neghiniţă şi pe la vechea locaţie. Mereu există o veche locaţie, mai ales pentru unul ca el. Cu cât presimţi că nu mai e mult până să te stabileşti într-o locaţie definitivă, cu atât mai tare de mănâncă să e muţi de colo-colo. O locaţie definitivă, mă rog, ca Neghiniţă, se ocupă primăria… Uite însă că tocmai Andreea n-ar mai fi avut mult până să împărtăşească soarta lui Neghiniţă, dacă-i dăduse mâna să i-o prorocească tăticuţului ei, care la o adică o dusese în spinare, îi dăduse să mănânce şi-i dăduse un rost în viaţă făcându-i un copil… Cui dădea să-i iasă sufletul pe cur ca să-şi aducă aminte că şi-a bătut joc, că a scuipat mâna care, în fine, tăticuţul ei o găsea înnegurată în ultimul hal, derutată, înfometată, cu gura încleştată de spaimă şi pocăinţă şi Andrei trimis prin vecini şi pe străzi să ceară, deh, o să-mi fie dor de tine, ochi de peşte… Cine pe cine să ierte, cine pe cine a bălăcărit? Cine pe cine a înşelat, a minţit, a lovit, a rănit şi-a ucis? Deja nu mai contează. Andrei, a venit tăticuţu’ nostru! De data asta nu-l mai lăsăm să plece. Te iubim, tăticuţule. Uite Diavolul întors în sânul familiei, dedulcindu-se iarăşi: ciolanele lui slăbănoage şi bătrâne tânjesc după odihnă şi căldură, iar ea găseşte o plăcere sporită bălăcindu-se ca într-un noroi călduţ în carnea lui de mort, în surâsul lui de fum şi-n buzele lui putrede. Plăcerea se învârtoşa, creştea hrănindu-se din ea însăşi, amânând scadenţa unei vinovăţii abia bănuite, ca şi un program de desene animate prelungit după care ţi se anulează abonamentul la antenă fiindcă nu l-ai plătit… Asta e, mai devreme sau mai târziu tot s-ar fi întâmplat. A sosit scadenţa. Vor fi scoşi afară-n stradă. Se vor caza la boscheţi cu tăticuţul lor Diavolul de gât.

Gândul îi dădea ocol străduindu-se fără să reuşească să nu se întoarcă la plicul cu înştiinţarea, la pericolul iminent, în timp ce dârdâia ghemuită sub plapumă, de frig şi frică, cutreierată de un plâns stins, uscat, care-i căina şi-i invoca totodată însingurarea. Era şi se dorea singură, ca după plecările tăticuţului ei, ca după plecarea maică-si care o şocase şi deopotrivă o uşurase: rămăsese singură aici, în garsoniera asta spaţioasă la o adică, n-avea decât să-şi găsească un creştin care s-o mute de la umbră la soare, să-i facă un rost, o familie… Într-un târziu îşi făcuse, dar de-acum avea să rămână fără casă. O păţiseră destui alţii, ştia, văzuse şi auzise, poţi să mori afară-n frig, în stradă, în boscheţi, nu se uită nici dracu la tine până nu-nţepeneşti. Atunci abia se ocupă primăria, dacă nu vine nimeni să te revendice. Îţi găseşte un loc la cimitirul săracilor, la Străuleşti Doi, unde-i spusese Robert că i se găsise lui Neghiniţă… Se dădu jos din pat şi luă o pastilă de diazepam. Se ghemui iarăşi sub plapumă. Poate că în sfârşit o să adoarmă. Avu un vis scurt cu Andrei întinzându-şi gem pe o felie de pâine cu cuţitul şi lingând tăişul şi ea spunându-i să înceteze, că-şi taie limba şi chiar şi-o tăia. Îi curgea sânge din limbă, un fir de sânge care se îngroşa treptat, transformându-se într-un şuvoi inundând patul şi camera, devenind o lumină purpurie în care se zbătea cu un gâfâit în ceafă, încercând să-l vadă pe bărbatul din spatele ei. O ţinea de păr, de coama ei blondă, lungă până la crupe, prinsă într-un pumn şi răsucită pe un antebraţ vânjos de fierar, iar cealaltă mână i se înfipsese în şold ca o gheară de fier, în timp ce o poseda într-un ritm îndrăcit răsucindu-i în vagin o suliţă înroşită în foc.