27 iulie 2012, seara târziu.
TVR1 preia transmisiunea ceremoniei inaugurale a olimpiadei de la Londra.
Comentatorul nostru traduce: “Am onoarea să vi-l introduc pe domnul…”
Să ni-l introduci, măi dragă?
Unde ?????
CULMEA TUPEULUI
Oare cât l-o fi costat pe Vanghelie să “planteze” rochiţa-rândunicii,
din moment ce amenda e de 3 milioane,
dacă te pune dracu’ să i-o rupi ?
Cine-a zis că Bucureştiul nu-i un oraş de la tropice ?
MUNAMENT ISTORIC CU COZOROC DE SCÂNDURĂ
PE STRADA BREZOIANU
Încă n-a omorât pe nimeni. Dar nici nu mai e mult până o va face, asta se vede cu ochiul liber. Iar pe proprietarul clădirii îl doare-n paratrăznet: are puşi deoparte banii pentru despăgubit familiile morţilor – şi pentru şpăguit organele în drept.
Am vorbit despre acest pericol public încă din 2008 (vezi http://www.youtube.com/watch?v=lXu1KQ2axBs). Voi mai vorbi, probabil, după ce faptul se va fi consumat. Atunci când autorităţile vor ţâţâi din buze, zicând “vai, da’ cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva?”
CINE ZICEAŢI CĂ VORBEŞTE ŢEARA DE RĂU ?
Nişte domni politicieni ziseră ieri că Ţeara are parte de o percepţie negativă în Europa din cauza unora care-o bârfesc la alde Merkel şi Barroso. Şi eu, care credeam că din cauza domnului din poza asta…
Iar se războiesc şacalii cu hienele.
Şi cine-i “pierdere colaterală” ?
Păi cine-aţi vrea să fie ?
Bizonul Naţional, săracu’, vai de curu’ lui…
N-am obiceiul să postez aici diversele chestii pe care le găsesc prin mai ştiu eu ce cotlon de Internet sau le primesc prin mail de la prieteni. Dar astea chiar merită :
Un pacient slab, palid merge la medicul care l-a operat de curând cu rezultatul analizelor de laborator .
Doctorul studiază şi zice :
- Domnule, am două veşti pentru dumneata: una bună şi una rea. Pe care vrei să ţi-o spun prima?
- Păi… p-aia rea, doctore.
- Cazul dumitale e foarte grav. Practic, mai ai de trăit câteva zile.
- Şi vestea bună?
- Ai venit la timp ! De mâine, spitalul se transformă în azil …
Ultima formulă de salut, atunci când vorbeşti la mobil :
“ Bună seara, ţie şi ascultătorilor noştri ! “
După cum puteţi observa, ne apropiem cu paşi mari de situaţia de pe vremea lui Ceaşcă, adică din vremurile fericite când adevărul se găsea în bancuri şi nu în ziare şi emisiuni TV.
Să vedeţi ce mail am primit azi. Inutil să adaug că e vorba de un spam, de o reclamă pentru un teren la malul mării, pe care expeditorul necunoscut vrea să mi-l vândă îngrozitor de ieftin, vă daţi seama… :
**Stimata doamna/domn,**
Pentru ca sarbatorile de iarna se apropie, vreau sa folosesc aceasta ocazie si sa va multumesc.
Oameni ca dumneavoastra fac posibil ca afacerea noastra sa existe.
Fie ca sarbatorile si noul an sa va fie pline de bucurii si realizari.
Speram ca in noul an, cat si in cei multi care au sa vina, sa ne intalnim in . . . . . .
SARBATORI FERICITE!
*
“ Oameni ca dumneavoastră
fac posibil ca afacerea noastră să existe.”
Cu alte cuvinte:
dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame.
Să mor io, ăsta are dreptate !
Adineaori am primit un mail cu următorul conţinut, care cred că îi priveşte îndeaproape pe mulţi dintre noi :
* * *
Astazi, 10.02.2011, am avut ceva de rezolvat in zona P-ta Cosbuc- Bdul Libertatii ( Bucuresti). Am parcat masina in fata sediului RCS-RDS , am rezolvat ce aveam de rezolvat in 15 min si m-am intors la masina.
Nu am reusit sa deschid masina nici din cheie (telecomanda) nici din telecomanda de la alarma. Langa mine un domn se chinuia sa-si inchida masina cu telecomanda si nu reusea. Deci eu nu reuseam sa o deschid pe a mea el nu putea sa o inchida pe a lui.
PREA MARE COINCIDENTA!!!!!!!!!!!!!!!!
Mi-am adus aminte ca citisem pe net un articol care explica ca masinile care se inchid cu telecomanda nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de aceasta si masina nu se inchide ( desi tu ai apasat pe buton si esti sigur ca s-a inchis).
M-am uitat in jur si……………… o masina micuta cu 2 usi , marca Datsun ,culoare gri deschis, fara numere de inmatriculare era oprita in apropiere in spatele masinilor parcate . M-am dus catre acea masina , in ea erau 4 indivizi ( cum aratau este usor sa ghiciti) , unul din ei avea un dispozitiv care semana cu o telecomnda de tv dar avea si antena. Cand m-au vazut , au plecat .
Imediat dupa ne-am putut descuia respectiv incuia masinile din telecomanda.
Asadar este o noua metoda de a fura din masina. Verificati-va masina dupa ce ati inchis-o.
Cum functioneaza: individul tine permanent apasat pe butonul dispozitivului , care emite un semnal ( frecventa) sau ce o fi, semnal ce nu lasa comanda ta de inchidere sa “ajunga” la masina. Apesi pe buton sa inchizi masina, iar daca nu esti atent sa vezi daca intr-adevar s-a inchis, aceasta ramane deschisa. Pe urma doar asteapta la pleci de langa masina si te usureaza de ce ai lasat prin ea.
Nu credeam asta stiind ca alarmele schimba codurile la fiecare activare , si am un sistem de alarma bun, foarte laudat. Se pare ca e pentru fraieri cinstiti.
Cei care ati patit asta sau ati vazut , va rog, sustineti avertismentul, cei care nu au vazut tineti minte si anuntati-va prietenii si nu numai).
* * *
O veche prietenă îmi dădu un mail, precum că dacă n-ar fi cazul să luăm oarece pastile de iod, ca în ‘86, când cu Cernobîlul.
Dragă, i-am răspuns eu, Cernobîlul e la vreo mie de kilometri de noi, iar Japonia - la vreo douăşpe mii sau cinşpe mii, nu mai ştiu, niciodată n-am fost eu prea tare la geografie.* Aşa că, deocamdată, nu prea mă persecută grija de asta.
Mai degrabă, de un mic cutremur de 7,6 grade pe scara din dos a lu’ Richter, că tocmai se lăudă o japiţă naţional-seismologică că, despre partea nuclear-cernavodeană, pe noi nu ne persecută cum spuneam ca pe Dabija (adică grija) până la tăria de 7,5.
Da’ dacă tăria aceea învârtoşa-se-va de vreo 7,6 graduri? este că o vom belifica în modul cel mai oficial?
Că şi japonezii dormeau pe urechea că n-au treabă cucu tremurul până la 8 grade. Uite că fură opt-virgulă-nouă!
În confuzie: trebuie să recunoaştem că Dumnezeu are un simţ al umorului cu totul aparte, pe lângă care farsele lui Buzdugan sunt nişte biete rânjete de copkil handicapat…
* à propos de geografie:
Cică se duce o profesionistă la hotel cu un client african - şi se apucă ea să se dezbrace.
Iar negrul (da, ştiu, dar cum vreţi să-i zic, albastru?), când o vede complet epilată, exclamă agitat “da’ peru’, unde e peru’?”
La care, gagica, sindicalistic-revoltată: “ia uite-al dracu’ - pentru douăzeci de lei, vrea să ştiu şi geografie!”
PS 1 - sper că nu vă persecută grija de cacofoniile din acest bileţel - când e vorba de japiţe, ele sunt nu inevitabile, ci de rigoare.
PS 2 -Nouă ni se cam fâlfâl drapelul naţional. Viitorul cutremur va lua o mare piatră de pe inima administraţiei Capitalei, fiindcă :
1) va trimite la culcare o grămadă de pensionari domiciliind în centru, rezultând astfel frumoase economii
şi
2) va crea nişte oportunităţi în construcţii (= contracte obeze) cum nici n-am visat.
…Aşa că-l aşteptăm cu interes.
Bizonule Naţional, ştii cum îl cheamă pe arhitectul şef al Muncipiului Bucureşti?
ŞASE GRADE RICHTER!
El maior - şi ea maioră (1975)
Alături, dar nu împreună (1975)
Cartierul Drumul Taberei (1977)
Ce vremuri...
Pe vremea aia puteai chiar să rămâi dator…
S-au schimbat multe. Dacă atunci aveai credit, acum, în plină criză, ţi se dă pe datorie: http://www.libertatea.ro/stire/afectate-de-criza-financiara-prostituatele-fac-sex-pe-datorie-222646.html
Nicu Dumitru dixit
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Desigur, angajaţii statului nu rămâneau datori. Nu se punea problema, fiindcă pentru ei era pe daiboj. Chestia cu privilegiile funcţionarilor publici e veche la noi…
În 1948, existau lege şi ordine. Şi vehicule de import.
După aceea, ne-am apucat să construim socialismu’. Pe banii noştri.
Socialismu’ ne-a dat cultură. Adică cinemascop.
În treacăt fie spus, pe vremea aceea (în 1988) nu toată lumea era de acord cu bancurile lui Dan Predescu.
Suntem oameni cu simţul proprietăţii, ce pisici…
Speranţa şi familia ei.
La 7 mai 1999, ne-a vizitat Papa Ioan Paul al II-lea. I-am făcut tot felul de primiri. Uite una dintre ele, afişată pe bulevardul Dacia.
De-aia e libertate, ca să ne putem exprima opiniile şi preferinţele (pe şoseaua Panduri, în 1998).
Vorbe mari din letopiseţi (cf. Adevărul, 5 febr. 2000, pag. 1)
Democraţie, nene! Păi te joci? (staţia de tramvai din piaţa Gemeni)
Casă giugiuc pe strada Semicercului. Şi ieftină.
Vrei să devii un martir al medicinei? N-ai decît, e tot pe banii tăi. (1)
Vrei să devii un martir al medicinei? N-ai decît, e tot pe banii tăi. (2)
Vrei să devii un martir al medicinei? N-ai decît, e tot pe banii tăi. (3)
Vrei să devii un martir al medicinei? N-ai decît, e tot pe banii tăi. (4)
POST SCRIPTUM
Cele patru fotografii de mai sus au fost făcute în 2008, la spitalul Elias din Bucureşti. Tot în anul 2008 au fost ele postate pe Ciocu’ mic.ro revista de arte parţiale a lui Dan Predescu.
De atunci, ele se află la îndemâna oricărui utilizator al internetului. Oricine putea să vadă, aici, în aceşti opt ani, dovezile despre faptele doctorilor Mengele de la Bucureşti. Nu le-a “văzut”, însă, nimeni. Nimeni dintre cei plătiţi să “vadă” asemenea lucruri.
…Şi iată că, într-un târziu, taman la sfârşitul lunii mai 2016, le văzu Hotnews. Adică văzu nişte alte mici ticăloşii din exact aceeaşi categorie:
Mai aveţi vreo întrebare ?
Adevăr grăit-ai (1)
