verse adverse inverse transverse perverse
ATLAS
Aud pârâind şi mi-e teamă că se rupe
pânza putredă şi albastră de deasupra noastră
Şi stelele-au să cadă
Şi-o să se vadă
tencuiala coşcovită, mucedă,
din spatele ecranului.
Simt greul, tot mai greul.
Am un fel de cancer,
Ceva creşte în fundul ochilor mei.
E greutatea, numai greutatea de negură şi zgură
sedimentată în ouăle sterpe din capul meu.
Ochi fără mâini.
Port în spinare mizeria asta
tot mai plină de păduchi tot mai plini
de Duhul Sânt şi de zmerenie.
Ăştia îl au pe Dumnezeu.
Îl au cum ai o curvă, în treacăt şi grăbit,
la ceas nepotrivit.
Îi ţin în spate, îi port în ochii mei nerodnici,
în care-ncape totul,
Slugă deşălată
la ăştia plini de bună cuviinţă.
SCHIZOPOEM
Lumea e dreaptă
Strâmbă e numai gândirea mea dereistă.
Angrenajele merg bine până în clipa
Când nimeresc eu bobul de nisip printre ele.
Dacă tu eşti bun
Eu sunt rău
Şi viceversa
o hypocrite lecteur mon semblable mon frère.
Vie Domnia Luminii
Odată cu desfiinţarea mea
Dar aţi avea curajul să pariaţi
Că aşa se va şi întâmpla?
Plouă
Grâul va da în spic mult mai devreme
Dar pe mine mă udă
Şi asta nu-mi place.
Doamne-dacă-exişti
Ajută-mă să cred în continuare
Că Eu nu este Ei.
MIE îmi va da viitorul dreptate
Dar asta se va întâmpla din vina voastră.
Nu sunt decât o mică fiară
Neînscrisă în controale.
Fiarelor mari
Fiarelor feroce
Fiarelor vechi
Primiţi-mă printre voi
Iubiţi-mă
LAMENTO LA SFÂRŞITUL LUMII
Revărs asupra voastră
Haznaua sufletului meu
Lumea s-a stins
De câtă dragoste e oare nevoie
Spre a o reaprinde
Tot soiul de pocăiţi
Mănâncă rahat despre apocalipsă
Şi epuizarea resurselor energetice
În noi toţi nu mai e
Destulă viaţă
Ca să murim ca lumea
Şi astfel continuăm
O ţinem tot aşa