Ciocu-mic.Ro

ŢARC

A nu şti carte e un lucru trist.

A şti prea multă, şi mai mare spaimă.

Analfabeta moaşă are faimă

La fel ca mamoşul specialist.

Vezi, un actor care abia îngaimă

O replică, atât, e tot «artist»!

Un felcer în cel mai sinistru chist

Nu vede moartea, însă cere: «Dai, mă?!»

«N-am, mă!» «Atuncea ia acest cărbune;

El decât operaţia mai bun e!»

Dar totuşi, rău cu rău, dar fără rău,

Mai rău este. Zăvod şi nătărău.

Cretinilor le şade bine-n ţarcuri

Ca cânilor în ţarcul lor, prin parcuri.

AM GĂSIT-O

motto:
Am găsit-o ieri în prun

(George Coşbucă)

Pe fuşteii de la scară, Sară,

Mă rădic şi mă scobor în tine-ţi.

Mă rădic în ochii tăi cei vineţi,

Mă scobor în buza ta amară.

Vă iubesc pe toţi, însă reţineţi,

Cel mai tare am iubit în gară,

Noaptea, căprioară şi fecioară

Sară mică, moartă-ntre pelíneţi.

Când se duce moşul să debarce,

Baba lui mamută mult se-ncurcă.

Sunt copii în gară ca în zarce:

Unii urcă, alţii vor să urcă.

Uite-aşa, şi eu, Sara mă stoarce

Cu profundu-i cap, cu păr de nurcă.

MANDARINATA

Un soir, l’âme du vin chantait dans les bouteilles

(Baudelaire - L’Ame du Vin)

Din biberon pân’ la coliva dulce

Au supt mulţimile o cocă-colă,

Mulţimi de puşti cu role şi-n gondolă,

Ce n-au putut aminteri să se culce.

Pe toţi i-a bântuit o rugeolă…

Plin de buboaie, de covrigi, de bulce,

A răposat Infantu-n Acapulce:

Copile, îţi ofer o gladiolă!

Dar alt infant, din bumbăcelul viei

Şi până-n cânepile năsăliei,

La vin se-ndeamnă şi la vin se roagă:

Udă mormântu-mi şi uscata-i doagă!

Coboară, dacă nu mă iei la tine…

Fricoşilor de Moarte, oricum vin e!

ALCOHOL

Şi numele stelei se cheamă Absintos

Apocalipsa, 8, 11.

Nu te iubesc, deşi mi-ai fost aproape.

Arareori m-am despărţit de tine;

O lună, poate-un an, însă în vine

M-ai aşteptat şi te-am ghicit supt pleoape.

Eu ştiu că hematia te reţine

Cu jetul ei pierdut între hârtoape:

Iluzii îngropate-n cer, în groape,

În catacomba viilor divine.

De câte ori, având paharul gol,

M-am îmbătat cu boarea ta sangvină

Şi, fără ţuică, m-am trezit matol.

Dar iată, lângă steaua cea pelină,

A răsărit un nor de etanol:

Strămoaşa vodcă mi-i acum virgină!

PLĂCINTA MOŞNEAGULUI

Iată-mă-s bătrân, m-aşteaptă coase,

Ochii slabi eu mi-i rădic spre poartă:

Tineri mi-or veni, ori lumea moartă?

Creierul din ţeastă mă descoase…

Ce noroc: am vin! Apuc de toartă

Cana veche şi mi-o torn în oase;

Amintiri în capu-mi vin frumoase

Şi tristeţea-mi plânge trista-mi soartă…

Moartea-ntr-un sfârşit şi-atinse ţelul!

Parcă Dânsa nu-şi atinge ţinta,

Ori cu piatră, ori cu plumb, oţelul

Nimerind un trib ori toată ginta?

Nimerind nevlegul ori rebelul…

Vai de mine, mi s-a ars plăcinta!

DRAGU TATII BOSTĂNEL

şi nimeni nu pică din smirna şi nimeni din rodos

(Virgil Mazilescu - ar putea fi el arpentorul)

Orice ţigan îşi laudă ciocanul

Şi orice pasere pre limba-i piere

Şi orice trântor s-a-mbătat cu miere

Şi tu vei pierde, cât ai da cu banul!

Şi ultimul păianjen din unghere,

Găsit de tine-aevea şi la anul,

Un înger cruciger pândind Satanul,

Va fi zdrobit de mătura-ţi, muiere!

Dar tu, copile, ia poteca-ngustă,

Iară nu calea-n care dau năvală

Gloate nătângi; de-acele te desgustă!

Iar de vei întâlni vreo matahală,

Să n-o înfrunţi. Nu te-ncurca în fustă,

Ci rodosul şi smirna fie-ţi fală!