Posts Tagged ‘TVR’

O MIE ŞI UNA DE MORŢI (99)

Sunday, July 3rd, 2022

PIEDONE A ÎNCEPUT SĂ DEA PE GOARNĂ

https://www.g4media.ro/perchezitii-la-sediul-unei-asociatii-infiintate-de-fostul-primar-al-sectorului-5-daniel-florea-asociatia-acuzata-ca-a-drenat-30-de-milioane-de-lei-de-la-primaria-de-sector.html

*


https://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/cea-mare-frauda-financiara-ultimii-ani-politia-vorbeste-23-milioane-20964150?fbclid=IwAR0LweJesarE0j-9b9juxDk1w4GC-lugYJgwzhn5JVnJDgf3Swc6ROrriSs

Nu vă faceţi griji, gaura a fost astupată cu bănuţii acţionarilor. Adică, din pensiile lor amărâte, vai de popou’ lor, săracii.

Acum un an, ceva foarte asemănător s-a întâmplat la Raiffeisen Bank, agenţia de pe bulevardul Magheru, din buricul târgului Bucureşti (vezi link-ul de mai jos). Tânărul director de acolo a şutit 60.000 de euroi, cash, din chiar seiful agenţiei. Autorităţile l-au priponit, dar la scurt timp după aceea i-au dat drumul. Cică a dat banii-ndărăt. Pe alde Stan Păpuşă, dacă fură un kil de brânză, îl bagă la Mititica fără drept de apel. Că n-are el de unde să dea brânza înapoi.

https://www.bancherul.ro/stire.php?id_stire=20680&titlu=directorul-agentiei-raiffeisen-bank-magheru-a-furat-60.000-de-euro-din-tezaurul-bancii

*

“Senior”! Cică “senior”! Când îl aud pe tot nespălatul pronunţând cuvântul ăsta când vrea să spună “moşi”, “babe”, “pensionari morţi de foame”… îmi vine să-i trag una peste bot. Spune-i, mă, în kyzda mă-ti, moşului moş! că nu descinzi nici din Wilhelm Cuceritorul, nici din Carolmagnul! Eşti de-aci, de la porţile Orientului, cu civilizaţia lui Gingis Hotel spânzurată deasupra capului! Cu frizură pariziană şi cu călcâiele crăpate, vorba lu’ nen’tu I.L. Caragiale!

*

Toate sunt abuzate, toate sunt violate, toate sunt MeToo. Bine bine, da’ curse nu mai sunt? Unde sunt curbele d’antan?

În cu totul altă ordine de idei: aş vrea să văd pe unde vom scoate cămaşa după ce vom aduce în ţară nişte zeci/sute de mii de militari străini, pe termen de luni/ani.

*

Pe vremuri, comunismul nu era deloc un lucru bun, nazismul era şi mai rău, iar ţările civilizate stăteau cu deştiu-n gură. Erau vremuri grele şi complicate. Aproape la fel ca azi.

*

VEDERE DE PE STRAPONTINĂ

https://www.rfi.ro/special-paris-145913-cannes-2022-filmul-metronom-al-lui-alexandru-belc-premiul-pentru-regie-la?fbclid=IwAR33nOXp8_AZSOl2IekINVOK4KJlTpWx8eJHNO55AcD5inAaXts41SWv4QY

Mai tâmpit decât permite Constituţia României (de cea a Franţei nu ştiu, nu mă bag).

  1. “de partea sa” - a vrut să spună “în ce îl priveşte”
  2. “sălbatec” - rom. “sălbatic”
  3. “premiul pentru cea mai bună performanţă” - rom. “cea mai bună interpretare”
  4. “producătoarea italiană Valeria Golino” - chiar dacă eşti un băiat dintr-o zonă defavorizată de Dumnezeu şi de Fondul Monetar Internaţional şi nu prea ai acces la informaţie, pe site-ul festivalului scrie că Valeria Golino e actriţă şi regizoare.

Pe zmeul care-a scris minunile astea îl cheamă Vasile Damian (Radio France International).

*

ETIMOLOGIE

Barbar = 2 baruri. Pileală… căcălău, votre majesté.

*

Am văzut pe internet nişte filmuleţe din Ucraina, cu localnicii rămaşi aproape doar cu hainele de pe ei, în urma bombardamentelor ruseşti. Nefericiţii încercau să mai facă un ban vânzându-şi ultimele lucruri care le mai rămăseseră, într-un fel de talcioc improvizat pe trotuar. Şi mi-am adus aminte că exact aşa arăta Chişinăul când l-am vizitat eu pentru prima oară, în 1992. Numai că atunci, cei care-şi vindeau ultimele boarfe întinse în mijlocul străzii, ca în filmuleţul ăsta, erau rusofonii, care, la Chişinău, erau mai numeroşi decât moldovenii de baştină. În 1992, după implozia URSS-ului, toţi rusofonii de acolo rămăseseră fără singura lor sursă de venit, salariul. Şi crăpau, efectiv, de foame. Băştinaşii, însă, care, în genere, proveneau din mediul rural, aveau ce mânca – din ce-şi procurau de acasă de la părinţii sau rudele lor. Şi să nu vă mai spun cum te priveau cei cu ciurucurile de pe trotuar când te auzeau vorbind româneşte.

*

Kanamat, Şoigu… ruşii îşi pun la treabă supuşii din colonii. Ce, franţujii nu procedau la fel cu senegalezii lor? Şi englezii, cu indienii lor? Decât că ăia făceau chestia asta acum aproape un secol. Decât că ruşii sunt mai întârziaţi nu cu un secol, ci cu mai multe.

https://stirileprotv.ro/stiri/international/armata-ucraineana-a-eliminat-inca-un-general-rus-o-racheta-stinger-o-explozie-si-asta-a-fost.html?fbclid=IwAR3uVNywfB-dcbK4pZbhxJC8ghUsPmKJLTGKyn-ycehPIgo8hgfmZyj1DYo

*

La barza chioară îi face Dumnezeu cuib. Şi japonezii, pod peste Dunăre. Mai rămâne să-i facă NATO şosele. (De deraieri pe ruta trenurilor cu grâu ucrainian se ocupă Putin).

https://adevarul.ro/locale/braila/noi-imagini-lucrarile-podul-suspendat-dunare-braila-montajul-tablierului-avanseaza-rapid-video-1_627229435163ec4271079b2b/index.html?fbclid=IwAR0xCbc0WzMnsMt5MqsHPb7KHXDPe1jqa8rJLTxZYKTRzPm44NZuiYyMf6E

Vezi şi

https://www.realitatea.net/stiri/actual/tren-deraiat-11-vagoane-pline-cu-marfa-au-cazut-de-pe-sina-circulatia-feroviara-intrerupta-pe-ruta-pascaniiasi_62bc7b6fb1b5bc12100a0bb2?fbclid=IwAR2JylWaNcGtmOH8DPDnITk54WIVsSBsKW4WYZK5wUbCuB_89YKl75xiy4w

*

AMINTIRI DIN COCCIXLAND

2003:
Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap: o mare şi importantă Televiziune şi-a adus aminte de mine.
O tânără, drăguţă şi vioaie producătoare, care a auzit de la un colaborator de existenţa mea, îmi propune să fac nişte scurte prezentări ale unor filme „de artă” (adică nu fabricate la Hollywood). Mă lămuresc, din primele secunde ale discuţiei, că nu va fi vorba nicidecum de ceea ce se cheamă „comentarii de specialitate”. Oricare ar fi valoarea lor (şi din câte am înţeles, ar urma să nu prea fie), nu va trebui s-o spun pe şleau. La urma urmei, e explicabil şi scuzabil: deoarece comentariile mele vor fi plasate înaintea filmelor, va trebui să pun accentul pe ceea ce le face atrăgătoare, nu pe cusururile lor. Nu poţi spune, într-o asemenea situaţie, ”dragi telespectatori, filmul pe care îl veţi vedea este o tâmpenie”. Chiar dacă este.
Chestia asta nu prea consună cu apucăturile mele de critic băţos şi rău de clanţă, dar, cum am de plătit numai pentru telefon cam o treime din leafa-mi actuală, mai las naibii principiile, zic da şi mă apuc să scriu materialele publicitare în chestiune.
Circul începe odată cu apariţia contractului pe care trebuie să-l semnez. Televiziunea a pregătit unul în care se spune că poate face cam tot ce doreşte cu materialele mele – să le redifuzeze de câte ori are poftă, să le vândă altor televiziuni sau mai ştiu eu cui, să le trimită, pe bani sau gratis, centrelor culturale româneşti de prin diverse capitale occidentale etc. Pe scurt, cam şapte optimi din text enumeră drepturile ei. În ce mă priveşte – nimic, în afară de suma ce-mi va fi plătită. Îi spun producătoarei că aş vrea ca în contract să mai figureze o singură clauză: ca eu să fiu anunţat ori de câte ori această (de altfel, puţin probabilă) utilizare ulterioară se va produce. Şi adaug că sunt de acord să nu mi se plătească eventualele utilizări ulterioare.
(Cererea mea nu e chiar nemotivată. Acum zece ani, aceeaşi televiziune a difuzat un film documentar despre teatru, de o oră, făcut de mine. El se numea Teatrul în căutarea identităţii şi avea ca subiect primul festival de teatru în limba română din Republica Moldova. Scenariul şi montajul îmi aparţineau, filmările, efectuate de un operator de la emisiunea de actualităţi a televiziunii basarabene, au fost conduse în exclusivitate de mine, iar doamnele de la televiziunea bucureşteană, care nici nu ştiau de existenţa festivalului de la Chişinău, au realizat doar postprocesarea, plus o modificare pleonastică şi motivată numai de dorinţa de a-şi vedea numele pe generic. Una peste alta, până la urmă m-am trezit „consultant de specialitate”.)
Dar să revin la circul actual. Auzindu-mi pretenţiile neruşinate, producătoarea, asistată de o colegă, face o scurtă criză de nervi, îmi ia mâna, mi-o pune pe sân (de loc urât, din câte-mi dau seama) ca să simt cât de repede îi bate inima şi îmi declară că ea stă prost cu sănătatea. Şi că are chisturi ovariene. N-am nici o vină, îi spun – şi nici nu îndrăznesc să sper că voi contribui, cu modestele-mi puteri, la remedierea situaţiei.
În fine, după două ore de discuţie înfierbântată şi după ce i se promite producătoarei că nu va fi dată afară pentru asta, înscriem în contract clauza cu pricina.
E limpede că filmele pentru care am apucat să semnez sunt ultimele cu care am de-a face la televiziunea cu pricina. Totuşi, plecând de acolo, îmi spun, melancolic, că de mult nu mi-a mai luat o fată de vârsta ei mâna ca să mi-o lipească de-al ei sân.
Eşti o brută meschină şi încăpăţânată, îmi mai spun. Merită să colaborezi cu Televiziunea în orice condiţii, chiar şi ca „negru”. Ai văzut de ce compensaţii poţi avea parte ?

PS. Ce nu v-am spus a fost că, în 1993, am refuzat să încasez onorariul oferit de TVR. Ați văzut ce fraier puteam să fiu?

*

CEA MAI, CEL MAI

.

*



TRECUTUL PREZENT

Thursday, May 30th, 2019

28 IANUARIE 1990

Am dat, acum câteva zile, de un negativ pe care-l credeam pierdut. E vorba de fotografiile pe care le-am făcut la 28 ianuarie 1990, la manifestaţia populară din Piaţa Victoriei. Pe vremea aceea, visam să scot o publicaţie de cultură – din care, însă, n-avea să lipsească actualitatea politică. Politica era în toate la ora aceea (ori, poate, şi la ora asta).

Jertfa, publicaţia în chestie, a apărut după câteva luni, primul număr, chiar în ziua faimoaselor alegeri, la 20 mai 1990, dar fotoreportajul meu din ianuarie n-a mai avut loc în cuprinsul ei.

L-am considerat caduc şi cu timpul, am uitat cu totul de filmul acela, mai ales că nici nu apucasem să-l copiez pe hârtie.

Manifestaţia străjuită de tancuri, la care au luat parte câteva zeci de mii de persoane din toată ţara, este cea pe care Televiziunea Română, condusă pe atunci de Răzvan Theodorescu, a refuzat să o filmeze, respectiv difuzeze, pretextând condiţiile meteo. În pozele de aici, însă, se cam vede totul, deşi era ceaţă.

Se văd, mai ales, cele scrise pe pancarte. Şi am impresia că unele din ele rămân actuale.

http://ciocu-mic.ro/wordpress/?page_id=15486

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com