Posts Tagged ‘TARA DE APOI’

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (45)

Friday, June 5th, 2015

observaţii, divagaţii, ipoteze, fleacuri,

amintiri din vremurile bune

PE CE PICIOR DANSĂM

Iar s-a dat bacalaureatul, iar juisează de fericire gazetarii noştri analfabeţi: se găsiră, dragă Doamne, alţii mai proşti ca ei, tocmai dădură Bacul şi uite ce perle au comis!

Numai că exemplele citate cu satisfacţie maliţioasă de susmenţionaţii sunt tot mai puţin „perle”, adică umor involuntar. Tot mai adesea, ele sunt golănii conştiente, intenţionate. În orice caz, cele reproduse anul acesta în presă sunt, fără excepţie, aşa ceva.

A apărut o specie nouă: analfabetul supracompensat, complexat şi totodată, mândru de tâmpenia lui. În cazul de faţă, absolventul de liceu care încă nu îndrăzneşte să scrie pe foaia de la Bac ce gândeşte el în clipele acelea solemne (adică “mă p.ş pe şcoala voastră”) – dar care nu se jenează să sugereze chestia asta în modul cel mai transparent.

Pe vremuri, prostul era cam întotdeauna sărac, materialmente. Era un motiv în plus de a sta cuminte în banca lui, de a nu face valuri, de a-şi ţine botu’, de a face ciocu’ mic. Situaţia s-a schimbat radical. Acum, boul are BMW şi Maybach. Aşa că fi-su îşi poate permite să-şi ia, mitocăneşte, profesorii la mişto. Ta’su are două clase mai mult ca trenul – şi uite ce avere-a făcut.

*

TRADIŢII BUCUREŞTENE

- gheneral - picior în ghips / decembrie 1989

- prim ministru - picior în ghips / iunie 2015

*

CE P..A NOASTRĂ. CEA ALBASTRĂ

Despre dicţia actorului român actual : nepotul babei de la Costineşti, la care stăteam în gazdă, prin 1979-1980. Băiatul avea prune-n gură şi din tot ce spunea (că de mers gura, îi mergea întruna) nu se înţelegea decât veşnicul „ce p..a mea”, pe care-l repeta din minut în minut, sau ceva mai des. În ultimii câţiva ani, am văzut, în festivalul naţional de teatru, mai multe spectacole care se prezentau exact aşa cum vă spusei eu aici. Inclusiv în ce priveşte expresia cu pricina.

*

Omul, singurul răpitor dotat cu conştiinţă de sine.

*

De fapt, păcatul originar, pe care Biblia îl ocoleşte şovăielnic şi nu îndrăzneşte să-l numească, este uciderea unor fiinţe pentru a le mânca.

*

Mamaia, despre pomeni: „de mâncare pentru morţi – oare numai de Paşte şi de Crăciun le-o fi lor foame ?”

*

Despre antisemitism :

1. Fără îndoială, e o chestie atavică.

2. Nu se poate discuta cu un fanatic. El are reflexe condiţionate create timp de 2000 de ani. Aşa ceva nu se poate şterge nici cu consiliere psihologică, nici cu medicamente.

3. Partea proastă e că aceşti 2000 de ani sunt tocmai aceia în care Occidentul creştin a devenit o lume civilizată.

Aşa că, de fapt, dacă încerci să îl dezintoxici, să ştergi aceste reflexe, loveşti chiar în temeliile Occidentului.

Şi nu trebuie uitat că el, Occidentul, nu e laic decât de două secole şi un pic, de la Iluminism încoace. Laicitatea încă mai este o noutate supărătoare inclusiv pentru oamenii civilizaţi.

4. Iar, pe de altă parte, pentru imensa majoritate a oamenilor de pe întreaga planetă, religia e pură superstiţie şi armă îndreptată împotriva altora, fără nici o legătură cu morala, umanismul etc.

Cam aceştia sunt parametrii problemei.

*

Titlu, într-un ziar : IPOTEZĂ NĂUCITOARE !!! Când eşti năuc, toate ipotezele sunt năucitoare.

*

6 iunie 2015

(aproape) I. L. Caragiale : SE DUCE DRACULUI JAPIŢA, MONŞER !

*

ŢARA DE APOI, în care adversarul Răului este Şi Mai Răul.

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com