Ciocu-mic.Ro

Cel mai mare maraton cinematografic din lume

TRIBECA FILM FESTIVAL

la un nou start

In curand va incepe Tribeca Film Festival (TFF), un festival-mamut, cu peste 400 de filme proiectate in zeci de locatii din zona Tribeca a New York-ului. Dar pentru ziaristi el a inceput de pe data de 27 martie, cand au avut loc primele proiectii la sediul central al festivalului, intr-o sala cocheta de pe Greenwich St. Organizatorii celui mai mare festival de film din lume au conceput un Pre-festival destinat presei, pentru ca ziaristii sa vada in avans o serie de filme din festival, inclusiv filme aflate sub embargo, despre care nu e voie sa se scrie decat dupa premiera lor absoluta in Festival. De altfel, toate filmele din TFF sunt in premiera, productii recente, conditia programarii lor in festival este sa nu fi avut premiera inainte. Altfel spus, sunt vizionate pentru prima oara aici.

Am si eu acest privilegiu, fiind primul scriitor si cineast roman care obtine acreditarea la un asemenea festival maraton. Nu va spun cate formulare a trebuit sa completez! In documentele de acreditare cel mai mult conteaza sa fii si realizator de filme, sa fi realizat macar un film la viata ta. Apoi foarte mult cantareste si conditia de scriitor, daca ai scris romane si scenarii. Apoi ce carti de film ai scris, ce cronici, unde publici, pentru cine faci lobby etc.

A cantarit foarte mult si volumul Filmul American, scos de editura Axis Libri (director Zanfir Ilie), in care un capitol se refera chiar la TFF (comentez evenimentele la care am participat anul trecut). Editia engleza se afla sub tipar si sper sa o lansez aici, in cadrul TFF. Si in prezenta lui Robert de Niro, caruia i-am dedicat un capitol si a carui imagine se afla pe coperta cartii. Desigur, ideal ar fi sa am exemplare sa ofer si confratilor critici, de la marile ziare americane, de la revistele de film din America si din lume.

Aici calitatea simpla de ziarist nu e suficienta. De ce toate aceste precautiuni? Fiindca TFF este un festival profesionist si esti foarte mediatizat in presa straina. Ti se ofera sansa sa cunosti confrati de pretutindeni, de pe tot pamantul, implicit sansa unui transfer al croncilor tale in ziare straine. Cand cititi aceste randuri, deja am vazut peste 20 de filme. Dupa fiecare proiectie, esti abordat, redactorii care se ocupa de un film sau altul, vor sa-ti afle parerea. Va ofer deci in avanpremiera cateva informatii despre acest festival, apoi voi scrie despre filmele vazute in avans.

Dupa cum se stie, Tribeca Film Festival a fost infiintat de Robert de Niro si sotii Jane Rosenthal si Craig Hatkoff, imediat dupa atacul terorist din 11 septembrie 2011. Infiintarea lui este legata strict de ideea ca tragedia s-a datorat faptului ca oamenii acestui pamant nu se cunosc intre ei. Asta ar fi cauza principala. Si festivalul ar fi o punte intre natii, sa se cunoasca mai bine intre ele. De aceea, Tribeca este un festival nepremial si non-profit, axat in principal pe documentare, documentarul fiind genul cel potrivit pentru a comunica pachete serioase de informatii si de a prilejui cunoasterea unor realitati noi, cu care spectatorii nu s-au mai intalnit. Apoi a mai fost si ideea de a revitaliza cultural zona Downtown din Manhattan.

De-a lungul anilor, festivalul si-a largit aria si au fost incluse si filme narative sau de fictiune. Am vazut filme de toate genurile. Insa realizari cu totul speciale. Nici un film nu intra in sfera obisnuita, a ceea ce inseamna filme de gen, filme comerciale sau de festival, in inteles european. As putea spune ca sunt filme la limita experimentului.  Oricum, apartin unui altfel de cinema. Sunt altfel de regizori, altfel de actori. Cineastii romani, ca si cinefilii, vor avea multe de ales si cules. Va voi informa in premiera cu cele mai noi realizari ale cineastilor lumii.

Deocamdata trebuie sa stiti ca aceasta editie, a 11-a, contine un eveniment deosebit: este omagiat Universal Pictures, cel mai renumit studio de productie hollywoodian, de la infiintarea caruia se implinesc o suta de ani. Vor participa la discutia acestui panel (masa rotunda) actorii Robert de Niro si Meryl Streep, castigatori ai mai multor premii Oscar, si regizorul si producatorul Judd Apatow.

In seria de conversatii ce vor avea loc, festivalul a dispus de prezenta unor personalitati ale filmului si culturii americane, cum ar fi Rob Lowe, Shepard Fairey, Christian Slater, Peter Gelb, Michael Moore, Susan Sarandon, Jim Sheridan si Naomi Sheridan. O seara speciala este dedicata lui Deborah Voigt, celebra soprana de la Metropolitan Opera, care va participa la o dezbatere dupa proiectia filmului Visul lui Wagner, un documentar filmat de Susan Froemke timp de peste cinci ani, urmarind patru dintre capodoperele wagneriene montate la faimoasa opera newyorkeza. Nu mai indoiesc ca va fi o seara de neuitat.

Sunt incluse numeroase programe de convorbiri, in sectiuni legate de productia si industria filmelor, ca si o serie despre ecranizari, gazduita de faimoasa biblioteca “Barnes & Noble”. Remarcabile vor fi seriile “Dupa Film”, convorbiri cu realizatorii unor pelicule. Iar in spiritul festivalului va fi seria “Dincolo de ecran: Globalizarea gandirii”, care vizeaza tocmai ceea ce spuneam la inceput, cunoasterea oamenilor intre ei, puntile dintre popoare. Dar despre toate aceste evenimente, voi scrie cand ele vor avea loc, in perioada 18-29 aprilie, cand se va derula Tribeca Film Festival.

Problema, marea problema, ramane legata de intrebarea cine va participa la aceste programe, vor participa oare si indivizi care au generat tragedia din 11 septembrie? Ne indoim. Dar exista speranta ca spectatorii de buna calitate, cum sunt cei de la Tribeca, asa cum stiu de la editia precedenta, sa duca mesajul festivalului mai departe, sa se constientizeze global ideile pacifiste, sa se limiteze astfel pericolul terorist. Si nu numai. Vom reveni.

Grid Modorcea

New York

New York :

Robert de Niro, Meryl Streep si Indiggo

la expozitia lui Robert de Niro Senior

Surpriza mare la DC Moore Gallery! Dupa succesul repurtat la The Armory Show, cel mai mare targ de arta profesionista din lume, iata ca acum, acasa la ea, galeria a organizat o expozitie completa a artistului Robert de Niro Senior (1922-1993), adica tatal celebrului actor, caruia i-a prezentat picturi si desene. Daca la The Armory Show am vazut cateva lucrari, aici e desfasurata opera artistului in perioada de maturitate. Cu aceasta ocazie am luat contact pentru prima data cu picturi si desene pe care Robert de Niro, Sr. le-a realizat in perioada 1960-1993.

La Armory Show ma impresionase un tablou numit Abstraction. Am observat cu acel prilej ca peisajele, cel putin, amintesc de maniera lui Van Gogh. Numai ca in timp ce olandezul vedea lumea solar, De Niro Senior o vedea intunecat. Oricum, nici unul, nici altul nu o vedeau cu ochi buni.

Si aici, la DC Moore Gallery, sunt zeci de lucrari, mari si mici, care se plaseaza in doua genuri evidente: still life si nuduri de femei. Dar cu precizarea ca si nudurile si obiectele naturilor moarte sunt stilizate, abstractizate. Robert de Niro Senior este considerat ca facand parte din categoria abstract expresionistilor americani, o faza intermediara insa, cu influente din Delacroix si Matisse, desi a urmat Black Mountain College, din North Carolina, apoi studii la Museum of Non-Obiective Art, ca in 1945 sa fie inclus la centrul Peggy Guggenheim din New York, unde cunoaste grupul Jackson Pollock, Mark Rothko, Robert Motherwell si Clyfford Still. Abia din 1950 incepe sa expuna la galerii din NY, alaturi de Willem de Kooning, Franz Kline, Philip Guston si altii. A participat constant si la anualele Whitney Museum, avand lucrari in marile muzee americane, iar Muzeul Matisse din Nice i-a organizat in 2009 o retrospectiva.

Iata ca acelasi lucru il face azi, desi cu intarziere, o galerie newyorkeza, evident impulsionata si de prestigiul marelui actor. Spuneam ca abstract-expresionismul lui De Niro Senior nu este la apogeu intrucat imaginile sale au concretete, te trimit la realitate, prefigurand vase de flori, petale, “trei scaune”, “patru femei”, o mandolina si alte obiecte mentionate chiar in titluri. Cum ar fi tablourile din anii ’60: Studio interior with Three Chaise and Yellow Bureau, Still Life with Chair, Still Life of Fruit and Flowers on a Table sau Still Life with Red Vases, Fan, and Bowl. Nici Morocan Woman (1979) nu are alt punct de sprijin decat voluptatea feminina, asa cum sunt mai cu seama desenele, care reprezinta varii forme ale aceleasi identitati picassiene.

E expus si ultimul sau tablou, numit chiar asa Last Painting (1993), care este o natura moarta, cu o masa centrala schitata de o linie mediana, care desparte niste vaze cu flori de o mandolina.

A fost un vernisaj de nedescris, cu o audienta colosala. De ce? Pentru ca la eveniment si-a anuntat prezenta si fiul, marele actor Robert de Niro Junior. Galeria era intesata de lume, iar fotografii si cameramanii aveau aparatele pregatite, insa eroul zilei nu mai venea. A aparut din lift, la un moment dat, o femeie goala vopsita psihedelic, cu ochelari de soare, un superb exemplar feminin, care se voia oare o prefata la aparitia mult asteptatului actor?! Dupa ce am privit cu atentie tablourile, am coborat cu liftul, hotarat sa plec. Dar dupa ce am facut cativa pasi pe  22 St., o masina neagra, uriasa, un Pepe Cadillac/Escalade negru, a oprit si din el a coborat Robert de Niro, care a mers apoi la o alta portiera si si-a ajutat sotia sa coboare. Gazda expozitiei, care ii astepta, i-a invitat sa urce pe scara de serviciu, fiindca randul la lift era imens. A vrut desigur sa evite si imbulzeala. Totul s-a desfasurat repede, oamenii din strada nici n-au avut timp sa-l vada.

Dar De Niro arata ca orice muritor, asa cum am descris-o anterior si pe Uma Thurman. Si ca sa-mi confirme parerea, la cateva minute a aparut si Meryl Streep, la fel, imbracata simplu, in pantaloni negri, trei sferturi, de doc, aparent o femeie oarecare de pe strada. Te asteptai ca lumea sa o aplaude pe recenta castigatoare a unui Oscar pentru rolul din Iron Lady, dar nu, ea s-a urcat in lift cu multimea, si nimeni nu a aplaudat-o.

La fel, sus, in galerie, toata lumea s-a comportat ca in intamplarea pe care mi-a povestit-o nu o data Ernest Maftei. El juca un taran in filmul Rascoala. Si se afla in multimea de tarani revoltati. Si, la un moment dat, un taran din spatele lui ii spune: “Da-te, bre, mosule, mai intr-o parte, sa ma vad si eu, sa ma filmeze si pe mine!” Spre bucuria lui, Badia fusese confundat cu un taran din multime. Asa cum i se intamplase si lui Tolstoi, confundat cu un mujic, atunci cand s-a dus la o editura sa-si predea un manuscris. Ce sa mai spun de Brancusi, care in mijlocul Parisului traia si arata ca un hobitean!

Asa si aici, cele mai mari staruri ale Americii, Robert de Niro si Meryl Streep, aratau ca niste oameni obisnuiti, multi dintre invitatii la vernisaj iesind mai mult, vestimentar, in evidenta. Dar poate ca cele doua staruri, starurile in general, asta si urmaresc, sa fie cat mai anodine. Si reusesc. Numai ca fetele lor ii dau de gol. Sunt prea mediatizate. Si e uluitor sa constati ca cei doi mari actori aratau bine, inca foarte bine pentru varsta lor si pentru cat de mult muncesc: De Niro e in productie cu 7 filme! Mai au in fata inca o cariera lunga, cum s-ar spune. Cred ca si la 90 de ani ei vor juca roluri la fel de memorabile.

M-am bucurat ca De Niro, desi invadat de lume, le-a tinut mereu aproape pe Mihaela si Gabriela, gemenele Indiggo, pe care le cunostea bine de anul trecut, de la Tribeca Film Festival, cand au fost la un party oferit de revista “Vanity Fair”. E absolut de bun augur pentru filmul romanesc prezenta actritelor noastre gemene printre aceste staruri, pe care le cunosc si le iubesc.

Si ca sa inchei in spiritul optimist al acestui rar eveniment, am sa-l citez chiar pe sarbatorit, pe pictorul Robert de Niro Senior, care avea acest crezamant, bun si pentru artistii romani: “More than speed, what is important is to erase, always erase, systematically. If, as Picasso assures, painting is «love made visible», this method is for me the only way to most honestly transmit this light that belongs only to me and that can only reach the spectator once. I am in the canavas and not in front of the canavas.” (Mai mult decat viteza, important este de a sterge intotdeauna, de a sterge sistematic. Daca, asa cum ne asigura Picasso, pictura este «iubirea face vizibilul», aceasta metoda este pentru mine cel mai sincer mod de a transmite aceasta lumina, care imi apartine si care poate ajunge doar o data la spectator. Sunt in panza si nu in fata panzei).

Grid Modorcea

New York