FNT XXV (2)
Monday, October 26th, 2015RĂZBOIUL
Co-producţie a Festivalului Internaţional de la Edinburgh cu Festivalul Cehov de la Moscova, Războiul este un scenariu extras din Iliada homerică şi din scrierile memorialistice (sau quasi-) publicate, după primul război mondial, de doi autori care s-au aflat în tranşeele acestuia.
Poetul englez Richard Aldington, rănit în război, autorul romanului Moartea unui erou, utilizat aici, a mai semnat, printre altele, şi Cărările gloriei, aflat la baza unei celebre ecranizări hollywoodiene.
Poetul rus Nikolai Gumiliov, autorul volumului Însemnările unui ofiţer de cavalerie şi posesor a două ordine Sfântul Gheorghe, cea mai înaltă decoraţie rusească, n-a mai apucat să semneze prea multe, fiind executat în 1921.
Aceste trei creaţii furnizează materia celor 17 cânturi „homerice” ale textului. Aş zice, însă, că ele constituie nu atât fundamentul, cât pretextul spectacolului teribil de sincretic (teatru, muzică şi performanţă acrobatică) al tânărului regizor Vladimir Pankov. Pentru că fiecare fragment, fiecare frază aparţinând vreuneia dintre ele marchează desfăşurarea câte unui alt moment scenic, să nu zic „număr” – dramatic, liric, sau de circ – care nu se află, neapărat, în vreo relaţie cauzală cu precedentul sau cu următorul. Nu am impresia că o eventuală schimbare a ordinii scenelor ar fi sesizabilă. Dar poate că asta s-a datorat, în reprezentaţia de la Bucureşti, şi derulării defectuoase, lacunare a traducerii pe display-ul de deasupra scenei, cine ştie…
Desigur, atunci când îl vezi pe regele Priam căutând leşul fiului său Hector prin grămezi de uniforme din primul război mondial înţelegi cu uşurinţă mesajul creaţiei lui Pankov, că războiul este mereu acelaşi, din homerica Epocă a Bronzului până în secolul douăzeci – dar tot atât de adevărat e şi că te-ai putea întreba, la un moment dat „ce căuta neamţul în Bulgaria?”
Textul este vorbit în rusă şi din când în când, în engleză, iar unul dintre autorii textelor îşi numeşte patria “curvă bătrână şi beţivă”. Desigur, ca din întâmplare, acela nu e Gumiliov, despre a cărui patrie nu se putea face asemenea apreciere. Iar Homer, nici atât.
Dincolo de atari obiecţiuni, e de reţinut, însă, acurateţea şi pe alocuri, virtuozitatea transpunerii scenice datorate unei echipe actoriceşti foarte omogene: Maria Biork, Olga Demina, Vera Romanova, Irina Rundina, Seseg Kapsasova, Alisa Estrina, Pavel Akimkin, Andrei Aminov, Evgheni Barhatov, Alexandr Kudin, Piotr Markin, Ignat Matuhov, Serghei Permakov, Evgheni Sangadjiev şi Grigorii Spiridonov.
De la arii de operă la Amazing grace, muzica este interpretată de Evghenia Simonova, Elena Şanina, Valeri Garkalin şi Igor Iasulovici, solişti de reală valoare. Iar haosul, vacarmul şi spaimele apocaliptice ale uriaşului măcel de acum un secol sunt în mod adecvat figurate de prestaţia alămurilor aflate în scenă.
Prezentul spectacol a fost conceput spre a comemora morţii primului război mondial. Dar el pare mai curând o resuscitare, o „reenactment” a teatrului constructivist al lui Meyerhold şi Maiakovski. S-ar putea spune, parafrazându-l pe un neamţ din secolul XIX, că el cuprinde lucruri noi şi frumoase, însă cele frumoase nu-s noi - şi viceversa.
http://www.chekhovfest.ru/en/program/spec/1793/