Posts Tagged ‘Eden’

Adrian Grauenfels. CASTELUL LUI YANLE

Wednesday, October 5th, 2011

http://www.calameo.com/books/001073787f5dac4772406

AEROPORT

Cu toate că am ajuns la timp la ultimul meu zbor n-a încetat subconştientul să îmi înmoaie degetele în cenuşă, ca într-o orbire, când pipăi un paravan de lumină trandafirie şi în spatele lui stă nimeni sau poate Edenul, când totul e înţelepciune sau de fapt risipire, e ca şi cum aş sta lângă o femeie fără corp admirând corpolenţa ei colosală. Sunt din nou pe un aeroport străin ca un bătrân pierdut şi mă las ademenit de fotoliile albastre, o umbră pe tocuri înalte mă duce înapoi la vremea când amintirea ta mă mângâia, buza ta era şi buza mea, barza care nu-ţi aduce un copil e o altă pasăre a imaginaţiei lăsată undeva pe banca sărutului ca un monument al nostalgiei împletite, iată trec avioane peste noi, cu iubiri înfăşurate în scutece şi vele, te privesc prin ochelarii de piele cu zâmbetul acela de cuceritor sub cascheta de pilot mereu neagră, mereu foşnet şi foame de pozne ireparabile, de cafea şi ziare necitite cu ştiri de evidentă excepţie, cu întâmplări avide de senzaţie, nimic nu era real, doar lipsea parfumul tău în nări ca o şampanie, bule bule, care îmi intrau în nas la un loc cu dihorii şi nisipul dunelor de la graniţa dintre noi, de ce ai frisoane dragule întrebai, pe când eu mă culcam pe banca de aşteptare ca la un spital militar, cu o carte sub cap şi un pistol în buzunarul secret, plin de alte mărunţişuri furate din hoteluri, locomotive pictate, ceasuri cfr, patrulatere tensionate de corzile unor secante trăiri pe care se caţără leoparzi cu blana lucioasă şi ochii plin de pofte carnivore, acrobatule, nebunule, hotentotule strigai în megafonul de plastic, e ora de dormit, de sforăit, de bălit perna, de tras apa, de visat cururi, de pipăit salteaua, hai dispari într-o baltă mocirloasă cu bărcuţe de hârtie pe care ai caligrafiat cu unghiile love şi ai lansat răţuşte naive pe care să le vânezi şi apoi sa le scufunzi măcăind sadic în adâncimi imposibil de sondat, cu lanţul şi ancora agăţate de gâtul tău neras, ţepos, de care nu pot să te dezleg… Să te duci la bărbier nenorocitule… mă auzi ?

VILA ADRIANA

În timp ce tu dormi în braţele unui vis în timp ce eu trudesc o imagine cu multe înţelesuri şi culori care nu există în spectrul solar doar într-o galaxie populată de fluturi atraşi roiuri roiuri de lampa ta de pe noptieră cu lumină violetă la care citeşti despre căpitani de corabie, despre naufragii cu prinţese captive îmbrăţişate de vreun pirat destinat să fie deportat departe de luptele ce se dau în grădina casei tale, pe când timpul scurmă în noi riduri mici, apoi brazde largi cât calea laptelui, undeva era patul tău cu baldachin şi broderii spaniole în care te găseam dimineţile, frumoasă ca o madonă, ca o copilă rătăcită într-un câmp cu magnolia pline de rouă şi parfum cu care să îţi ungi buzele senzuale şi speranţele din dupăamiezele far niente la vila Adriana când şedeai în balansoarul baroc dând din picioare mici cu tălpi goale lăsând în nisip urme pe care scria “caută-mă” si alte amprente care desenau “sunt aici pentru tine” în toate limbile ştiute, ba chiar şi în coduri cifrate inventate de el ca să nu fiţi înţeleşi de nimeni, ca să nu fiţi despărţiţi de vreun zvon, de vreo ploaie nebună de vară, nici de bârfele vecinelor cu talpa groasă, geloase desigur pe fericirea care ţi se vedea pe faţă în zilele de joi când rămâneai singură cu cărţile tale la piept şi telefonul deconectat…

NOSTALGIA

Ce cuvânt frumos nostalgia… E derivat din nevralgia care vine din franţuzescul deraiaj sau din germanul fuxfermachtghespil. Acum că visăm amândoi pe muchie de prăpastie te leg de căniţa de tablă spoită de ţiganii din stepă, aşa vei putea voma nestingherită fără să uzi epidiascopul scos din rucsak. Îţi fac proiecţii cu vise, încep cu un vis feroviar, soldaţi în gară şi colonelul în izmene, beat mort, cântă fals trăiască patria. În alt vis eşti o zeiţă verde şi eu un cal docil. Mă călăreşti cu o graţie perfectă iar eu mă înroşesc simţind sexul tău fierbinte lipit de spinarea mea exploatată cotidian. Capăt desigur fân excelent şi bucăţele de zahăr de la Capşa dar nu pot să ascund emoţia acestui vis erotic. Îl visez mereu schimbând culorile, ba verde ba roz. În ultimul vis devin agresiv şi despotic. Mă las depeizat de o ţară în care trăiesc doar femei cu un singur sân. Bărbaţii au un singur penis, prăpădiţii… Un puci stupid mă determină să emigrez din patul meu în patul tău. Te caut cu mâna în somn, eşti umedă şi primitoare. Îmi oferi graţios ventriculul şi păpădia de gardă. Fumăm. Căscăm. Uneori tragem vânturi şi zâmbim jenaţi ca doi vechi prieteni. Îmi vine să vomit şi tu îmi întinzi căniţa ta de tablă cu cel mai tandru gest pe care mi-l aduc aminte…