Dan Suceava. reVERSE
Friday, September 30th, 2011
« Cum e cu coada de reptilă, mamă? »
Aveam cinci ani; mama, săraca, zice:
« Nu ştiu, copile. Ia taci, că-ţi dau bice! »
Dănuţ, cuminte, a mai tras o gamă.
Iar frati-su, mai mic, mai neferice,
Picta bostani cu briciul de aramă.
Tăticu studia o criptogramă,
Bunicu diseca o pitulice.
Dar trăznetul funest al negrei Arte
Şi dulcea păpădie-a Frumuseţii
Au dărâmat căsuţa şi pereţii:
Ne-am lins pe bot de trotinetă, tarte!
În Africa negresele au penis
Şi cine sunt futuţi în cur? Sătenii-s!
memoriei lui Florin Pucă
Ah! Să fi fost şi eu poet ca Goga…
Ce să mai zic de marele Coşbucă:
În creieri, nervii stinşi mi se usucă.
Ori Şte O Iosif de-aş fi fost. Iar toga
De purpur să mi-o-nvârtă o nălucă.
N-am fost un inorog pe inoroga
Călare-a tinereţii… Însă rog a
Reţine: mult mai dulce mi-a fost Pucă.
El, din doi ochi, cu deştu vedea bine;
Ficatu-i fin ca putredele frezii;
Rinichii lui păreau două tetine;
Avea mai multe rime ca Arghezi.
Şi-avea în suflet tuş, cam cât Oceanu!
Ah! De-aş fi fost măcar şi Topârceanu…
O cumpăra orice ţăran din piaţă:
O zeitate dintr-o plastilină,
Un amoraş, o Véneră preaplină,
O-ntruchipare-a Vieţii, fără viaţă.
Dar micul artefact de arsă tină
Aduce de milenii foc în gheaţă.
Umilă ca o flacără isteaţă,
A subjugat şi mintea cea mai fină.
Azi e de preţ şi zace ambuscată
Sub o clepsidră plină de alarme,
Ca nu cumva turistul să o sfarme;
Şi nu-i decât un kitsch : cocă uscată.
I-adulmecă din când în când aroma
Un singur ins… Da! Papa de la Roma.
