Colocviile de marţi
Wednesday, July 1st, 2015
.
.
.
fotografii de Dan Predescu
Din cele citite în seara aceea:
.
MARIA TIMUC
FRUMOASĂ… ÎN DOI !
eu sunt
ca o fântână din care beau fluturii şi se duc apoi
în forme eterice până la mare şi vin uzi înapoi
sunt frumoasă în doi,
tu în mine,
eu într-un noi,
tu în sus ca o turlă
în care-a apus singurătatea şi apoi s-a aplecat
rugăciunea să-mi aducă
din altă viaţă un răspuns; eu, într-o întâmplare a
existenţei
tu în altă întâmplare
eşti o depărtare, o înţelegere surprinsă
pe gene când s-a deschis ochiul să vadă toamna când îşi
descheie
bluza ei de frunze pe-un trup de femeie
rochia mea de struguri flutură pe genunchi şi prin ţări
fără nume
sunt un capăt de lume,
şi ţes cu părul meu lung pentru tine
o viaţă în cer
şi una în mine…
PARFUMUL CARE IMITĂ DRAGOSTEA TA
un trandafir înţeapă moartea cu frumuseţea sa
înflorită
pe mine mă dor numai marginile pe care nu le-am
putut memora
fără să aprind lanterna într-un colţ
în care se întunecase povestea
trandafirul se răsturnase pe unde mergeam
pe unde eram tineri
pe unde ne cuprindea bătrâneţea într-o îmbrăţişare
şi trandafirul înţeapă liniştea de parcă
ar fi în ea o înebunitoare
dezînfrunzire a trupurilor
primăvara strigă numele meu
tu auzi iubindu-mă
trăindu-mi amintirile din care ai lipsit
ca şi cum poţi să respiri fără acest trandafir
din care am venit
anume pentru întâlnirea cu tine
numai tu să mă atingi
şi doar din atingerea ta să cobor
în această fantastică înflorire care s-a făcut un punct
între trupul meu şi trupul tău
un gând între două trupuri
un trandafir s-a făcut tot pământul
şi-n spinii lui s-au prăbuşit zilele în care n-ai fost
cu mine şi-n florile lui a izbutit
parfumul să imite
dragostea ta…
GABRIELA TĂNASE
.PATRU POEME CU ÎNGERI
I
Mi-a crescut
un înger
în palmă
de teamă
să nu-l ucid
am rămas aşa
cu mâna întinsă
cerşind.
Fascinată
privesc
mâna îngerului
ţine o carte
cu cealaltă
risipeşte norii
deasupra lor
deschide
o poartă
de unde
curg
cuvinte clare
luminoase
precise
şi se aştern
liniştite
în carte.
Poarta se închide
se face frig
îngerul tremură
se face
mic-mic
strâng palma
când o deschid
nu mai era
nimic .
Bine , dar ce treabă am eu
cu povestea asta ?
II
Perspectivă
(privită de sus lumea pare mai mare)
A fi bine aşezat
nu e întâmplător
trebuie să ai poziţia mentală
cea mai fertilă
ca să fii vecin de balcon
cu un înger
care în fiecare dimineaţă
desenează cercuri imaginare
cu o pană
şi le împinge uşor şi sigur
cu aripile peste balustradă.
Nimeni nu le vede
cum se preling subţiri şi alungite
de la înălţimea celor opt etaje
şi încoronează pe rând
capetele trecătorilor
care zâmbesc fără să ştie de ce
şi se grăbesc spre singura ieşire.
Eu le fac semne disperate cu mâna
îi salut ca şi cum ar fi
veşnici şi fericiţi
fericiţi fiindcă iubesc
iubesc, îi iubesc, îi iubesc
ei sunt trişti fiindcă iubirea e o pacoste.
Semn
lângă ceaşca de cafea
o pană vie de înger…
III
Picur ceară
pe pielea delicată
a unui înger
el nu mişcă
nu clipeşte
ţine doar ochii larg deschişi
şi luminează un întuneric
unde lumina lumânării
nu ajunge.
Uite aşa ocolesc eu moartea.
IV
Cea mai frumoasă poezie de dragoste
este aceea pe care Dumnezeu o scrie cu tine
apoi te priveşte cum o trăieşti.
TOMA GEORGE MAIORESCU
POLITICI FĂRĂ MÂNĂRII
PREDICI FĂRĂ ENORIAŞI
(Sub vâsc II)
.
Şi-or mai veni căutând sub vâsc
Promisiunea zilelor senine
Împlinind destine :
Regi fără regate
Mări fără fregate
Solişti fără solitari
Lăute fără lăutari .
Mecanici fără maşinării
Politici fără mânării
Oţelari fără furnale
Bolnavi fără spitale .
Cale fără grâne
Bolizi fără frâne
Păduri fără arbori
Gherle fără gabori .
Cărbunari fără ştinapi
Cirezi fără casapi
Satrapi fără cireadă
Ţuici fără livadă .
Marinari fără corăbii
Grânare fără vrăbii
Ţarini fără ţărani
Curţi fără curcani .
Predici fără enoriaşi
Cartofori fără aşi
Armatori fără nave
Deşerturi fără agave .
Afaceri fără căpuşe
Uneori şi fără cătuşe
Ochi fără ocheadă
Ceartă cu nadă .
Copilă fără păpuşă
Ger fără mănuşă
Turişti fără truisme
Cărţi cu dadaisme .
Foaie verde de arnici
Maeştri fără ucenici
Pitari fără cuptoare
Fântâni fără izvoare .
Manelişti grafomani
Procurori formatori
Diasporeni visători
Vagabonzi şi bonzi .
Sfeştanii-n palate
Cu poarta de bronz
Ne-aşteaptă în Marte
- Nu-i prea departe ? .
- Nu-i un cadou otrăvit
Cu mac şi cucută ?
- Când nici o sfadă
Nu ne mai desparte .
Cu sau fără „Doamne-ajută”
Nimic nu e departe
Nici ziua de mâine
Nu pare slută…
.
PUŞI DINULESCU
FAUST
fragment
.
Nevasta (intră precipitată) :Am auzit de la bucătărie zgomote lugubre
Și becurile s-au stins și chiar televizorul!
Ce se întâmplă? Faci iarăși vrăji de alchimie?
Doar mi-ai promis că noaptea, măcar,
Vei sta și tu mai liniștit și vei citi, vei scrie…
Dar cred că iarăși duhuri se flendură pe-aici…
Ne flutură prin camere tot felul de strigoi
Și spiriduși, bătându-și joc de viața noastră…
Faust :Când te-ai măritat cu mine, un om de geniu,
Ai fi putut să știi, că dracul și cu Domnul
În capul meu sunt prieteni și sunt egali,
Chiar dacă noi, oamenii, ne zvârcolim degeaba
În luptă cu destinul și doar pe undeva, prin găuri
De materie putem să-l dibuim și să ni-l facem
Singuri. Doar cei ca mine, însă, cei puțini,
Care cunosc aceste taine, sunt demni de-acea putere!
Iar tu, femeie proastă, du-te la bucătărie!
Acolo-i soarta ta: să fii între castroane,
Între zacuști și mămăligi și arpacașuri și bulioane!
Nevasta :Ei, bine, de-i așa, te pun la post, tirane!
Ia-ți! Fă-ți! Dă-ți! Sau ia-ți o menajeră!
Eu plec la fiica noastră! Uleiul e pe terminate!
În frigider sunt două ouă, niște brânză și un pachet cu unt!
Mă duc mâncând pământul! Mă duc la fiica noastră!
Și află c-am găsit, în bloc, acolo, la un apartament vecin,
Și un bărbat, puțin mai tânăr, mai reavăn decât tine,
Ce mi-a propus deja să fiu a lui
Și tu la ușa noastră, dacă-i veni să ceri,
Ți-om da o supă caldă, poate, în bucătărie!
Rămâi cu cărțile-astea, care put a DTT
Și a căcat de șoarec și lasă-mă sfârșitul vieții
Să-mi petrec cu cineva, care m-o prețui…
La revedere și adio, bou bătrân, și tu să știi că niciodată
Nu m-am simțit la tine-n brațe decât o cârpă moartă!
Tu n-ai știut nicicând, bătrâne om, să-ți valorifici
Potențialul energetic, cu care te-a-nzestrat natura,
Ca să te facă om, nu bou! La revedere! Și adio chiar!
Orvoar!
(Iese) Faust :Femeia asta avea în cap ceva, probabil, de dinainte încă!
Să stau cu ea în casă de patruzeci de ani și dintr-o dată,
Dac-a găsit pe unul mai cu păr, mai zdravăn poate, chiar!
Să-mi facă mie treaba asta? Cât o fi stat ca să clocească
În gândul ei bolnav dorinți de sex la șaptezeci de ani!?
O! Doamne, ce caraghioasă-i lumea, chiar de se vrea a’ dracu’
De morală! O, lumea noastră de gâște cenușii se vrea de lebede!
Vai! Cum a putut femeia asta de mine să se lepede!
Ca de un adidas sau un bocanc murdar, ce nu mai merită spălat!
O! Doamne! Iartă-mă! De lumea asta azi m-am săturat!
Ce să fac? Un ștreang să-mi fac sau să m-arunc de la balcon?
O! Doamne, cum se moare mai ușor!? Dar, stai, că Domnul
Pedepsește pe cei ce singuri seama-și fac!
Se pare că n-am dreptul… Cel puțin, așa se zice:
Că numai Milostivul, singur, poate să ia ’napoi
Ce-a dat, atuncea când, în loc să fii un vierme,
Sau un bou, numai de muncă bun sau cal,
Bun doar de alergat și de bătut, el te-a făcut pe tine!
Păi, când el te face om, la propriu și la figurat,
Să-ți bați tu joc de grația lui? Cum poți să faci așa ceva?
Atuncea când nici nenorociții viermi, devoratorii de cadavre,
Sau boii sau caii, nu fac asemenea tâmpenie!
Ei nici nu știu să facă asta! Doar pițigoiul,
Bietul pițigoi, își bagă unghia sau ghiara-n gât!
Păi dac-am fost făcuți cu chipul Lui,
Cum scrie la Scriptură și ne-a mai dat și dreptul
De-a gândi, oare ne-a dat și dreptul de-a ucide?
Și nu doar pentru a mânca, ci chiar și din plăcere
Sau din răzbunare sau din orgoliu sau din lașitate,
Avem noi dreptul să ne condamnăm la moarte
Singuri, când am mai fost odată condamnați,
Chiar de la naștere, cu timpul execuției amânat?
Soluția, deci, nu e nici ștreangul și nici balconul!
(Sună soneria)Or fi iar dracii? Nu, că ăia intră fără ușă! Ca la ei acasă!
(Iese. Deodată, efecte pirotehnice, ca o explozie – și întuneric. Reintră, pe o muzică drăcească, Mefisto și Duhul, tot așa de neîmbrăcați. Duc niște torțe. Scurt număr de dans pe ritm de tobe. Lumină spectrală. Dans macabru. Pe lumina care se reaprinde încet, Faust intră împreună cu administratorul blocului, fost colonel de securitate)
Counter instalat la 30.01.2023
