Ciocu-mic.Ro

Ca să vezi de ce nu puteau dormi bunicii noştri, în 1937! Din aceleaşi motive ca şi noi, astăzi! Doar că noi, azi, nu-i mai zicem “rasă”. Şi albă, nici atât. Chit că, de gândit, tot la aia ne gândim.

Ca de obicei, însă, în ce priveşte futurologia Mamei Omida, nimic nu s-a adeverit. Populaţiile ţărilor cu pricina nu sunt nicidecum cele ştiinţific previzionate în doctul articol de acum aproape optzeci de ani.

(Şi în cu totul altă ordine de idei, ştiaţi că Playboy s-a născut la mulţi ani după Trup şi suflet? Păi dacă tot am inventat limba latină, de ce să nu inventăm şi revistele cu dame goale?)

*

Cineva torturează o biată pisică leşinată. Iată ce se aude: https://www.youtube.com/watch?v=Fw6hjCoOLlg

*

Compasiunea mea faţă de bolnavii de schizofrenie este cât se poate de reală.

Dar şi mai reală era mila de mine însumi, pe vremea când trebuia să concep răspunsuri oficiale (potrivite) la reclamaţiile lor.

Bibliografie: http://www.legex.ro/Ordonanta-27-2002-29375.aspx

*

Am dat, nu de mult, peste Amintirile lui Mihail Gorbaciov („Viaţa mea înainte şi după Perestroika”, ediţia a 2-a, editura Litera, Bucureşti, 2015). A fost una dintre puţinele cărţi pe care le-am citit dintr-o suflare, în ultimii ani. Rar mi se mai întâmplă asta, din pricina iluziei că mouse-ul mă ţine conectat cu Universul, cu, vezi Doamne, Viaţa Reală…

Principala explicaţie a avidităţii mele era, desigur, relaţia specială a autorului cu România. Ştie toată lumea ce rol a avut Gorbaciov în prăbuşirea lui Ceauşescu şi în evenimentele care i-au urmat.

Ei bine, tocmai despre asta volumul de 570 de pagini format A4, de la Litera, nu pomeneşte o vorbă! Ca şi cum Gorby cel Discret nici n-ar fi auzit de noi! Şi nici de vechiul său amic N. Ceauşescu!

Dar… ia stai un pic… a lui Gorbaciov să fi fost discreţia asta? Ori…?

*

Astăzi, Papa a botezat 26 de copilaşi în Capela Sixtină şi apoi, le-a spus celor de faţă că nu vede nimic rău în faptul că o mămică îşi alăptează bebeluşul în biserică. Sunt sigur că nici Michelangelo n-are nimic împotrivă.

*

Cineva a observat, pe Facebook, că nu prea vezi regizori de cinema la premierele teatrale de la noi. Perfect adevărat. Printre cele cca 200 de persoane care (în ultimii 50 de ani, de când merg mai des la teatru) constituie publicul constant al premierelor bucureştene, se află prea puţini regizori de film. Îi poţi număra pe degete – fiind vorba, în genere, de cei ale căror neveste ori amante joacă în spectacolele cu pricina.

Asta şi explică faptul că aceiaşi douăzeci-treizeci de oameni joacă mereu în toate filmele noastre, deşi numărul celor la fel de capabili şi de interesanţi este, cu certitudine, de zeci de ori mai mare.

*

Sunt ateu practicant. Singurul mistic cu care am dialog e dl cantor J. S. Bach.

*

Lucrul cel mai periculos din lume este să-ţi fie milă de proşti. V-o spun din experienţă.

*

„Oedip Colonelul” de tovarăşul Sofocle.

*

Octombrie 2015. Găbiţă Oprea are nevoie de, Găbiţă Oprea nu mai poate fără colon oficial. Pe uscat, în aer şi pe mare.

*

Alte tâmpenii, pe Facebook, despre un, cică, “soft antiplagiat”.

În realitate, softul antiplagiat cel mai eficient este motorul de căutare Google, pur şi simplu. Nu e nevoie de mai mult.

Caracteristică ţării ăsteia este lipsa totală de cultură juridică şi financiară. Pentru noi, marile mistere se numesc Dreptul bancar, maritim şi al proprietăţii intelectuale.

Pe vremea când dădeam la tot cartieru’ – vorba fetii prefectului Răducănoiu de la Dolj – explicaţii privind dreptul de autor, am primit un telefon de la un doctor din Cluj. Om încă destul de tânăr, el se omora cu cercetarea ştiinţifică. Şi având în vedere chestia asta (şi cerinţele promovării în carieră), a scris o lucrare, pe care a şi publicat-o la o editură locală, din câte mi-amintesc. Problema e că editura l-a tras pe sfoară, cum se întâmplă la noi în 95% din cazuri. Cam asta îmi povestea mie don doctor la telefon.

Foarte bine, am zis eu, dar în contractul de editare ce scria? Nu ştiu, zice el, că nu l-am citit. Păi, duceţi-vă acasă şi citiţi-l, fac eu. Păi, nu-l am, zice el, e la editură.

…Incredibil, aşa zisul contract semnat de don doctor fusese întocmit într-un singur exemplar, care, desigur, nu se afla la el! Iar el, cât era el de doctor, nu ştia că un contract se semnează în cel puţin două exemplare - originale, ambele…

PS. În România, actul normativ care reglementează domeniul drepturilor de autor şi conexe este Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare. Iar instituţia cu atribuţii în acest domeniu este, oricât ar părea de ciudat, tot ORDA. Spun asta, fiindcă în ultimii ani instituţia în chestiune a devenit o prezenţă cam fantomatică. (15.12.2015)

*

A mai murit o fată, dintre răniţii de la Colectiv. Avusese arsuri pe 30% din suprafaţa corporală, se spune în comunicatul de presă. Dumnezeu s-o odihnească.

La alt telejurnal, un pic mai târziu, ni se prezintă cazul unei alte supravieţuitoare a unui incendiu, din SUA. E vorba de o fetiţă de 8 ani, care a avut arsuri pe 75% din suprafaţa corporală. Iar acum, dă interviuri la televiziune. Punct. (17.12.2015)

*

Îmi sunt absolut indiferente etichetele: dreapta, stânga, în sus, în jos, dincolo de, dincoace de etc. Vreau doar două lucruri: civilizaţie şi democraţie.

NB. A fi civilizat mai înseamnă şi să înţelegi că, în anumite conjuncturi, cum ar fi momentul politic actual, fără ripostă militară masivă nu se poate. Toleranţa şi corectitudinea neputincioasă de până acum conduc direct, în interval de săptămâni sau luni (NU DE ANI), la sfârşitul civilizaţiei.

*

Ruşii iar “s-au scos”. La fel ca şi în al doilea război mondial, iar au găsit pe alţii mai răi ca ei cu care să se bată, pozând în salvatori ai civilizaţiei şi îmbrobodindu-i, astfel, pe occidentalii idioţi. De data asta, le e infinit mai uşor, au muniţie termobarică şi alte jucării care l-ar speria şi pe tovarăşul Dracu’, iar actualii sălbatici fanatizaţi şi drogaţi nu fac nici cât o miime din Wehrmacht.

*

Zeci, sute, mii! de articole cretine cu titlul ISTORIA TREBUIE RESCRISĂ! Eu zic că ar trebui mai degrabă învăţată.

*

Iar e cult B1TV. Cică liceencele de la liceul Rosetti, care s-au bătut într-o recreaţie, vor plăti pe măsura faptelor primarului Onţanu de la sectorul 2.

Ei, nici chiar aşa! ce-or fi făcut bietele caftangioaice, ca să fie pedepsite în halul ăsta penal? Aveţi un pic de omenie, mă băieţi!

*

INOCENŢĂ, NUMELE TĂU E “COMENTATOR POLITIC” TV!

Cică am putea să punem laba pe niscai refugiaţi arabi mai spălaţi – medici, ingineri – pe care să-i aducem încoa, că tot emigrează ai noştri în draci şi ne cam resimţim. Nevinovaţilor, ştiţi ce procentaj din terenul arabil al României are proprietari arabi? Şi ştiţi că cel mai mare producător de băuturi spirtoase din România e arab? Şi mai ştiţi că PDSR-ul avea un membru marcant pe nume Zaher Iskandarani?

(vezi http://ciocu-mic.ro/wordpress/?p=14742 şi http://www.amosnews.ro/arhiva/contrabanda-cu-tigari-ocupatia-preferata-lui-iskandarani-30-05-2005)

*

Iar au inventat ăştia nişte impozite.

Ştiţi bancul cu statuia? Statu ia tot.

Dar pe ăla cu statuie? Statu ie porc.

.

Mai e foarte puţin până când lumea civilizată va înţelege că :

- Masele sunt cea mai teribilă armă de distrugere în masă. Dobitocul de Gaddafi, căruia unul dintre iubiţii săi conaţionali i-a băgat ţeava Kalaşnikovului în cur şi a apăsat pe trăgaci, a fost profet de-adevăratelea, fără nici o glumă. El a spus, încă de acum vreo zece-douăzeci de ani, că arăbimea n-are nevoie de arme ca să îngenuncheze Europa, emigraţia fiindu-i suficientă.

- E o crimă să invoci drepturile omului în ce priveşte fiinţele care le urăsc. Dacă nimeni n-a îndrăznit să vorbească despre acele drepturi după războiul mondial, atunci când ţările civilizate îi vânau pe ss-işti, de ce am vorbi acum, când avem de-a face cu nişte măcelari şi mai bestiali ?

Ce-a ieşit din ouăle de şarpe clocite de corectitudinea politică ? Gloate de şerpişori care dau foc incubatorului.

*

Alţi profeţi trecuţi cu vederea de către posterioritate :

- Ceauşescu, spunând „când o face plopul mere”.

- Fidel Castro, care a spus, acum vreo 50 de ani, că ţara sa va relua relaţiile diplomatice cu Statele Unite atunci când acestea vor avea un preşedinte de culoare şi când Papă va fi un sudamerican. Uite că toate astea s-au întâmplat, iar Fidel încă e în viaţă !

Ce zici de asta, tataie Nostradamus ?

*

AFRICA ADDIO

Incredibil, filmul ăsta are cincizeci de ani : https://www.youtube.com/watch?v=ICgj03-Jo0Y

*

les dialogues 100% platoniques des 3 vieux ivrognes

en présence d’un matou sobre

qui a également ses opinions

- 6 -

- Frères Marx et Engels, en fait, n’étaient que des vers bibliophages et des révolutionnaires de salon, dit Harry. La partie pratique appartenait au frère Oulianov. Marx et Engels Brothers ont noté que la vie sociale se compose de rapports de force. Mais Lénine est celui qui dicte qu’elle devrait être faite uniquement de rapports de force. Il y a, quel que soit dit, une différence entre dire “je vais te tuer!” et pour le faire… Pour en faire réellement, vous devriez venir des profondeurs du Moyen Age, ou même de la Commune Primitive, d’être le petit-fils de Gengis Khan – et donc de savoir lire tous les livres dans le monde et de prendre d’eux seulement ce qui vous convient, mettant tout le reste en feu. Caliban dit exactement “brule ses livres“ – mais je pense qu’il l’a dit pour la première fois en russe, même si Shakespeare écrivait en anglais. Soit dit en passant, les Russes sont les plus talentueux barbares dans l’histoire du monde, les plus créatifs, les plus inventifs. Spartacus n’était pas russe, mais les Russes l’ont veneré – et vous savez pourquoi? Parce que, tout comme eux, ils voulaient le pouvoir non pour instaurer une “iéthique et iéquité“ [1] socialiste, sclavagiste ou comment voulez-vous lui dire, mais pour prendre la place de leurs messires. Ôte-toi que je m’y mette, [2] c’était tout dans le cas de l’esclave romain qui voulait devenir propriétaire d’esclaves – et aussi dans le cas des domestiques qui voulaient tuer leurs maitres, les dix-neuf fin – et pour cela, ils se sont servi sans gêne du pamphlet d’un sociologue - rat de bibliothèque Juif, domicilié au British Museum, où il lisait les rapports des inspecteurs d’usine anglais de 1800. Et qui n’était pas tout à fait convaincu qu’il compose autre chose qu’un poème romantique. En réalité, son plus chaud et profond désir était de rendre concurrence au Lord Byron. Et de toute façon, il était très sûr que le gadget qu’il juste inventait, le communisme, est un concept appliquable strictement à l’Occident. Comment passer, alors, par son esprit le pressentiment que ceci fonctionnera le meilleur aux sauvages, aux innocents de la planète, qui n’avaient rien à voir avec les malheurs provoqués par le capitalisme, parce que chez eux le capitalisme était prévu à croître à peu près au quatrième millénaire après Jésus-Christ? En tout cas, fait est que le frère Engels a protesté avec véhémence quand un parti politique en Serbie s’est appelé socialiste et marxiste: il a publié un article disant que la doctrine de son ami n’a rien à faire avec les méfaits de certains bandits des Balkans (“komitadji“), capables seulement de scandales et des assassinats. Pauvre Engels, il croyait que les brigands balkaniques seront impressionnés par les articles d’un journal allemand …

- A la fin des fins, ni moi n’etais pas grand-chose, sourit Sanda, prenant la cigarette de la main d’Adrian et en tirant une fumée, qui se ressemble s’assemble… comment tu as dit ? deux  désastres vivantes ? Tu sais, à un momment donné j’avais peur qu’ils vont me congédier, ou qu’en n’importe quelle autre manière je serais punie… Le Diable m’a poussé, une fois, à bavarder en présence d’Ileana. Ileana, tu l’as connu à Costinesti il y a  quelques ans, la brunette tondue court dont tu as dit qu’elle possède le nez de Federigo Montefeltro…

- Oui, mais j’ai dit aussi qu’elle a les cuisses de Raquel Welch, marmonna Adrian en se glissant doucement d’au dessous d’elle, enfin, peu importe… attends un instant pour que j’aille fermer le cellulaire…

- Enfin… l’imitait elle. Le Diable m’a poussé dire quelque chose à  propos de la mère du Camarade Le Parti, et Ileana a fait la gueule et alors je lui ai dit « pourquoi fais-tu des telles grimaces ? comme si ton père serait colonel de Secu’ », et elle m’a répondu « général. Il est général », ainsi que j’ai senti que mes dents tombent, et les culottes aussi. J’y travaillais pendant des années et n’est qu’alors que j’ai trouvé cela, j’étais sur le point de devenir folle…

Pauvre Sanda, c’était exactement le genre de détail qu’elle ignorerait, on pouvait être sûr de cela, que cette Ileana, qu’elle aurait pu paraître bonne collègue, était pourtant engagée comme activiste au Comité du district. Il a fallu qu’elle l’apprenne juste de la bouche d’Ileana, autrement elle n’aurait pas remarqué que l’autre a un salaire trois fois grand que celui de son et qu’elle ne pouvait en aucun cas être celle qui était si elle n’avait pas été la fille d’un Big Chief telle que son père.

En 1988, la portion mensuelle de son père, qui était déjà à la retraite, son ration mensuelle reçue de leur magasin spécial, à circuit fermé, derrière le Place Dorobanti, était de 20 paquets de BT (des cigarettes bulgares assez mauvaises, mais en tout cas mieux que les locales) à  8 lei et 10 paquets de Kent, pretendues américains, à 12 lei.

Comment ne pas être irrité lorsqu’il, tout aussi comme Ileana, était fumeur avide?

Vérité je vous dis, quand les Dieux veulent détruire quelqu’un ils le rendent fou. Pauvre Ceausescu, de toute façon il n’avait trop d’esprit - et les Dieux l’avaient dupé terriblement alors qu’ils l’ont amené compter les morceaux des ses propres chiens de garde, la pain de sa garde prétorienne.

Et surtout quand ils l’ont poussé de donner l’ordre à ses Gestapovistes de quitter leurs appartements confortables et leurs villas chic et de s’installer dans les baraquements monumentaux, pleines de micros, du Boulevard La Victoire du Socialisme, face à la Maison du Peuple.

Et après tout cela , il était surpris qu’ils l’ont assommé sans beaucoup d’explication, en Décembre Quatre Vingt Neuf…

Mais qui diable nous a amené, s’interroge Adrian, tournailler seulement dans de tels milieux où n’ était pas possible lancer un caillou sans  frapper quelqu’une comme Ileana ? Il pouvait, à son tour, d’en raconter quelque chose.

Il est, en effet, un peu surprenant (voire choquant, envisagerait une âme plus sensible) s’amuser maintenant avec une fillette, belle compagne, collègue de toi, et demain, tout à coup, sans te prévenir, qu’elle se transforme en bloc de glace qui ne répond pas à ton bonjour. Tu n’as plus des ailes, Farfallone amoroso, Monsieur Le Comte vous les a coupés.

Eh bien, pas vraiment Monsieur Le Comte, mais le père  de ta collègue, qui n’est pas un aristocrate, mais justement le contraire, général ou colonel de Securitate, comme tu ira découvrir vingt ans plus tard, qui putain de sa mère t’a poussé mêler avec eux, Farfallone chéri ?

En tout cas, le truc s’est avéré bon à quelque chose : de lui est née, de nombreuses ans après, l’idée du pub vidéo pour les tampons avec des ailes qui s’attachent aux culottes.

Le petit tampon arrive en vol, battant des ailes et des haut-parleurs on entend non più andrai farfallone amoroso, c’est un disque de 1920, c’est-à-dire assez vieux pour ne pas avoir à payer un sou pour l’utilisation. Grâce à Dieu de l’industrie de la publicité, il a encaissé six mille dollars pour le scénario.

fragment traduit par l’auteur

Counter instalat la 5 iulie 2022