Posts Tagged ‘Arghezi’

Dan Suceava. reVERSE

Friday, September 30th, 2011

« Cum e cu coada de reptilă, mamă? »

Aveam cinci ani; mama, săraca, zice:

« Nu ştiu, copile. Ia taci, că-ţi dau bice! »

Dănuţ, cuminte, a mai tras o gamă.

Iar frati-su, mai mic, mai neferice,

Picta bostani cu briciul de aramă.

Tăticu studia o criptogramă,

Bunicu diseca o pitulice.

Dar trăznetul funest al negrei Arte

Şi dulcea păpădie-a Frumuseţii

Au dărâmat căsuţa şi pereţii:

Ne-am lins pe bot de trotinetă, tarte!

În Africa negresele au penis

Şi cine sunt futuţi în cur? Sătenii-s!

memoriei lui Florin Pucă

Ah! Să fi fost şi eu poet ca Goga…

Ce să mai zic de marele Coşbucă:

În creieri, nervii stinşi mi se usucă.

Ori Şte O Iosif de-aş fi fost. Iar toga

De purpur să mi-o-nvârtă o nălucă.

N-am fost un inorog pe inoroga

Călare-a tinereţii… Însă rog a

Reţine: mult mai dulce mi-a fost Pucă.

El, din doi ochi, cu deştu vedea bine;

Ficatu-i fin ca putredele frezii;

Rinichii lui păreau două tetine;

Avea mai multe rime ca Arghezi.

Şi-avea în suflet tuş, cam cât Oceanu!

Ah! De-aş fi fost măcar şi Topârceanu…

O cumpăra orice ţăran din piaţă:

O zeitate dintr-o plastilină,

Un amoraş, o Véneră preaplină,

O-ntruchipare-a Vieţii, fără viaţă.

Dar micul artefact de arsă tină

Aduce de milenii foc în gheaţă.

Umilă ca o flacără isteaţă,

A subjugat şi mintea cea mai fină.

Azi e de preţ şi zace ambuscată

Sub o clepsidră plină de alarme,

Ca nu cumva turistul să o sfarme;

Şi nu-i decât un kitsch : cocă uscată.

I-adulmecă din când în când aroma

Un singur ins… Da! Papa de la Roma.