Posts Tagged ‘Adrian Nastase’

O MIE ŞI UNA DE MORŢI (67)

Tuesday, December 26th, 2017

Pictură decadentă, cubistă, din anii Realismului Socialist: ”Dodecaedru cu sâni nr. 2”, ”Penticosaedru erotic”. Secretarul cu Propaganda dă telefon la Securitate, păcum că Spiru Chintilă expune la Galeria Simeza artă pornografică și neoprotestantă.

*

Dezbateri pe legile Justiției:

În Parlament

Un pergament

Te vindecă

De sculament.

(folklor dă Partid)

*

Ofertă turistică de revelion:

Ciumeția / Liquelia / Hypopotamia / Coccixland / Insulele Maladive

*

Apropo de marele și profeticul nostru tov Ceașcă: am auzit că, la Paris, se discută despre circulația alternativă a mașinilor – o zi cu număr par, una cu număr impar. Păi vedeți că nici protocroniștii noștri nu mâncau rahat degeaba? Vedeți că suntem niște înaintemergători? (cam cu spatele înainte, dar, în fine, ÎNAINTE!)

*

CU MATERIALUL CLIENTULUI (România literară nr.48/10 noiembrie 2017, pag.27)

a) ”tema conflictului FRANCEZO-german”. La noi, la țară, îi zicea ”FRANCO-german”. Pe vremuri.

b) ”rulou compresor cu VAPORI”. Tot la noi la țară → ”cu ABURI”.

c) ”DISCUL DUR” = HARD DISK-UL (HDD).

d) ”societatea britanică de televiziune ITV a DECLARAT recent începerea unei noi ecranizări”. Dacă nu ești beat, zici ”a ANUNȚAT recent”.

Morala: Învățați limba română cu ORGANU. Organu Uniunii Scriitorilor din România, 28 pagini, 3 lei.

*

Pe vremea lui Măgureanu, se făceau 300-400 de interceptări telefonice pe an, nu sute de mii, ca acum.

N-aș zice că sunt surprins de javrele bătrâne care pretind că poți apuca un rahat de partea lui curată. Doar scârbit.

*

8 noiembrie 2017:

Secolul care s-a împlinit ieri ar trebui să se numească Secolul MIT (Marilor Idei Tâmpite). El a fost cel mai sângeros din istoria omenirii. De până acum.

*

Apropo de hărțuirea sexuală și de măsurile luate împotriva ei – donșoarele mai vor să se afle în atenția brutelor de masculi, sau nu? ca să știm dracu’ o treabă!

*

1933:

Într-un interviu acordat cotidianului Völkischer Beobachter, Eva Braun mărturisește că a fost agresată sexual de Albert Einstein.

*

Cică ”grupuri de suport”. Păi, singurul meu grup de suport e nevastă-mea. M-a suportat o viață întreagă.

*

5 decembrie 2017:

Cică în Piața Victoriei s-au bubuit un pic doi provocatori. Unul pro-, altul anti-Dragnea. Tipic. Trăim în țara unde, dacă nu ești legionar, ești bolșevic. Prin cuvântul Democrație, aici, se înțelege ”să nu mă halești, ci să te halesc”, tertium non datur. Genial a fost doar Niculae, care-a reușit acel ”tertium”, sinteza, în anii 80: și legionar și bolșevic. Sau, mai exact, securist.

*

18 decembrie 2017:

Am văzut pe Facebook o cucoană întrebându-se, în legătură cu deplina debandadă care ”guvernează” acum România: ”și dacă votăm, cu ce ne alegem?” Cu un căcat, soro, cu asta ne alegem. Însă problema e că, dacă nu votăm, ne alegem cu doi (pozele le puneți voi).

*

Trăiește și lasă-l și pe altul! Sau ”Fură și lasă-l și pe altul să fure”. Așa zic nemții. Gabi Firea, însă, nu e de acord cu asta. Ce n-a putut să fure a băgat pe foc. Organizând bâlciuri, șușanele și alte chestii de prăduit banii altora fără a fi prins.

*

Comparația între Science Fiction-ul capitalist și cel comunist. Cel capitalist (H. G. Wells, Aldous Huxley, George Orwell) a dat creații profetice, ale căror întâmplări și idei s-au împlinit și adeverit în proporție de 100%. Cel sovietic (Efremov și atâția alții) este pur și simplu translarea unor deliruri mistice în cheie atee. Dacă nu-i o minune de-a Sfântului Pafnutie, atunci e neapărat parapsihologie, Djuna, efectul Kirlian etc. În SF-ul sovietic, totul este Deus ex machina.

Explicabil: Rusia n-a avut parte de vreo Renaștere - și doar de o imitație, de o umbră de Iluminism.

Și să nu uităm, creștinismul răsăritean este în primul rând răsăritean și abia după aceea creștinism.

*

Acu‘ vreo zece ani, când încă mă mai aflam în Câmpia Muncii, ca purtător de cuvânt al ORDA (calitate în care unii solicitanți telefonici mi se adresau cu ”Alo, Orificiul Român pentru Drepturile de Autor?”) – asta, fiindcă printre sarcinile mele mai mult sau mai puțin extrauterine se afla și cea a Relațiilor cu Publicul.

Vaszică, s-a primit solicitarea unui cetățean dintr-o localitate nord-estică și rurală, care voia să-și protejeze sub aspectul dreptului de autor proiectul anexat, al băncuței compuse din 4 stinghii de stejar/fag/ paltin etc. de 100/8/4 cm, plus 8 țevi de oțel de diferite lungimi, cu diametrul exterior de 2 cm și 16 șuruburi de 6 mm, cu piulițele aferente. Pe care zice că vrea să-l realizeze, producă și comercializeze în târguri și piețe, în scopuri caritabile, fondurile în cauză urmând a fi donate victimelor Revoluției din județul cu pricina.

Șefii mei mă pun să redactez un răspuns păcum că îi vom da OK-ul pe lucrare numai dacă va dovedi că ea e originală. Respectiv, să-l pizduiesc în termeni protocolari. Ceea ce și fac.

Mi-am adus aminte de această întâmplare astăzi, răsfoind un catalog de la Ikea. Am găsit în el câteva produse întrutotul asemănătoare cu propunerea mușteriului nostru de la ORDA. Și cu numele proiectantului pus fălos pe etichetă, spre a i se respecta acestuia sacrosanctele Drepturi Morale de Autor.

Și m-am gândit: oare n-om fi fost noi nedrepți cu alde Da Vinci ăla de acum zece ani? În fond, el nu era cu nimic mai ridicol sau jenant decât occidentalii care ne vând, pe bani buni, minunatele lor produse făcute din două scândurele îmbinate în unghi drept. Ca să nu mai vorbim de cele fabricate în China.

*

Sunt rare momentele când arta reușește să se ridice până la demnitatea muncii manuale

Oscar Wilde

*

BREAKING NEWS

Dorobanțul din capul podului de la Cernavodă a fost mutat de ex-premierul Adrian Năstase la reședința acestuia din com. Cornu (PH), unde îndeplinește funcția de PITIC DE GRĂDINĂ cl. I.

Sursă foto: https://www.google.ro/search?q=dorobant+cernavoda&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi-wZG_nrHYAhWFaFAKHU8MAvEQ_AUICigB&biw=1366&bih=637#imgrc=E49wrnwqNvYo_M:
Atenție: dacă puneți botu’ la toate prostiile, e treaba voastră.
Counter instalat la 23 august 2022


CE NAŞTE DIN PISICĂ

Wednesday, June 3rd, 2015

În România, există două partide : P.S.D.-ul, sau cum i-o mai fi zicând la ora asta – şi opoziţia. Ăilalţi, care chiar când sunt la guvernare, de fapt tot în opoziţie se află. Ei sunt contra. Orice-ar zice, orice-ar face, tot contra sunt. Outsideri, pafarişti, fără şpil, fără stil. Un ministru al culturii, pozat aproape cu nădragii-n vine, în uşa biroului său de la minister. Un ministru al învăţământului, agramat. Chelneri, şoferi de ştabi şi alte specii de prin spatele casei puşi miniştri. Fără competenţă, credibilitate, obraz, fără putere adevărată, ci doar delegată de adevăraţii stăpâni mafioţi, atunci când catadicsesc aceştia din urmă.

Şi cum ar putea fi altfel, când, din primele cinci minute de după reînfiinţare, ele, partidele istorice, s-au văzut spulberate de proprii lor membri, securişti cu acte sau “doar” şantajaţi de aceştia. Bietul Câmpeanu, cum s-a mai trezit el cu o “aripă tânără”…

Dintre abilităţile de mare clasă ale “fostei” noastre poliţii politice, cea mai remarcabilă a fost, categoric, aceea de a scoate din nou capul în 1996, pe timpul guvernării Emil Constantinescu. Dacă vă mai aduceţi aminte, în primii ani de după 1989, securiştii au stat ascunşi. Asta, mai ales pentru că nu rare au fost, pe atunci, momentele când au mâncat, efectiv, bătaie. Ştiu şi eu vreo două asemenea cazuri.

Abia după înscăunarea preşedintelui democrat, am reînceput să-i vedem iar la faţă pe flăcăii lui Ceauşescu. Iar fenomenul se repetă, acum, cu punct şi virgulă, pe mâna preşedintelui Johannis.

Măi dragă Românie democrată şi civilizată, nu simţi că înnebuneşti ? Nu-ţi vine sângele-n cap când vezi că toată puterea e-n mâinile unora ai căror părinţi sunt pensionari M.A.I. ?

Mă citeşte şi pe mine cineva… mă urmăreşte şi pe mine cineva…

*

Din conversaţiile mele pe Facebook (la 25 mai 2015) :

Dragă domnule X, fiindcă tot sunteţi dumneavoastră critic literar, îndrăznesc să vă aduc în atenţie o scurtă frază din micul meu roman TATĂL MIELULUI (ed. THEKA Bucureşti, 2005): “la Bucureşti totul e atât de omenesc încât nimic nu e scandalos”.

Omenesc e şi să-ţi publici memoriile ca să-i arăţi popeurului izmenele murdare ale împăratului, deşi el te-a plătit să i le speli, omenesc e şi să-l chemi pe Năstase să-ţi dea sfaturi fiindcă ţi-a fost profesor, deşi el abia de ieşi din pârnaie, iar tu eşti ditai tehnocratu-ministru de Externe, omenesc e şi să-l inviţi pe şeful Securităţii Iulian Vlad la aniversarea S.R.I.-ului fiindcă e băiat simpatic… sau din mai ştiu eu ce alt motiv subtil… Zău, domnu X, citiţi-mă, dacă vreţi să ştiţi cum mai stăm cu omenia şi cu omenescu pe la noi prin mahala…

*

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com