Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (27)
Prin 1995, mă aflam la conferinţa de presă a unui om politic francez. Nu mai ţin minte cine era acela şi nici care-o fi fost subiectul, ci doar că, la un moment dat, musafirul (ne aflăm în sala de conferinţe a Ministerului Culturii, la Casa Presei, fostă a Scînteii) aduce vorba de Planul Marshall. Şi se încinge un pic, povestindu-ne cum, după al doilea război mondial, Statele Unite au obligat Franţa ca, acceptând marele ajutor financiar nerambursabil al Planului, să importe şi filme hollywoodiene. Ceea ce a călcat un pic pe coadă mândria cinematografică a cocoşelului galic, umplându-l de mânie şi filosovietism (ulterior, maoism). Musafirul încheie avertizându-ne că ne aşteaptă aceeaşi tristă soartă: să ne cumpere americanii. Mă duc glonţ la redacţie şi scriu o scurtă relatare cu titlul ROMÂNI ! VĂ PAŞTE PLANU’ MARSHALL ! Şi apoi, oftând în sine-mi: unde nu dă Dumnezeu…
*
Dispute, la televizor: e, practic, imposibil să deosebeşti ciobul de oala spartă.
*
În o mie şi unul de articole de ziar şi emisiuni TV, propagandiştii regimului actual iau interviuri unor foşti (?) securişti care se zdrobesc să pună semnul egalităţii între serviciile secrete din Vest şi cele româneşti.
Nu se poate. Cu regret, dar nu ţine: şpionii americani îi apără pe ai lor de (în principal) arabi, chinezi şi ruşi. Pe tine, dragă Bizonule Naţional, Secu te-a apărat şi te apără în continuare doar de tine însuţi. De exemplu, ca să nu zici ceva nasol atunci când Omar Hayssam şi frate-său Ciuperciuc rad pădurile Moldovei – şi după aia, îţi fug judeţele ei de sub cur, de cum dă o ploaie mai zdravănă.
*
Monumentele Bucureştiului: uitaţi-vă la ele şi-o să înţelegeţi cum se face că Absurdul s-a născut în România.
Fostul şef al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Bucureşti, care locuieşte pe bulevardul Elisabeta, are o verandă plină-plină de icoane. Ca să le vadă vecinii de vizavi.
*
E plin audiovizualul nostru de polemici… de pulemici…
*
Ăştia-s tâmpiţi, sau ne cred pe noi? Cică să le ciuntim pensiile neruşinate lui Vişinescu, Ficior şi altor doi-trei zbiri pe care-i vom mai deconspira, pentru ca banii astfel obţinuţi să fie dirijaţi către victimele lor. Adică să luăm ceva din două-trei, ori douăzeci-treizeci de pensii mari şi suma rezultată s-o împarţim la douăzeci-treizeci de mii de amărâţi cu pensii ca vai de mama lor, victime atunci şi victime şi-acum.
Păi, dacă tot suntem puşi pe ajustări de-astea, am eu o propunere: ofiţerii şi subofiţerii care-au avut vreo legătură cu pichetele de pe graniţa cu Iugoslavia, pe vremea comunismului. Aş începe verificând rapoartele privind consumul de muniţie la pichetele de pe malul Dunării din datele însemnate pe crucile anonime din cimitirul de vizavi, de pe malul sîrbesc. Şi m-aş strădui să aflu ce ofiţer/subofiţer era de serviciu la pichetul unde s-a consumat muniţie în zilele cu pricina. Vă garantez că nu e posibilă nici o confuzie: n-o să găsiţi două posturi, pe graniţa fluvială a României, care să fi deschis focul în aceeaşi zi.
Şi după aceea, m-ar amuza să dau de urma criminalilor în chestiune, mult mai tineri ca Vişinescu şi Ficior. Şi desigur, încă şi mai tare m-ar amuza să aflu ce pensie au ei azi (dacă n-or în câmpul muncii – ca senatori, de pildă). À propos, dl Ristea Priboi ce-o mai fi făcând ?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ristea_Priboi
Tags: absurd, Ficior, graniceri, numai pt. intelectuali, Omar Hayssam, planul Marshall, Ristea Priboi, UASCB, UASCR, Visinescu