Daniela Giurculescu. ÎNDREPTAR PENTRU VISE
SUPLICIU
în noaptea supliciului
grimasa de-ntuneric
a copacului
săpată de furnici
în sternul trunchiului
*
ÎNDREPTAR PENTRU VISE
Un saltimbanc
executând o pantomimă
incertă chipul indiferente
al zilei fardate ţipător în
culorile viselor
noastre aş vrea să ascult
Albinoni bucuria
naiv-triumfătoare a
narciselor ce se oferă
lumii praful, atenţie, vă
rog auriu dintr-un tablou
neînceput aten- scrisorile
pe care mi le trimit mie însămi
o cafea simplă, vă rog liniştea
lichefiată devorată
de melci în acest
local nu se fumează
puloverul ţesut mărunt
la coate respiraţia
algelor împietrită
de un gest întârziat
*
SENTINŢA
Dincolo
de marginile nopţii îngropate în tâmpla mestecenilor
împresurate de frig de albastrul fluid-temător
al câmpiei prădate de vise
noi
aşteptând sentinţa
ecoul unui clopot de ceară
mai adânc decât transparenţa unei
chemări
*
TRUPUL TĂU
Din trupul tău
se ţes tainicele cărări
ale miresmelor umede, culorilor
transparenţa meduzelor
ninsorilor, sunete auriu-parfumate
înlănţuind pleoape
ploile norii
adâncind ochiul verde tivind cenuşa
secundelor elastice
vâscoase
părelnice
galbenul fluid-temător al primelor frezii
mai fragile decât zbaterea
stelelor sub apa
cerurilor din pleoapă.
Doar irisul tău
îmi îneacă în iederă visele şerpuitoare
îmi aprinde luminile plutitoare
îmi regizează apariţiile în dimineţile siderale
fără fard şi fără semne particulare
îmi colorează în sângele macilor
nopţile.
*
PLĂMĂDIŢI DIN ABUR
Păşeam în dezordinea
luminoasă a anotimpurilor cu
faţa lipită de întâmplările
gândului tău
alunecând învinsă înaintând
strivită prin mulţimea de chipuri gesturi
indiferente întipărind o crustă
de frig pe chipul cupid al zilei
ca un fir de iarbă încolţind în lumina
ţărmului tău eram plămădiţi din abur
prin vămile văzduhului uşori neînfrânţi seceraţi
de cuvinte în cântecele tale risipită
adunată în mine ca într-un scris de copil
mă împresori cu propriile-mi pleoape
alungite peste culori clipe lumini
înflorite în sunătoare trunchiuri de copac.
*
ŢĂRM
Ţărm istovind zăpada rugurilor
crâmpei al pieritoarelor ierburi
de care plutind
te desfaci
abur respirării tale
sunt
ceaţa prin care lunecările tale
îşi limpezesc muzica
lunca de spini
Închipuie somnul ce voi fi
grădini plutitoare
rosteşte-mi clipa ţărmului
cu ghimpi de lumină
răzvrătită cenuşă a dimineţii noastre
fotografia retuşată a unei abdicări
stăruinţa cuminte
a albelor tăcute tălpi
Trupul tău
preaplecat arcaş al văzduhului
tânără lance
şteargă limanul acestei ore
osânda de alb
Umbra ta cuprindă-mi
luminile
limpezi
tăcerile tale
foşnească strigătul meu.
*
PERSEFONE
Pădurea venind pe urmele noastre
plutind chipul tău se desface asprelor lumini
răsucim în noi sângele nevârstnicilor copaci
răzvrătite ninsorile noastre
aplecând cântecul norilor peste trupul tău
învingându-ne clipa
cu foşnitoare dimineţi.
*
VEI VENI
Ţes invizibile
fire din cântul
greierilor ce risipeşte
noaptea
alungând frigul ce uneori
ia forma trupului meu
bufonul regal
plămădeşte
rămăşiţele strâmbe ale
zilei din mâl uscat
vânzătorul de ziare
îmi dă întotdeauna
restul corect scoicile
scrijelind pe coapsele
mele aceeaşi rugă camera
mea rostindu-te vigilenţa
controlorilor de bilete din
autobuz valurile din
somn şi
ţărmul tot mai aproape.
Tags: Daniel Banulescu, PRINTECH, Radu Aldulescu