DUBLURA de Petru Ionescu - la Sala Oglinzilor
În Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor, va avea loc,
la 31 octombrie a.c., în cadrul Clubului Dramaturgilor,
un spectacol-lectură cu piesa Dublura de Petru Ionescu.
DUBLURA
(Stand in)
- fragment -
EA-n Vârstă: (Arkadina)…”Zdrenţărosule ! Om de nimic !”
(apoi EA-n Vârstă) …Zdrenţăroaso ! …Ordinaro ! …Fiul meu nu vorbeşte aşa ! …Nu te mai prosti…
EA Tânără: Specialo !…
(apoi Treplev)…”Zgripţuroaicooo ! …Întooaaarce-te la teaaatrul tăăău scuuump şi joaaacă în piese nătââângeee şi fără duuuh !”…
EA-n Vârstă (Arkadina): …”Niciodată n-am jucat în piese de-astea ! Nu eşti în stare de nimic …deee niiimiiiic !”… (Brusc revine la ea, dar tot teatrală, privind spre sală) …Ceee-ai spusss ?! …Fiul meu…vreau să zic Treplev, personaju, nu vorbeşte aşa cum te maimuţăreşti tu… Şi asta nu-i replica ta… pe asta o am eu şi-o lucrez cu altcineva… ai cam întrecut măsura… da’ eu sunt vinovată… aşa-i dacă dai omului un deget… nu pentru rolul meu suntem aici, ci pentru al tău, fetiţo !… Doar am stabilit că mergem fără dublură, nu ?!… Iar uiţi de la mână pân’ la gură ?!… Cuuum îţi permiiiţi ?!… Ceee eee-n caaapu’ ăla al tăăău, mă cooopil nesimţiiit ? …Cu ciiineee creeezi că vooorbeşşşti ?! …Memo plus e pentru tine !
(EA Tânără îi arată pumnul, rânjind) …Ordinaro !… (pauză. Se întoarce brusc către EA Tânără) …Şi începuse să-mi fie milă de tine …chiar să te simpatizez… mi-ar fi plăcut să mai joc Zarecinaia şi tu să fii dublura mea… dar nu, gata… asta e, cum spuneam, dacă dai un deget ţi se ia toată mâna… tot !… Nu mă-nvăţ minte niciodată !… Da’ acum gata !… Gata cu colegialitatea… gata cu împărtăşirea experienţei… cu dublurile… gata cu confesiunile… şi gata şi cu repetiţia că ce-i prea mult strică… (ameţită, se sprijină de arlechin şi strigă răguşit către Regizor) …Maestre dragă, mie-mi ajunge pe ziua de azi …acum chiar că mă retrag… ţi-am zis că am filmări şi-n studio şi de exterior, la reclamă… acolo chiar nu vreau dubluri !…
EA Tânără: …Despre ce fel de dublură vorbiţi, stimată colegă ?! …Poate despre propria dumneavoastră dedublare… cu atâtea schimbări… aşa de rapide… cu aşa o personalitate multiplă şi diversă…
EA-n Vârstă: ..Lasă-mă cu filozofiile că m-apucă capu’ şi mai rău !…
Vocea Regizorului: …Ba nu, duduia devuşka are totuşi dreptate, deşi se exprimă cam brutal… dedublarea te-a mâncat toată viaţa… şi-n viaţă şi pe scenă… fii doar tu însăţi peste tot !… Hai odată… mai ia un gât… îmbată-te dacă te-ajută… eu aşa procedez…hai, acu’ ! …Trăieşte scenic, ma chère… scenic… trăieşte…
EA-n Vârstă (bea ceva mai mult): Ce dedublarea mea mai vrei şi tu, mă maestre… ce ai cu viaţa mea ?!… Ce, nu mă cunoşti suficient… şi pe dinafară şi pe dinăuntru, că doar ai dat buzna-n mine cu nemiluita…
Vocea Regizorului: …Nu fi vulgară, dragă… Où est frau Knipper… eu vorbeam de personaju’ tău nu de tine… de persona… dramatis personae… aia de la grecoteii antici… persona cu care le-a pus şi Bergman să se joace pe actriţele lui… hai, oferă-te personajului pe de-a-ntregu’ !…
EA-n Vârstă:…Care Bergman…mai lasă-mă cu jidanii tăi şi cu amantele lor…asta-mi mai lipsea la ameţeala mea, să mă ofer…cui să mă ofer… cine să mă ofer ?! …Habar nu am… dacă-i vorba să mi-o trag măcar să ştiu de ce şi cu cine… până şi ălora care fac trotuaru’ le e clar… acu’ ţi-ai găsit să mă fuţi la icre cu filozofii şi indicaţii absconse ?! …Acu’ ?!…Nu mă vezi cum sunt ?! …Fă-ţi mendrele cu asta mică şi-nţepată dacă te chinuie talentu’…bă Staliş-navs-kiu-le…
EA Tânără:…Pardon !?!…Teatrul, arta…talentul…nu e un chin, decât poate pentru cei care nu le prea au…Iar Bergman e suedez…un mare regizor de film su-e-dez…şi alea nu erau amante, ci iubitele lui interprete…
EA-n Vârstă:…Haida de !…Iubite !?…Interprete !?…Mă lăsaţi…curve, nene ! Pe mine mă lăsaţi (bea)…
Vocea Regizorului:…Nu-nţelegi că am nevoie de voi amândouă…(declamă)… sistemul supratemei o cere… vă cere pe amândouă simultan…
EA-n Vârstă:…Nimic nou…la câte frau…iere ai avut tu nevoie mereu… şi simultan şi pe deasupra pe temă…
EA Tânără: (îi ia Ei în Vârstă brusc sticla din mână şi soarbe câteva înghiţituri, tuşeşte, se îneacă, trage aer în piept) …Lăsaţi dom’ Regizor c-o conving eu practic… pierdem timp cu teoria şi-n curând ne vede dublu, ba chiar triplu pe amândoi… Hai madam parteneră, nu înţelegi că actorii trebuie să stea în scenă într-o poziţie fizică incomodă, Lecţiile de regie, pag.7…
Vocea Regizorului (preia): …tocmai pentru a sugera spectatorilor că fiarele încolţite, chiar dacă pentru moment nu sânt agresive, ei bine, toate aceste fiare prinse-n strânsoare vor începe să muşte, să se apere, să lupte cu toate puterile… o, quelle leçon, devuşka, meine liebe…(fredonează avântat aria)…
EA Tânără (către EA-n Vârstă): …Ce dacă habar nu ai cine-s Stanislavski şi Olga Knipper… ai apucat şi mata alte vremuri… où sont les neiges d’antan, vorba maestrului… da nu-i nimic, nu-i un capăt de ţară, talentu nu trebuie să ştie carte… ce, ţi-e chiar aşa de frică să te uiţi în oglindă ?!… Mie nu mi-e frică să spun că încep să mă văd pe mine cea de peste ani, în tine… în dumneata… în orice-ţi seamănă… da’ tu mai vezi ceva din tine prin mine ?!… Nu ne dublăm deja fără să ne dăm seama, în timp ?!…
Vocea Regizorului: …Bravo, păpuşă ! …Precrasnaia, devuşka …Eşti tare …aşa!… N-o slăbi !… Poziţie fizică incomodă… trăire scenică… aduceţi viaţa în scenă…
EA-n Vârstă: …Ce dracu’ v-a apucat pe toţi ?!… (vrea să-şi ia înapoi sticla dar EA Tânără nu-i dă drumu’ şi rămân amândouă trăgând de sticlă) …Şi tu cum îndrăzneşti să bei din aceeaşi sticlă cu mine ?! …Şi cine să vadă dublu ?! …Poate regizoru’ lu’ peşte de la care altceva n-am învăţat decât mânuirea sticluţei ! …Ce, ţi-a dat nas ramolitu’ ăla pe care-l chinuie talentu’ şi-i fug hormonii după fetiţe când cei de vârsta lui îşi văd de pensie şi nepoţi ?!…
Vocea Regizorului: …Nu eu i-am dat nas, cum zici tu, ci ea mie !… (pauză) …Oh mon Dieu… Zarecinaia… Lika Mizinova, en fin…gospodi… (pauză)
EA-n Vârstă: …Licaaa… p-asta de unde-ai mai scos-o… când i-ai tras-o…
Vocea Regizorului (continuă fără s-o audă): …Şi, la urma urmei, cine i-a făcut mărturisiri complete, aud ?!… Credeam că nu mai apuc să văd ceva viu, ceva care mişcă pe scena asta de provincie… Teatru de artă…
Tags: Dublura, Petru Ionescu, Stanislavski