Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (42)
DIN MILENARA ÎNŢELEPCIUNE PRACTICĂ A LUI D.P. :
Când un ministru spune, la televizor, “se poate şi mai bine”, trebuie să înţelegi “mai rău nu poate fi”.
era şi mă-sa de faţă
2005:
În sfârşit, mi-am văzut publicat primul volum de proză (în nemărginita-mi lipsă de modestie, i-am zis “roman”). Nu cred că s-au vândut douăzeci de exemplare în prima lună. Dar gratuităţile – presă, televiziuni, pretini etc. – au fost mai mult de o sută cincizeci. De altfel, situaţia asta e generală la noi, unde nici laureaţii Nobel pentru literatură nu sunt publicaţi în tiraje mai mari de o mie, care zac nevândute câte cinci ani.
În ce mă priveşte, singura consecinţă cât de cât palpabilă este că, în luna următoare, numărul de vizitatori ai site-ului meu a ajuns la peste două mii, dublu faţă de precedenta.
… În fine, asta e soarta noastră, a Creatorilor, să dăm totul pe gratis. Dacă nu mă înşel, ceva de genul acesta i s-a întâmplat şi lui Dumnezeu însuşi. Aşa că – ce să mai discutăm…
CAPITOLUL
„DIRECTORI DE CONŞTIINŢE / FORMATORI DE OPINIE”
Redactorul şef (sau directorul?) de la Cronica, sau ce sărăcie de ziar o mai fi fost şi ăla: se duce, prin anul 2000, la Madrid, unde are loc nu ştiu ce mare conferinţă internaţională cu zeci de preşedinţi şi prim miniştri din aproape toate ţările lumii. Şi tot ce reuşeşte să obţină, cu această ocazie, e interviul cu un bucătar de la hotelul unde sunt cazaţi câţiva dintre distinşii participanţi.
Ca atare, celebrul om de presă aduce la cunoştinţa publicului român ştirea tulburătoare/fascinantă/curtremurătoare că majoritatea celor prezenţi au optat pentru piureul de cartofi şi nu pentru cartofii natur, pe post de garnitură.
Dacă vreun subaltern trimis acolo i s-ar fi prezentat cu aşa uluitoare noutăţi, l-ar fi dat, desigur, afară.
Tags: admiratoare, ministru, vaca