Ciocu-mic.Ro

http://filmedefestival.ro/les-films-de-cannes/evenimente/managing-talents/

www.easy-hit-counter.com

Croatia

On the road

Rijeka, cetatea TrsatTrsatGrifonul de la intrare

Altă dihanie sperie clienții din restaurant

Rijeka văzută de susIdemIbidemAutostrăzi și tuneluriIdemIbidem
Încă un tunel, încă o autostradă… croații știu să acceseze fonduri europene, nu ca alții…

Pe cheiPe Korzo

Teatrul Național Croat Ivan ZajćOra mesei, lângă Teatrul Național
Și iarăși pe KorzoIdem

IbidemDl guvernator Klobusitzky a reconstruit orașul după un cutremur

în latineasca Austriei imperialeÎn fundal, cetatea medievală Trsat. În plan apropiat, un monument

din vremea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.Rijeka, parcare

Un hotel cu ieșire la mare (și cu o bucătărie excelentă, pe deasupra)Mic dejun cu vaporși cu pescăruș  - care, în clipa ce a urmat celei surprinse aici,

a înșfăcat o felie de șuncă dintr-o farfurieși dus a fost.

Leviatan pleacă în zori

www.easy-hit-counter.com

Idem

De regulă, pescarul își ia cu el o (ladă de) bere. El și-a luat nevasta.Facem și canotaj. Unii dintre noi.În port, la Pula, o Dacie cam șifonată, dar din Germania. De altfel, am întâlnit destule Dacii, cu numere din diferite țări, în acest scurt voiaj.Din plimbarea noastră cu vaporașul, spre Brioni.Spre Brioni - bărcuțe… vaporașe…Spre Brioni - tot felul de insule și insulițeSpre Brioni. La plajă, pe cazemată.

Spre Brioni. Altă bărcuță.

Altă insuliță, făcută dintr-un calcar foarte fotogenic.

Circulație, mai ceva ca pe Magheru

Brioni. Vila mareșalului Iosip Broz Tito.AmbuteiajÎncă o căsuțăÎncă o bărcuță

Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasăIdem

Pula. Amfiteatrul Împăratului Diocletian (244-311 AD)IdemIbidemUnde mai au loc și acum diverse concerte

.

free website counters

https://www.academia.edu/29849725/Destine_Literare

O spanioloaică plină de idei s-a dat drept copchila din flori a lui Salvador Dali. Și – culmea culmilor! – a reușit să obțină, prin tribunal, deshumarea defunctului pentru efectuarea testării ADN. Care, așa cum era previzibil, a avut rezultat 100% negativ, isteața doamnă neavând vreo legătură cu ilustrul răposat. Dar – tot răul spre bine, cu ocazia asta s-a constatat că MUSTAȚA LUI DALI E LA LOCUL EI!

CUJETAREA MOMENTULUI

Când ți se spune că ești ultimul dintre oameni, asta nu vrea să însemne că toți ceilalți ar fi murit.

Adesea mi-o reamintesc. Zău, nu pot s-o uit. Cred că era singura ființă din lume care să spună ”salut, prieteni!” și să se audă, parcă, ”stai că trag!”. Gurile rele pretindeau că, în tinerețe, a fost atât de agresivă încât n-a făcut prea mulți pureci nici măcar la Săptămâna, unde l-a speriat până și pe Eugen Barbu, care n-a știut cum să scape mai iute de ea.

Există unele rase de câini cu o larg răspândită reputație de ferocitate, cum ar fi Rottweiler sau Doberman. Dar ei nu devin astfel decât dacă sunt dresați în acest scop. Ei bine, în aceasta constă superioritatea speței omenești: pe om nu trebuie să-l îndemni să fie bestial, e suficient să nu-l pedepsești pentru asta.

SCOALĂ-TE TU SĂ MĂ AȘEZ IO. Câtă agitație, cât scandal - doar pentru că se schimbă șăfii din cultură, încasatorii foarte puținelor lefuri de 1000 de euro din acest domeniu. Principii? Ioc. Argumente? Sufletu’. Scandal și țigănie? Cât cuprinde!

Mai nou, zise unul că niște oficine de-alde România liberă, Dilema, Observator cultural și alți neaveniți își bagă nasul și calomniază opera de artă de mai jos, pe care onor Statul se pregătește s-o cumpere cu niște milioane de euro. Desigur, numai un expert al Statului e capabil să înțeleagă mesajul abscons și abstruz al operei din imaginea alăturată: ea ne vorbește despre marile sacrificii făcute de poporul român pentru întregirea țării sale. Nu vedeți? Orbilor! Nu înțelegeți? Calomniatorilor! Nepatrioților! Soroșilor!

Are Arghezi, pe undeva, prin Bilete de papagal, probabil,  un articolaș despre niște Daea și Tudorei Toaderi din vremea lui. El zicea acolo că e mare deosebire între purice și păduche. Puricele, suplu, sprinten, înțeapă și fuge. Păduchele, însă, mare și gras, stă pe loc, se agață de locul ăla de nimeni nu-l poate clinti de acolo. În plus, face cuib pentru el și ai lui. Păduchele e, mai presus de toate, familist, așa zicea Arghezi.

Ce trebuie să faci dacă înghiți un os de pește?

Să înghiți o pisică.

www.easy-hit-counter.com

American Independent Film Festival

București, 15-21 septembrie 2017

MAUDIE

sau Îmblânzirea gorilei

Personajul care dă numele acestui film nu a fost imaginat de un prozator sau scenarist. Maud Lewis a existat realmente și a trăit toată viața (1903-1970) în Nova Scotia, Canada. A avut parte de o existență chinuită: suferind din copilărie de o artrită reumatoidă invalidantă, îi era greu chiar și să umble pe propriile-i picioare, necum să desfășoare vreo altă activitate fizică. Cu toate acestea, soarta, respectiv egoismul și rapacitatea propriei sale familii, rudelor ei apropiate, o obligă să ia viața-n piept de foarte tânără, să-și câștige pâinea în orice condiții, cu orice efort.

Se angajează ca slujnică a unui individ singuratic, un salahor trăind și el de azi pe mâine, din tot felul de munci întâmplătoare, dar care este proprietar: are o casă a lui. De fapt, o minusculă cabană semănând bine cu cea din celebra Goană după aur, în care Chaplin își mânca proprii bocanci – și situată tot așa, în mijlocul unei naturi aspre, nu prea departe de Cercul Polar. Cei doi sunt singuri acolo, doar ei, cei doi câini și câteva găini, la unsprezece kilometri de cea mai apropiată așezare omenească.

Iar Everett Lewis, stăpânul, nu e chiar un băiat cumsecade, ci un mitocan așa cum scrie la carte: stupid, zgârcit, aspru și uneori, violent. O exploatează fără scrupule și o ține la respect cu amenințări și răcnete, până când…  Până când o vizitatoare din New York, care are o casă de vacanță prin zonă, observă că Maud se distrează, când are-un pic de timp liber, pictând niște cărți poștale care i se par simpatice. Și având relații în branșă, se gândește că s-ar putea scoate un ban din ele, așa că-i comandă lui Maud un număr tot mai mare de ”opere”.

În câțiva ani, se duce vestea, apar câteva articole în presă, ba chiar și un interviu televizat – Maud ajunge cineva. Încununarea carierei ei de pictoriță naivă (”folk” e termenul folosit de americani) o constituie tabloul pe care i-l cumpără Richard Nixon, pe atunci vicepreședinte al SUA.

În acest timp, Everett, soțul ei, căci între timp a luat-o de nevastă, și-a schimbat radical opiniile: acum mătură, face curat și ce mai e nevoie în gospodărie, căci artista aduce bani buni în casă și nu trebuie deranjată. Greutățile și suferințele îndurate împreună (dar, neapărat, și succesul) au făcut din ei o familie.

Această reconstrucție a unui destin real datorează aproximativ totul interpretării actoricești. Interpretării lui Sally Hawkins, care reușește performanța – în primul rând, fizică – de a se transforma la modul cel mai empatic-realist într-o ființă suferind și înfrângându-și suferința cu demnitate. Și umanizându-și tovarășul de viață cu tact și umor.

Ethan Hawke nu este nici o clipă bruta, goriloidul, antropoidul pe care-l are în vedere regizoarea Aisling Walsh. Oricât talent actoricesc ai investi în chestia asta, dacă educația și mediul civilizat în care trăiești și-au pus amprenta pe întreaga ta înfățișare, orice efort e inutil. Asta nu vrea să însemne că e vreun ton fals în interpretarea sa; atâta doar că nu e el acela.

E un film sentimental și optimist. Din asta trebuie să înțelegem că, oricât ar părea de ciudat, mai există (bune) sentimente și mai există optimism pe lumea asta.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Artă_naivă

http://filmedefestival.ro/american-independent-ff/program/

www.easy-hit-counter.com

(Un pic din) Belgrad

Idem

Idem, cu catedrala Sf. Sava, cea mai mare biserică ortodoxă din lume

În palatul prințesei Liubița Obrenovici

(v. și http://www.mgb.org.rs/stalne-postavke/konak-kneginje-ljubice)

(36)

(37)În haman, baia turcească (38)

Haman, plafonul (39)

(40)

(41)

La revedere, Belgrad (42)

www.easy-hit-counter.com

Vedere din cetatea Kalemegdan. (16)

Vaporaș pe Sava (17)

Ăsta venea precis din Austria. Nestroy a fost comediant și autor de teatru, acum vreo două secole. Văd că are statuie la Viena. (18)(19)

Tot cetatea. De-a lungul vremii, Belgradul a fost câmp de luptă de 115 ori - și a fost distrus de 44 de ori, așa zice Wiki. (20)

Arheologie cu utilaje moderne. Sau reconstituire. (21)

Despotova Kula/Dizdar Tower/turnul comandantului fortăreței. Vechi de peste 600 de ani. (22)

(24)

(25)

(26)

Înainte de ieșire, dai de un muzeu militar (28)

Hrubele fortăreței sunt acum mici biblioteci, buticuri sau cafenele. (29)Afară, în parc, basorelieful care istorisește întâlnirea amicală dintre mesagerul sultanului și prințul Mihail Obrenovici, din 1867, cu ocazia retragerii armatei otomane din Serbia. (30)

.

www.easy-hit-counter.com

Pe Clisura Dunării, la Cazane. Mânăstirea Mraconia (2)

Pe Clisura Dunării, la Cazane, vedere de pe malul sârbesc (3)

Pe Clisura Dunării, la Cazane, vedere de pe malul sârbesc. Decebal (4)

Pe Clisura Dunării, la Cazane, vedere de pe malul sârbesc (5)

Seara la Beograd (7)

Seara la Beograd. Să tot cumperi suveniruri! (8)

Seara la Beograd. Vedere din parcul Kalemegdan (9)

Seara la Beograd. (10)

Beograd. Patriarhia (11)

Beograd. Ceva despre Dositei Obradovici, nu mă puneți să vă traduc. Wikipedia, mama noastră (12)

Beograd. La Patriarhie (13)

Beograd. Vedere din parcul/cetatea Kalemegdan, de deasupra orașului (14)

free counters for websites