Archive for April, 2015

Colocviile de marţi

Wednesday, April 29th, 2015
marţi 28 aprilie 2015, h 17:00, Bucureşti, str. Calderon nr. 39 (pe linia lui 16)

Tema:

PE COARDA SOL

program muzical:

J. S. BACH - Arie pe coarda Sol

W. A. MOZART - Tempo di Menuetto din Sonata in mi minor, K. 304

MIOARA MOROIANU - vioară

VINICIU MOROIANU - pian

A. SKRIABIN - Mazurca op. 25 nr. 7

VINICIU MOROIANU - pian

Bianca Michi-Nema filosofează cu Charles Baudelaire la 184 de ani de la naştere (a lui).

Viniciu Moroianu evocă pe Alexandru Mitru, Viorel Speteanu schimbă calendarul, George Lupaşcu îşi aniversează Vocaţia osândei, George Anca ne salută din Kolkata,

Teatrul de poezie are în distribuţie pe Puşi Dinulescu, Doina Ghiţescu, Gabriela Tănase  interpretând din scrierile lui Dumitru Drăghicescu, George Anca, Coca Popescu.

Coordonator: dr. George Anca

Comunicări:

Viniciu Moroianu:  Alexandru Mitru

Viorel Speteanu: Schimbarea Calendarului

Bianca Michi-Nema: De dragul minciunii - Baudelaire si Nietzsche

George Anca: Tolstoi în India

Teatru de poezie:

Puşi Dinulescu interpretează  Măiastra în Dodii

Candid Stoica recită

Doina Ghiţescu interpretează  Scenometrie Drăghicescu

Gabriela Tănase recită poeme de Coca Popescu

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

CINEPOLITICA 2015 (1)

Tuesday, April 28th, 2015

PIONIERI EROI

A şasea parte a lumii, aşa s-a numit un mare film de propagandă din 1926, făcut ca să impresioneze cu mărimea, dacă nu cu măreţia Uniunii Sovietice (studiat, astăzi, în toate şcolile de cinema din lume, de dragul perfecţiunii sale stilistice). Propaganda inamică, cea a Germaniei naziste de mai târziu şi a aliaţilor ei, numea, însă, această a 6-a parte un „colos cu picioare de lut”.

Ceva dreptate au avut, fără îndoială, propagandiştii antisovietici – numai că picioarele cu pricina s-au năruit abia în 1992.

Iar ce s-a întâmplat cu fosta Uniune Sovietică, în linii mari, la scară macro, se cam ştie. Ce s-a întâmplat, însă, cu oamenii ei crescuţi şi educaţi de către Secţia de Propagandă şi de poliţia politică, e altă poveste.

Construit ca un joc continuu de flashback-uri, Pionieri eroi pune faţă în faţă copiii sovietici ai anilor 70 şi 80 cu oamenii maturi care sunt ei astăzi, în Rusia postcomunistă. Este o viziune sumbră: copiii fanatizaţi de ieri sunt ruşii de astăzi, cu nimic mai fericiţi decât părinţii lor din vremurile eroice ale Gulag-ului şi ale foametei planificate.

Capitalismul „sălbatic” de astăzi pare mai rău ca teroarea totalitaristă, în societatea capitalistă eşti absolut liber, inclusiv liber să crăpi de foame. Tânărul IT-ist autist (Alexei Mitin), terorizat de munca sa tot mai acaparantă, care nu mai ştie, nu mai vede altceva decât tastatura calculatorului, îşi neglijează cu totul viaţa de familie, e pe punctul de a o lua razna şi în cele din urmă, se călugăreşte. Angoasele inexplicabile ale unei tinere şi frumoase actriţe nu se rezolvă, aşa cum o sfătuieşte psihanalistul ei, lăsându-se călărită de trei ori pe zi de un tractorist zdravăn (acestea sunt cuvintele personajului). O alta (Daria Moroz) moare, într-o piaţă din Moscova, în atentatul sinucigaş comis de două femei cu înfăţişare asiatică. Şi se bea mult, ca în cam toate filmele ruseşti pe care le-am văzut în ultimii ani.

Cu aerul său schiţat şi fragmentar, cu cadrul său scenografic gigantesc şi strivitor evocând apăsat arhitectura celui de al treilea Reich, povestea Nataliei Kudriaşova, regizoare şi (foarte bună) interpretă a actriţei de mai sus, îşi transportă spectatorul într-o lume întrutotul kafkiană.

Privindu-i pe pionierii sovietici dresaţi să facă totul pentru Patrie şi Partid, inclusiv să-şi toarne părinţii şi bunicii la poliţia politică, m-am întrebat, timp de doar o clipă, dacă la fel s-or fi întâmplat lucrurile şi la noi, unde presiunea ”organelor” era cam la fel de puternică – de nu cumva, încă mai puternică. Şi mi-am răspuns, uşurat, că nu; din fericire, noi toţi, urmaşi ai „duşmanilor poporului muncitor” şi fii de miliţieni deopotrivă, am fost învăţaţi ca nu cumva să scăpăm vreo vorbă, la şcoală sau altundeva, despre cele ce se discută în casă şi despre ce fac părinţii noştri acasă.

Subliniez: nu din motive identice, ci diametral opuse, însă cu toţii am avut parte de aceeaşi educaţie, cu toţii am învăţat să ne ţinem gura. (Mici fanatici de tip Komsomol ori Hitlerjugend, din fericire, nu prea s-au găsit la noi. Scepticismul nativ al poporului român s-a dovedit o bună apărare contra spălării creierelor.)

Că asta s-a tradus, în cazul celor mai mulţi dintre noi, prin îndătinarea mentalităţii detestabile a „doublethink”-ului şi a jocului la două capete, e trist, e regretabil, dar… asta-i situaţia.

De altfel, asta-i o chestie pe care n-o poţi pune doar în cârca regimului comunist, fiind ea de mult împământenită. Ajunge să ne gândim la minunata scenă din O scrisoare pierdută, dintre Caţavencu şi poliţaiul Pristanda, care l-a adus legat în faţa prefectului Tipătescu. Ce-i spune Pristanda, între patru ochi, duşmanului jurat al stăpânului său?

„eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdauna; că să nu vă uitaţi la mine… adică pentru misie… (misterios) altele am eu în sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, renumeraţie după buget mică…”

Păi… să tot ai încredere în Pristanda! să tot ai subalterni loiali ca el!

La toate astea m-a făcut să mă gândesc filmul Nataliei Kudriaşova. Un film care-şi face spectatorul să gândească nu-i un film rău, fie el cât de imperfect.

http://24fpsverite.com/specials/natalya-kudryashova-pioneer-heroes-interview/

https://www.festivalscope.com/director/kudryashova-natalya
www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

BIFF XI (2)

Monday, April 27th, 2015

DEPARTE DE OAMENI

Câştigător a trei distincţii la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia (27 august-6 septembrie 2014) şi prezentat apoi la Festivalul Internaţional de Film de la Toronto (4-14 septembrie 2014) *Departe de oameni este un road movie extras dintr-o proză semnată Albert Camus.

Povestirea celui care, după cum el însuşi spune, era considerat arab de către francezi şi francez de către algerienii în a căror ţară s-a născut ca fiu al unor colonişti europeni (nu întâmplător, primul său roman se numeşte Străinul), se dovedeşte în prezent, în contextul politic global, de o actualitate tot mai acută.

Factologia sa lineară, simplă, quasi gazetărească, a dat acestei mari conştiinţe a contemporaneităţii care a fost filosoful şi militantul Camus încă un prilej de a chestiona şi de a se îndoi de toate adevărurile şi certitudinile sale: în cazul de faţă, de îndreptăţirea morală a prezenţei conaţionalilor săi pe pământul Africii de Nord.

În 1954, chiar în momentul izbucnirii revoltelor anticolonialiste algeriene, colonistul Daru, un învăţător de ţară devotat profesiunii şi îndrăgit de elevii săi algerieni, primeşte din partea autorităţilor locale însărcinarea de a-l duce, legat, la oraş, cale de două-trei zile de mers pe jos, pe un tânăr localnic care a comis o crimă. Aceasta, din cauza faptului că, în pustietatea de piatră din părţile locului, cu aşezări omeneşti mici şi rare, jandarmii sunt prea puţini şi au de făcut faţă unor probleme mult mai grave şi urgente.

Călătoria se dovedeşte o aventură periculoasă, pe parcursul căreia cei doi sunt la un pas de a fi ucişi, ucid la rândul lor, se relaxează în treacăt la o cârciumă-bordel ce le iese în cale, sunt luaţi ostatici de către un grup de vreo douăzeci de rebeli algerieni şi sunt apoi eliberaţi de un pluton din armata colonială, trimis să restabilească ordinea.

Care îi şi execută pe toţi rebelii, deşi aceştia s-au predat. Învăţătorul, fost combatant în războiul mondial de curând încheiat, pe frontul din Italia, în prezent, ofiţer rezervist – şi care şi-a regăsit printre rebeli doi camarazi de front, protestează: uciderea prizonierilor e crimă de război.

Ba nu e, îi răspunde calm comandantul forţei de represiune, aceştia nu sunt soldaţi. Sunt rebeli, terorişti, iar Convenţia de la Geneva nu la ei se referă, ci numai la armata regulată.

Scenaristul şi regizorul David Oelhoffen a făcut un film puternic, percutant, inteligent, lăsându-se, aparent, condus de doi factori: de deosebita rigoare narativă a povestirii camusiene (şi când spun “rigoare” mă gândesc la ce zicea Caragiale, că tot ce e peste “destul” înseamnă “prea mult”) şi de fotogenia incredibilă a peisajului. Munţii aceia din nordul Africii sunt impresionanţi şi seamănă destul de bine cu imaginile pe care ni le-au furnizat sondele lunare şi marţiene.

Cât despre interpretarea actoricească – a lui Viggo Mortensen, în primul rând, căci el ocupă ecranul în cea mai mare parte din timp – ea are austeritatea însăşi a peisajului. Ceea ce nu face din el, nicidecum, un personaj rece, glacial, ci chiar dimpotrivă.

În rolul prizonierului algerian, al tânărului dintr-un sătuc pierdut de lume şi ocolit de civilizaţie care preferă să fie dus la oraş şi condamnat la moarte de către francezi fiindcă în felul ăsta fraţii celui pe care l-a omorât (de altfel, văr bun cu el) nu vor mai avea motiv să continue vendetta răzbunându-se pe fraţii lui, Réda Kateb este o apariţie convingătoare, uneori chiar forţând simpatia spectatorului.

* Nu mai pomenesc de premiul pe care l-a obţinut ieri sau alaltăieri la al nostru BIFF 2015, fiindcă am impresia că n-a tânjit după el şi că s-ar fi simţit (el, filmul) la fel de bine şi fără acesta.

http://en.wikipedia.org/wiki/2014_Toronto_International_Film_Festival#cite_note-6
http://www.imdb.com/title/tt2936180/
www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Portrete de lalele

Monday, April 27th, 2015

https://www.youtube.com/watch?v=LnP7jcl6SNc

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

BIFF XI (1)

Wednesday, April 22nd, 2015

KEBAB ŞI HOROSCOP

Criticul este o persoană care vorbeşte mereu despre influenţa a ceva asupra cuiva, spunea odată un personaj al Virginiei Woolf.

Filmul polonezului Grzegorz Jaroszuk te obligă, de la primele cadre, să intri în pielea criticului pomenit de marea scriitoare. Cele două personaje care îi dau titlul parafrazează vizibil, dacă nu mărturisit, o povestire umoristică (şi autobiografică) de Jaroslav Hašek, cea despre redactorul de la revista Lumea Animalelor, care inventează fără jenă noi specii, care mai de care mai bizare.

Cu mica diferenţă că scribul inventiv de aici e cel care semnează cu numele Elena horoscopul într-o gazetuţă de doi bani numită Lumea secretă a animalelor. Iar individul cu care face cunoştinţă la o dugheană cu kebab e amploaiatul amărât al acesteia, care de ani de zile nu face altceva decât ce îl sfătuieşte zilnic Elena. Ultimul „ei” sfat, urmat fără ezitare de acesta, a fost să renunţe la slujba lui modestă, căci îl aşteaptă un viitor strălucit altundeva (neprecizându-se unde anume).

Scena e admirabil de absurdă şi toate peripeţiile ce mai urmează, la fel – cam până la jumătatea scenariului. Nu zic „a filmului”, pentru că cele ce se derulează pe ecran aduc mai degrabă a teatru filmat. A teatru de turneu occidental la Bucureşti, cu personaje puţine şi decor minimal.

În continuare, cei doi fluieră-vânt se recalifică, devenind „specialişti în marketing” şi băgându-se pe gâtul patronilor unui mic magazin de covoare. Nu prea duşi la biserică şi nici scoşi în lume, bieţi mahalagii intimidaţi de cuvintele-fetiş la modă, adică „trendy” (de fumisterii gen „cultură organizaţională” etc.), aceştia urmează cu sfinţenie indicaţiile preţioase ale celor doi impostori, cam la fel ca ilustrul lor înaintaş, Burghezul Gentilom al lui Molière.

Aşa cum spuneam, acest film are „benzină” cam pentru jumătate de drum: insolitarea iniţială îţi poate ţine atenţia trează cam jumătate din durata lui. După care, urmează pana binecunoscută şi singurul lucru la care mai merită să te uiţi e ceea ce se vede în poza de mai jos:

http://www.imdb.com/title/tt3826822/

Programul BIFF 2015 : http://b-iff.ro/en/program-2015/

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

PARTICIPARE ROMÂNEASCĂ LA INDIE LISBOA 2015

Monday, April 20th, 2015

La cea de a 12-a ediţie a Festivalului Internaţional de Cinema Independent IndieLisboa, care se va desfăşura între 23 aprilie şi 3 mai 2015, cinematografia românească va fi reprezentată de două producţii: lungmetrajul Aferim! de Radu Jude şi scurtmetrajul Cai putere de Daniel Sandu, ambele selecţionate în cadrul Competiţiei Internaţionale. La invitaţia organizatorilor festivalului IndieLisboa 2015, şi cu susţinere din partea ICR Lisabona, la actuala ediţie vor participa Daniel Sandu.

Aferim! (2015, 108’)

Regia: Radu Jude
Cu: Teodor Corban, Mihai Comănoiu, Cuzin Toma, Alexandru Dabija, Luminiţa Gheorghiu,  Victor Rebengiuc

Unul dintre cele mai ample proiecte cinematografice româneşti din ultimii ani, Aferim! este un film istoric a cărui acţiune are loc în Ţara Românească în 1835. Zapciul Costandin, însoţit de fiul său, caută un rob fugar.


Cai putere (2014, 27′)
Regia: Daniel Sandu
Cu: Adrian TitieniCostel Caşcaval, Lucian Ifrim, Marian Popescu, Cătălin Stelian, Tora Vasilescu, Mihaela Sîrbu, Do Tan Phong

În fiecare toamnă, Mihai, cu ajutorul prietenilor, îşi urcă motocicleta în apartamentul său de la etajul zece pentru a o proteja pe perioada iernii. Anul acesta, însă, Mihai descoperă cât de fragile sunt prieteniile.

*

Data şi locul proiecţiilor:

Aferim! de Radu Jude (Competiţia Internaţională)
1 mai, ora 18:00 (Grande Auditório, Culturgest)
3 mai, ora 18:00 (Cinema  Ideal)

Horsepower de Daniel Sandu (Competiţia Internaţională)
26 aprilie, ora 21:45 (Pequeno Auditório, Culturgest)
28 aprilie, ora 16:30 (Pequeno Auditório, Culturgest)

ICR Lisabona

POST SCRIPTUM: http://www.icr.ro/lisabona/evenimente-5/inca-un-premiu-prestigios-pentru-filmul-romanesc-aferim.html

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Dan Predescu. O MIE ŞI UNA DE MORŢI (43)

Saturday, April 18th, 2015

*

O doamnă se întreabă, pe Facebook, de unde vine “m-am îndrăgostit lulea”.

De la Monica Lewinski, evident. Chit că în cazul ei era vorba de un trabuc.

*

Guvernul, după inundaţiile anuale: precum o vergină după prima sa felaţiune dusă până la capăt. Adică, nepricepându-se să gestioneze situaţia.

*

Anii 70: imposibil să stai de vorbă cu vreo damă din Bucureşti să nu-ţi spună că aseară a băut o votcă cu N., marele poet. Probabil, se laudă.

(Damele, pe vremea aia, erau mai culturale decât “asistentele TV” de acum.)

*

Muzică uşoară din anii 50-60: „Ce caut eu în viaţa meaaa ?”

*

OCULTA ocultează ! Mossad-ul egiptean şi KGB-ul din Siria ne ascund de 100 de ani adevărul ! ADEVĂRUL că în sarcofagul lui Tutankhamon se afla şi o sticlă de pălincă !

*

Comentariile cititorilor, pe forumurile ziarelor, sunt adesea de dimensiuni zdrobitoare, mai mari chiar decât articolele ce le ocazionează. Şi am vaga senzaţie că sunt şi scrise, la fel de frecvent, chiar de autorii articolelor în chestie. Cum s-ar zice, dacă nu te dau cu roţile-n sus dintr-un pumn, te fac afiş căzând peste tine cu suta mea de kile.

*

A fost un trecător pe-aici, care s-a îndoit de realitatea unei mici întâmplări pomenite în aceste însemnări ale mele (e vorba de faza cu miliţianul timişorean care a încasat un scuipat duios între ochi de la un turist iugoslav, prin 1977-1978). Afirm încă o dată: e riguros adevărat. Am văzut cu ochii mei – şi de aproape. Şi de altfel, am fost martor, acolo, şi la alte întâmplări care unuia, din altă parte a ţării, nici nu i-ar fi trecut prin minte. De pildă, în una din primele mele plimbări prin oraş, am intrat în magazinul de bijuterii de lângă Operă. Unde, văzând că mă holbez la inele (pe care scria “cu materialul clientului”) ca şi cum m-ar fi tentat vreunul, vânzătoarea m-a întrebat ce-aş dori să comand. La răspunsul meu că aş comanda eu, dar n-am “material” (las’ că nici bani n-aveam, dar n-am vrut să-i spun asta ca să n-o dezumflu de tot), ea m-a sfătuit să iau legătura cu domnul din faţa intrării, de la care aş putea cumpăra avantajos un ban-doi de aur. Domnul acela era un rrrrrom cu mustaţă impozantă, cu vestă de piele şi pălărie cât roata de tractor.

Aşa ceva, da, era cu desăvârşire exclus să se întâmple la Bucureşti pe vremea aceea – iar unul care n-a călcat prin vestul ţării ar putea crede că povestea e inventată. Dar, încă o dată: nu e.

*

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Vântule, vânt nebun… şi nu numai

Wednesday, April 15th, 2015

Proiectul este un omagiu prietenului meu Ștefan Radof, actor special în galeria celor care rămîn, chiar nemaifiind… fost coleg, simpatic, sensibil și aerian, cu care schimbam macazuri poetice pe vremea cînd eram studenți. l-am intiulat, provizoriu, În Carul mare sau  Printre stele… cu carul mare sau Scîrța-scîrța prin tîrziu (Carul Mare e un poem de început scris de Radof pe vremea studenției. A fost primul cîntec compus de mine, în anul de grație 1962).

Sergiu Cioiu

Carul Mare, car de stele…

Strîngi povere, strîngi surcele,

Zdrențe, petice din noapte

Și le duci, le cari departe,

Fără cai și vizitiu,

Scîrța-scîrța prin tîrziu…

Carul Mare, car de stele

I-ami și dragostea cu ele,

Pînă unde-or să te țină

Osiile-ți de lumină…

Și-atunci, dacă ostenit

Te răstorni în nesfîrșit,

Dragostea iubitei mele

Va dura cît vor fi stele


Stele, stele
și minuni,

Răsărind în alte lumi !…

https://www.youtube.com/watch?v=7HwHvqD6UAA

http://blog.citatepedia.ro/referitor/sergiu-cioiu

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Sărbători fericite !

Friday, April 10th, 2015

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com

Aerovelierul fabricat de ziarul ADEVĂRUL & alte minuni

Saturday, April 4th, 2015

Cf. DEX (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române),

CORÁBIE, corăbii, s. f. : Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare“.

Cf. ziarului ADEVĂRUL din 2 aprilie a.c. (sub semnătura Ilie Onceanu),

AEROVELIER, s.n. : Combinaţie între avion şi corabie

N.m. - Domnii de la ADEVĂRUL nu i-au zis “aerovelier”. Aceasta e sugestia mea, în calitate de naş al proaspetei lor creaţii. Sper să o respecte şi să utilizeze, de acum înainte, inspirata mea denumire. Pentru care nici măcar nu le cer vreun ban, ci doar să mă menţioneze ca naş, după cum în mod delicat recomandă legea dreptului de autor.

http://m.adevarul.ro/moldova/politica/secretele-ingrozitoare-urss-1_551ce6ba448e03c0fd232e3b/index.html

OROLOGII, o specie nouă (naşte pui vii la revista HISTORIA)

JEAN MARIE LE PEN A FOST SPITALIZATĂ LA ANTENA3 TV

www.easy-hit-counter.com
www.easy-hit-counter.com