Poeme de MARINA ROMAN
Monday, October 14th, 2013TREBUIE SĂ HRĂNESC SCORPIA
Sfânt trup şi hrană sieşi, Hagi rupea din el.
(Ion Barbu)
Trebuie să hrănesc scorpia
cu o bucată din sufletul meu
cu o bucată din povestea mea de iubire
neştiută ca inima
cu o bucată din visul meu
ascuns, cum numai marea / Meduzele când plimbă
sub clopotele verzi.
Prietena mea
scorpia
pe care am logodit-o
în ziua Sfântului Ioan Botezătorul
cu poetul.
Iubirea mea se înalţă
până la ochii lui
pe care scorpia îi cere.
.
MARFA CEA NOUĂ
Nu există mai multe morţi
calamităţile nu se socotesc
în numărul global de victime
fiecare mort cu povestea lui.
Cu iubirile lui
De înmulţit cu numărul morţilor.
Trei zile revelaţia
unui statut asumat.
Cine se crede om ?
De azi până poimâine trag oblonul
pentru inventar
arunc marfa expirată
recondiţionez
ce mai poate fi de folos şi
comand
marfa cea nouă.
În costumul meu de înger
te aştept
iubito în veac.
.
FASCINAŢIA MEDUZEI
Dimineaţa şerpii
capului tău sunt blând
mângâiaţi de căldura apei
se alintă în bucle atunci
când alergi să mă-ntâmpini.
Îţi sărut fruntea şi
trei dintre ei se retrag
sfios în faţa buzelor mele
după ce facem dragoste şerpii
capului tău se încolăcesc
recunoscători în jurul gâtului meu.
Îi surprind peste noapte
cum îmi iau în stăpânire
în circumvoluţiuni tandre cutia craniană
şi mă obligă
să te visez.