Ciocu-mic.Ro

26- 28 Octombrie

Grand Cinema Digiplex / Baneasa Shopping City

*

Vineri, 26 octombrie

19.30 ÎN DERIVĂ SEZONUL II

România, 2012

Regia: Constantin Popescu

Distribuția: Marcel Iureş, Victor Rebengiuc, Bogdan Dumitrache, Andreea Bibiri, Dan Hurduc, Liliana Tofan, Raluca Aprodu, Tamara Creţulescu, Crina Semciuc

Începutul sezonului doi îl găseşte pe Andrei Poenaru într-un soi de acalmie temporară: a divorţat, s-a mutat din casa familiei şi a închiriat parterul unei vile a cărei proprietară este Ileana, mama Dianei, fosta sa pacientă. Spaţiul închiriat îi serveşte ca locuinţă, dar şi cabinet.

*

Sâmbătă, 27 octombrie

19.00 TERAPIE SPECIALĂ / THE SESSIONS

SUA, 2012, 95’

Regia: Ben Lewin

Distribuția: John Hawkes, Helen Hunt, William H. Macy

Mark O’Brien (John Hawkes) s-a îmbolnăvit de poliomielită la vârsta de 6 ani, iar coloana vertebrală i-a fost deformată într-un mod atât de grotesc încât bărbatul a rămas țintuit la pat. Având dificultăți de respirație, Mark este obligat să petreacă cea mai mare parte a zilei închis într-un dispozitiv medical care îl ventilează artificial - numit “plămân de oțel”. Atunci când i se propune să scrie un articol despre sex și persoane cu handicap fizic, Mark decide să își piardă virginitatea la vârsta de 38 de ani. Cu ajutorul terapetului său (Helen Hunt) și sub îndrumarea preotului sau (William H. Macy), acesta încearcă să-și transforme visul în realitate. Inspirat din cazul real al jurnalistului și poetului Mark O’Brien.

Premiul Publicului și Premiul Special al Juriului, Sundance 2012

Prezentat în premieră în România

21.30 TAKE THIS WALTZ

Canada, 2011, 115’

Regia: Sarah Polley

Distribuția: Michelle Williams, Luke Kirby, Seth Rogen, Sarah Silverman

Margot (Michelle Williams) are o casnicie fericita insa ajunge sa se indragosteasca, pe neasteptate, de Daniel (Luke Kirby), vecinul de vizavi. Si din acel moment, siguranta vietii ei familiale incepe sa se destrame.

Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011

Prezentat în premieră în România

*

Duminică, 28 octombrie

19.00 SCURTMETRAJE ROMÂNEȘTI

LOST SPRINGS 2

Regia: Andrei Dobrescu

Selecția Oficială, Festivalul de Film de la Clermont-Ferrand, 2012

Premiul Special, ANONIMUL 2011

WATCH OUT FOR THE SUNSET

Regia: Vlad Oancea

Festivalul Internațional de Film DaKINO, 2010

PUI, CARTOFI PRĂJIŢI ŞI-O COLA

Regia: Emanuel Pârvu

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj, ANONIMUL 2012

30

Regia: Iulia Rugină

Parte a proiectului 30-40-50, produs de Gabriel Achim

21.30 ELLES

Franța- Polonia, 2011, 100’

Regia: Malgorzata Szumowska

Distribuția: Juliette Binoche, Anaïs Demoustier, Joanna Kulig

Anne (Juliette Binoche), specialistă în investigaţii pentru revista Elle şi mamă a doi copii, scrie un articol despre studente implicate în lumea prostituţiei. Întâlnirile ei cu două tinere foarte independente, Alicja şi Charlotte, vor avea urmări profunde şi neliniştitoare, căci îi vor pune sub semnul întrebării cele mai intime convingeri despre bani, familie şi sex.

Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011

Panorama, Berlinale 2012

À propos de DUPÃ DEALURI

un fragment din interviul regizorului CRISTIAN MUNGIU

Audio: 2 minute din interviul acordat lui Dan Predescu la 22.10.2012

2012.10.22 - interviu Cristian Mungiu,

acordat blogului http://ciocu-mic.ro/wordpress/

Notă: orice utilizare a înregistrării audio de mai sus poate avea loc numai cu acordul meu scris.

D.P.

24.10.2012

REALITY

Matteo Garrone, italian, regizor, 42 de ani, şapte lung-metraje, două Grand Prix la Festivalul de la Cannes, cu Gomorra, un film despre Camorra, în 2008 - şi cu filmul de faţă.

Aniello Arena, italian, actor ne-profesionist, 20 de ani de temniţă pentru dublă omucidere: membru al unei grupări de crimă organizată, a “curăţat” doi adversari dintr-o bandă rivală.

Ei constituie principalele puncte de interes ale filmului de faţă.

Dar s-o luăm, cum se spune, metodic.

Comedie în bună tradiţie napoletană şi neorealistă (De Sica, Visconti, Zavattini, Eduardo De Filippo, dar, neapărat, şi Monicelli), filmul are, zic eu, două merite importante; de a vorbi despre  televiziune, descrisă ca un soi de divinitate atotputernică şi ubicuă, căreia i se închină omul zilelor noastre. Mai precis, despre emisiunile de tip “reality”. Şi de a ne propune un comedian în bună descendenţă Toto - Alberto Sordi. Cu primul Arena cam seamănă, fizionomic vorbind, iar cu celălalt, ca stil interpretativ.

Personajul de aici, un simplu vânzător în piaţa de peşte din Napoli, băiat muncitor, cumsecade şi bun familist, se trezeşte ispitit să se prezinte la o preselecţie pentru emisiunea Big Brother. Pentru că juriul de selecţie a zăbovit cu el ceva mai mult decât cu ceilalţi candidaţi din lunga coadă de la poarta studiourilor, îi intră în cap că are o şansă reală de a fi ales. Încet, încet, ideea că va apărea la televizor, că va fi bogat şi celebru ajunge să-l domine, până ce îl acaparează cu totul; nu mai trăieşte decât în vederea evenimentului care, nu-i aşa, este pe punctul de a se produce dintr-un moment în altul - şi ajunge chiar la a-şi ruina mica afacere din piaţă şi avutul familiei. El comite gesturi pe care, altădată, oamenii le făceau numai din devoţiune mistică (îşi donează averea la săraci), însă dintr-un cu totul alt motiv: pentru ca juriul de selecţie să vadă ce personaj deosebit e el. Şi să-l aibă în vedere.

Comportamentul lui, din excentric, ajunge deviant de-a binelea: în final, omul e curat paranoic.

Încet, încet, hiperbola se conturează: pentru personajul nostru, respectiv pentru telespectatorul de rând, televizorul e Dumnezeu, iar apariţia pe micul ecran, o ajungere în Rai.

O concluzie nu chiar fantasmagorică, după părerea mea. Şi a juriului de la Cannes, de anul acesta, care i-a dat un Grand Prix.

Fenomenul paradoxal este, aici, interpretul rolului principal, aflat în plin proces de “reinserţie socială”, cum îl numesc specialiştii de la poliţie şi penitenciar: dacă la începtul poveştii îl vedem făcând-o pe clownul la o nuntă, în travesti feminin şi machiat în aşa fel încât să semene izbitor cu Sylvester Stalone, pe parcurs îl vedem evoluând până la stadiul de iluminat mistic.

E un interpret remarcabil. Ultima oară când am văzut un necunoscut eclozând cu atâta forţă expresivă, acela era Roberto Benigni.

23.10.2012

http://filmedefestival.ro/2012/program/

Audio: 6 minute din conferinţa de presă a regizorului Matteo Garrone, la cinema Studio Bucureşti, 22 octombrie 2012 (prezintă Mihai Fulger, organizator al galei din România)

2012.10.22. Conf. presa Matteo Garrone - cinema Studio, Bucuresti. Inregistrare de Dan Predescu

…la http://www.youtube.com/watch?v=p-8BwsCaCWA&feature=g-all-u

şi la http://www.youtube.com/watch?v=bqsmib567rc&feature=g-all-u

Sâmbătă, 13 octombrie 2012, h 10,00 AM, expoziţia temporară “Lumea insectelor” îşi va deschide porţile pentru toţi vizitatorii Muzeului Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din Bucureşti.

Fluturi tropicali, coleoptere gigant, ”bețe ambulante” și multe alte specii de insecte vii vă aşteaptă să le admiraţi într-un spaţiu expoziţional diferit de tot ceea ce aţi văzut până acum.

Expoziţia constituie o incursiune în lumea insectelor de pe mapamond, într-un mod care va apropia publicul de aceste fiinţe care au stăpânit planeta noastră cu mult înaintea dinozaurilor.

Lacu-i plin de frunze moarte

Şi de pescăruşi nasoi…

Şi prin paraginile toamnei

Eu şi Magda, amândoi

Lăsasem vremea sa ne poarte…

Prin toamna asta cam târzie

O frunza galbenă deodată, lucarnă

De iad, mi s-a prins de pulovăr…

Magda mi-o ia, se joacă

Puţin cu ea şi-o aruncă…

Iar luna, luna asta,

Ca o clătită-ntr-o tigaie

Stropeşte

Cu stele, pe cer, cum stă clădită

Şi tace ca un peşte…

Lacu-i plin de frunze moarte…

Şi frunzele ce soarte

Pot să aibă…

Magda la buze are-o zgaibă,

Dar eu o muşc până la sânge…

Şi iarba-i galbenă, uscată…

O frunză cade iar, tărăgănată

Şi mergem eu şi ea…

În timpul ăsta ea tot pălăvrăgea,

Iar eu tăceam…

O apuc deodată, cu palmele o ţin,

Miroase-a tuia si-a venin,

Anii se duc mereu şi vin

Şi frunze prin băltoace

Se zguduie pe moace-

Le lui Magda şi lui Puşi, reflectate,

Sub felinarul de lângă statuia

Lui Vlaicu sau lui Vuia,

Nu ştiu cui şi ne-ndreptăm din spate

Şi ne izbim din coate

Şi trecem mai departe…

Tăcem şi-o strâng de coaste

Şi totu-i de alean şi de năpaste,

De vânt rătăcitor şi frunze moarte

Şi jurăminte dulci şi vorbe caste…

Şi-o strâng mai tare lângă coaste

Şi pescăruşii peste lac se lasă,

Decişi şi mândri, ca o oaste

Şi lacu-i plin de frunze moarte

Şi noi ne ducem mai departe

Prin toamna asta, definitivă ca o moarte…

Producţie cinematografică anglo-franceză (şi recentă), în regia lui Dan Pero Mănescu, pe vremuri, regizor bucureştean de teatru.

Detalii, la

http://www.avantiproductions.co.uk/apps/blog/entries/show/16316533-the-game-of-the-cheetah-ff-by-dan-pero-manescu