Daniela Giurculescu. ÎNDREPTAR PENTRU VISE

SUPLICIU

în noaptea supliciului

grimasa de-ntuneric

a copacului

săpată de furnici

în sternul trunchiului

*

ÎNDREPTAR PENTRU VISE

Un saltimbanc

executând o pantomimă

incertă chipul indiferente

al zilei fardate ţipător în

culorile viselor

noastre aş vrea să ascult

Albinoni bucuria

naiv-triumfătoare a

narciselor ce se oferă

lumii praful, atenţie, vă

rog auriu dintr-un tablou

neînceput aten- scrisorile

pe care mi le trimit mie însămi

o cafea simplă, vă rog liniştea

lichefiată devorată

de melci în acest

local nu se fumează

puloverul ţesut mărunt

la coate respiraţia

algelor împietrită

de un gest întârziat

*

SENTINŢA

Dincolo

de marginile nopţii îngropate în tâmpla mestecenilor

împresurate de frig de albastrul fluid-temător

al câmpiei prădate de vise

noi

aşteptând sentinţa

ecoul unui clopot de ceară

mai adânc decât transparenţa unei

chemări

*

TRUPUL TĂU

Din trupul tău

se ţes tainicele cărări

ale miresmelor umede, culorilor

transparenţa meduzelor

ninsorilor, sunete auriu-parfumate

înlănţuind pleoape

ploile norii

adâncind ochiul verde tivind cenuşa

secundelor elastice

vâscoase

părelnice

galbenul fluid-temător al primelor frezii

mai fragile decât zbaterea

stelelor sub apa

cerurilor din pleoapă.

Doar irisul tău

îmi îneacă în iederă visele şerpuitoare

îmi aprinde luminile plutitoare

îmi regizează apariţiile în dimineţile siderale

fără fard şi fără semne particulare

îmi colorează în sângele macilor

nopţile.

*

PLĂMĂDIŢI DIN ABUR

Păşeam în dezordinea

luminoasă a anotimpurilor cu

faţa lipită de întâmplările

gândului tău

alunecând învinsă înaintând

strivită prin mulţimea de chipuri gesturi

indiferente întipărind o crustă

de frig pe chipul cupid al zilei

ca un fir de iarbă încolţind în lumina

ţărmului tău eram plămădiţi din abur

prin vămile văzduhului uşori neînfrânţi seceraţi

de cuvinte în cântecele tale risipită

adunată în mine ca într-un scris de copil

mă împresori cu propriile-mi pleoape

alungite peste culori clipe lumini

înflorite în sunătoare trunchiuri de copac.

*

ŢĂRM

Ţărm istovind zăpada rugurilor

crâmpei al pieritoarelor ierburi

de care plutind

te desfaci

abur respirării tale

sunt

ceaţa prin care lunecările tale

îşi limpezesc muzica

lunca de spini

Închipuie somnul ce voi fi

grădini plutitoare

rosteşte-mi clipa ţărmului

cu ghimpi de lumină

răzvrătită cenuşă a dimineţii noastre

fotografia retuşată a unei abdicări

stăruinţa cuminte

a albelor tăcute tălpi

Trupul tău

preaplecat arcaş al văzduhului

tânără lance

şteargă limanul acestei ore

osânda de alb

Umbra ta cuprindă-mi

luminile

limpezi

tăcerile tale

foşnească strigătul meu.

*

PERSEFONE

Pădurea venind pe urmele noastre

plutind chipul tău se desface asprelor lumini

răsucim în noi sângele nevârstnicilor copaci

răzvrătite ninsorile noastre

aplecând cântecul norilor peste trupul tău

învingându-ne clipa

cu foşnitoare dimineţi.

*

VEI VENI

Ţes invizibile

fire din cântul

greierilor ce risipeşte

noaptea

alungând frigul ce uneori

ia forma trupului meu

bufonul regal

plămădeşte

rămăşiţele strâmbe ale

zilei din mâl uscat

vânzătorul de ziare

îmi dă întotdeauna

restul corect scoicile

scrijelind pe coapsele

mele aceeaşi rugă camera

mea rostindu-te vigilenţa

controlorilor de bilete din

autobuz valurile din

somn şi

ţărmul tot mai aproape.

Tags: , ,

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.