Sorin Szucs. WALDLICHTUNG
ziua de vară, lumină puternică, înainte de amiază
o curte mare, cu o livadă alături
totul neîngrijit
o casă în paragină – totul pare părăsit, livada are pomi neîngrijiţi, buruieni şi flori sunt crescute peste tot, de-a valma; în pomi, fructe sunt coapte
vara este spre sfârşitul ei,
livada este cufundată în lumină şi tăcere ca într-o miere ce cuprinde greutatea molcomă a fructelor împlinite
în curtea casei, lângă o cărare care vine de la poartă spre casă, se află o fântână părăsită
dincolo de poartă, un drum pustiu,
iar împrejur nu sunt alte case;
în apropiere, dincolo de grădină, este o pădure
liniştea amiezii de vară
lângă fântână se joacă doi copii: un băiat şi o fată
au până în zece ani
fântâna nu are apă, este plină cu pământ, împrejurul ei sunt pietricele şi mormane de pământ şi nisip
băiatul şi fetiţa se joacă cu pietricelele, pe care le aşează în felurite chipuri, şi desenează cu degetele pe nisip figuri pe care apoi le şterg şi desenează din nou altele; uneori sunt flori, animale, fructe, păsări sau contururi umane, dar cel mai adesea sunt forme fără înţeles anume
aerul tremură de căldură
amândoi copiii transpiră şi se şterg cu mâinile pe faţă şi îşi lasă urme de nisip amestecat cu transpiraţie
amiaza de vară curge în sine, în linişte şi izolare
copiii se privesc şi râd, apoi fac mici grămăjoare din pietricele, iar după aceea împrăştie pietricelele şi le aruncă de la unul la altul
nici un animal împrejur, doar câteva albine abia se zăresc în livadă
nicăieri nicio privire
abia auzit dinspre pădure un foşnet
fetiţa se şterge pe frunte de transpiraţie şi priveşte în sus
lumina este o prezenţă acută
fetiţa îşi acoperă ochii,
apoi vine şi loveşte cu piciorul în mica alcătuire de pietre a băiatului, împrăştiind pietrele, mai mari şi mai mici
băiatul se opreşte din joacă şi priveşte de jos, de unde stă ghemuit, în sus, spre fetiţa care stă în picioare
este şi el orbit de lumina fără limite şi aparent - fără nuanţe a soarelui în amiază
fetiţa loveşte încă odată cu piciorul în pământ, apoi o ia la fugă spre poartă
ajunge în apropierea porţii şi se opreşte uitându-se dacă băiatul o urmează
băiatul se şterge cu mâna pe frunte, ia câteva pietricele, le pune în buzunar, apoi o ia la fugă după fată
cei doi ajung unul lângă altul şi o iau la fugă afară pe poartă
o albină pe o floare în apropierea porţii
urmele paşilor celor doi pe nisipul din preajma porţii şi pe câteva smocuri de iarbă, care se turtesc apoi încearcă să îşi revină, încet, să se îndrepte la loc
copiii aleargă de-a lungul drumului pustiu, bătătorit şi alb, care pare totuna cu lumina care se revarsă asupra lui de peste tot
urme de roţi
drumul duce spre pădure
copiii aleargă de-a lungul livezii şi apoi de-a lungul unui câmp
la marginea drumului sunt meri din care au căzut pe drum mere coapte
copiii le lovesc cu picioarele în fugă şi le zdrobesc în trecere
copiii ajung la un mic pârâu
dincolo de el se vede liziera pădurii
copiii se opresc la marginea pârâului şi se spală pe mâini şi pe faţă de urmele de nisip şi de transpiraţie
pe malurile pârâului sunt ierburi, tufe şi pomi mai dese decât în câmp
în continuare nicio privire explicită
dincolo de micul pârâu, la liziera pădurii, sunt câteva păsări, care zboară din tufişuri când copiii se apropie
copiii trec pârâul şi se îndreaptă spre pădure;
în timp ce se apropie de marginea pădurii ajung în locuri unde ierburile sunt mai înalte decât ei;
mişcări fără obiect, sunete fără origine
copiii se opresc şi privesc atenţi, pândesc,
apoi înaintează până intră sub ramurile copacilor
sunt în pădure;
copiii ajung la un drum, care trece prin pădure
drumul le taie calea
pe drum sunt urme de animale, nicio urmă de roată, doar urme de animale
în unele locuri, urmele sunt uscate, pământul e uscat,
iar în alte locuri, urmele sunt umede şi proaspete în noroi
din loc în loc sunt mici bălţi
pe unele din trunchiurile dimprejur sunt zgârieturi făcute de animale
copiii se opresc
privesc
adună câteva bucăţi de coajă de copac căzute şi le privesc
unele au găuri – le folosesc pe post de măşti şi râd
apoi pipăie urmele de animale, pe unele din ele le remodelează
din când în când copiii
se opresc şi ascultă zgomotele pădurii
copiii păşesc peste urmele animalelor,
mai întâi încearcă să păşească în urmele deja lăsate şi le schimbă forma
apoi nu mai încearcă să intre în urmele deja lăsate şi calcă peste ele, făcând noi urme în urmele noi se scurge apa din cele vechi
urmele animalelor şi ale copiilor au devenit una
copiii se privesc
apoi trec drumul şi pătrund în desiş
merg printre pomi, arbuşti şi tufe
până ajung la un mic luminiş
aici este şi un lac
copiii se dezbracă şi se joacă în apă, se stropesc, se aleargă, se spală apoi ies şi se aşează pe malul lacului, între nişte tufe, pe iarbă
îşi pun hainele la uscat, după ce le clătesc în apă, le atârnă de câteva tufe,
iar ei stau dezbrăcaţi şi se privesc
împrejur sunt umbre şi lumini
copiii privesc jocul umbrei ai al luminii
şi asculta sunetele luminişului
şi ale pădurii
băiatul face urme cu tălpile şi cu palmele în lutul moale de la marginea apei
fata priveşte
apoi la calcă cu picioarele, le strică, aruncă apă peste ele şi le şterge
se rostogoleşte cu corpul gol peste urmele desenate de băiat
apoi cei doi îşi desenează contururile pe pământ şi se uită la ele
împrejurul fiecărui contur desenează câte un cerc
apoi îşi desenează contururile suprapuse
după puţin fata şterge toate urmele cu frunze,
ia un snop de frunze şi curăţă zona de lut dând cu apă şi măturând cu frunzele
băiatul se aşează şi începe să privească apa
fata pleacă
cât timp fata lipseşte, băiatul scoate din buzunare pietricelele pe care le-a luat când au plecat din curte
şi începe sa le arunce în apă
apa se tulbură puţin
din adâncul desişului, fata se întoarce
are în mână mici fructe roşii - bobiţe ca nişte strugurei
îi întinde băiatului
mâinile lor care îşi dau unele altora fructele din care curge puţină zeamă;
mâinile băiatului iau fructele din mâinile fetei,
apoi mâinile sunt goale şi cu zeamă roşie pe care o spală în apă
ambele perechi de mâini se spală în apă
nicio privire
doar detalii
linişte
timp
sunete stranii,
ca mai devreme,
atunci când copiii ascultau şi priveau jocul luminii şi al umbrei
din nou lumina şi umbra şi sunetele…
imagini in lipsa privirii
ritmul imaginilor variază…
precum ritmului inimii care se modifică dinspre afară…
imaginea apei care se tulbură
sunet: se aude o căzătură
corp care cade
în apa tulbure se vede doar un firicel de lichid roşcat, care se împrăştie în apă amestecat cu nisipul de pe fundul apei, ridicat de căderea unui corp la mal
din nou se aude o căzătură
a unui corp care cade precum un corp
şi apoi se vede o şuviţă din părul fetei plutind la malul apei, pe apa mică de la mal,
mişcată de un val moale
atât se poate vedea
în acest timp pe mal, în noroi sunt urmele copiilor şi câteva din fructele mici şi roşii împrăştiate pe jos
hainele stau unde au fost întinse
alături mai sunt câteva mici pietricele, pe care le atinge apa, care vălureşte molcom la mal…
liniştea pădurii
şuviţa de păr a fetei pluteşte şi un mic mormoloc înoată spre ea
imaginea este a unui mormoloc care înoată spre şuviţa de păr …
prin apa şi prin mâlul de la mal
apoi şi alţi mormoloci, mulţi, încep să înoate împrejurul şuviţei din părul fetei
în mâlul şi în apa mică de la mal
în apa mică şi tulbure de la mal, amestecată cu mâl