Sorin Szucs
Tuesday, September 14th, 2010
Rosa pensierosa
pericole care pot pândi pe oamenii cuminţi dacă merg la teatru)
comedie
For I. in / to the end
Mulţumiri:
- Drei. Dr. F W, pentru răbdarea şi tactul pedagogic (şi nu numai) cu care a ştiut să motiveze o persoană indisciplinată şi de-motivată să termine de scris un text într-un timp rezonabil şi pentru încurajările mai mult decât necesare pe care i le-a transmis cu generozitate, chiar şi în momentele când aproape toţi cei care cunoşteau acea persoană îi transmiteau mesaje de cu totul alt tip;
- Dnei. prof. I V, pentru cei aproape douăzeci de ani de când are rabdare să îmi predea latina, pentru traduceri, retroversiuni, explicaţii şi pentru faptul că a ştiut să se comporte cu mine în momentele când aproape toate persoanele care mă cunoşteau se comportau altfel decât este indicat chiar în textele în care aceste persoane pretind că s-ar origina civilizaţia lor;
- Lui D P, pentru că prietenia lui m-a ajutat să îmi schimb viaţa şi să revin la scris;
- I.-ei, pentru inspiraţie şi pentru că este cea mai leibniziană persoană pe care o cunosc, ce a demonstrat acest lucru interpretând literal întrebarea lui Leibniz conform căreia : de ce un lucru mai curând există decât nu există, când ar fi atât de simplu şi de comod ca un lucru mai curând să nu existe decât să existe?! şi a răspuns acestei interogaţii metafizice făcând astfel încât un lucru care ar fi putut să existe - să nu existe; atât de simplu şi de comod, cum nu se poate mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile; ceea ce vă dorim şi dvs., celor care împărtăşiţi aceeaşi viziune.
*
Avertisment: acest text nu este un tratat de teologie şi nici un manifest politic; el nu reprezintă opţiunea autorului pentru o dogmă sau alta, nu pune în discuţie validitatea dogmelor religioase şi nici nu exprimă opţiunile politice ale autorului în ceea ce priveşte grupuri sociale, fenomene culturale etc; acest text este o glumă; şi trebuie tratat ca atare; Paraziţii spun că glumele cele mai bune sunt glumele proaste făcute bine; să sperăm că acest text este o glumă suficient de proastă încât să fie bun/ă;
*
Motto
I. Ausonius - „De rosis nascentibus”
30: Jam meditans foliis se numerare suis.
43: Quam longa una dies, aetas tam longa rosarum;
44: Quas pubescentes iuncta senecta premit.
47: Sed bene, quod paucis licet interitura diebus,
48: Succedens aevum prorogat ipsa suum.
49: Collige, virgo, rosas, dum flos novus et nova pubes,
50: Et memor esto aevum sic properare tuum.
II. John Keats
This world is nothing but the hope of a rose
III. Rainer Maria Rilke - Les Roses XV
Seule, o abondante fleur,
Tu crées ton propre espace;
Tu te mires dans une glace
d’odeur.
Ton parfum entoure comme d’autres pétales
Ton innombrable calice.
Je te retiens, tu t’étales,
Prodigieuse actrice.
*
Observaţii şi consideraţiuni preliminare
- prezentul text este o partitură, o compoziţie, o textură; poate fi adaptat pentru scenă sau pentru film (cinematografic sau de televiziune; se poate ecraniza şi ca serial TV);
- fiecare interpret al textului e liber să stabilească pentru propria sa viziune/montare dimensiunile acţiunii, în sensul că partea din acţiune care se petrece la nivel uman, în „lumea de mijloc”, în lumea oamenilor, se poate desfăşura la nivelul unei comunităţi locale, la nivelul unei comune, unui oraş, unui judeţ, unei ţări etc., la nivelul întregii lumi (un studio cinematografic de dimensiunile celor de la Hollywood sau ale celor finanţate de către state care îşi permit acest folositor lux ar putea ecraniza scenariul cu acţiunea la nivel global, adaptând textul);
- abundenţa de indicaţii privind aspecte legate de posibile variante de regie, decoruri, costume etc. se datorează faptului că autorul acestor rânduri nu a dorit să scrie un text conform canoanelor/standardelor de redactare a textelor dramaturgice sau scenariilor, ci doar să imagineze o jucărie pentru cele câteva persoane pe care doreşte să le amuze; oricare lector este liber să modifice variantele propuse de decor, mişcare scenică şi chiar variante de replici, pentru a imagina cea mai plăcută şi mai amuzantă variantă de text, din punctul său de vedere; de asemenea, în funcţie de nivelul ales pentru desfăşurarea acţiunii, cum spuneam la paragraful anterior, fiecare interpret al textului e liber să modifice şi să rescrie secvenţe sau dialoguri, să renunţe la anumite pasaje şi/sau să introducă altele noi, după cum se va simţi inspirat şi amuzat.
*
Partea I / Actul I
Secvenţa 1 / Scena 1 - în care o veste deosebită dă de gândit multora, din mai multe lumi
În Rai, sediul Corporaţiei Divine, interior;
Sală de monitorizare dotată cu aparatură ultraperformantă; se desfăşoară activitatea de monitorizare de presă:
- mai multe mese unde se citeşte (sunt studiate ziare, reviste, cărţi, papirusuri, manuscrise etc.);
- mai multe ecrane unde rulează / merg programe de ştiri (în funcţie de nivelul la care se montează textul pot fi ştiri locale, naţionale, globale etc.);
- în sală lucrează îngeri;
- pe unul dintre ecrane începe o ştire (după câteva cuvinte, îngerul de la acest ecran dă mai tare şi se strâng mai mulţi); Stirea:
Astăzi a fost dat publicităţii un sondaj de opinie realizat recent, pe durata a patruzeci de zile din intervalul ultimelor două luni calendaristice, pe un eşantion de persoane reprezentativ la nivel ….
(se completează în funcţie de nivelul la care se montează textul).
Sondajul a urmărit evaluarea percepţiei populaţiei cu privire la modelul religios actual, o serie de întrebări referindu-se în mod concret la opţiunile celor chestionaţi în ceea ce priveşte normele de convieţuire socială reglementate prin comandamente religioase (cum ar fi cazul celor zece porunci în creştinism), credinţa în viaţa eternă, încrederea în conţinutul textelor considerate sacre conform tradiţiei religioase, relaţia cu Divinitatea şi alte câteva subiecte extrem de sensibile.
Rezultatele acestui studiu constituie un şoc atât pentru cercetătorii care l-au realizat şi specialiştii în domeniu cât şi pentru publicul larg.
Conform acestor rezultate, pentru prima oară în istorie, cele două tabere, pe care le denumim convenţional „binele” şi „răul”, se află la egalitate, „binele” păstrând doar un avantaj extrem de fragil, de doar câteva procente, în faţa „răului”, care a crescut spectaculos în preferinţele oamenilor. Experţii sociologi, antropologi şi teologi sunt de părere că ne aflăm într-un moment de cumpănă pentru … (se completează în funcţie de nivelul la care se montează textul) societate/comunitate, fiind posibil în orice moment ca „răul” să reuşească să se impună la nivelul structurilor de conducere ale … societăţii/comunităţii, în condiţiile în care dobândeşte din ce în ce mai mulţi simpatizanţi.
la începutul ştirii, îngerul de la acest ecran TV a dat mai tare; s-au adunat mai mulţi să asculte; acum sunt încordaţi cu toţii; îngerul dă televizorul mai încet cu telecomanda sau făcând un semn cu mâna, apoi vorbeşte:
e grav! E groasă rău de tot.
Alt înger: lumea s-a smintit! Au înnebunit de tot acolo pe pământ…
Înger şef echipă: trebuie neapărat să raportăm aceste aspecte! Pregătiţi materialul; mă duc să vorbesc cu şeful;
Toţi se întorc la locurile lor îngrijoraţi, preocupaţi; gradele îngerilor sunt marcate prin pene şi aripioare desenate pe costume; îngerul şef de echipă iese.
Scena 2 / Secvenţa 2 – în care vestea este transmisă tuturor celor care ar putea avea legătură cu ea
Îngerul şef de echipă vine pe un culoar, ajunge la o uşă care se deschide în faţa lui; biroul în care intră e unul al cărui conţinut şi decor trebuie să corespundă nivelului de şef al Departamentului Comunicare. Decor: bibliotecă de specialitate, desene şi scheme pe pereţi, aparatură etc.; la birou, un înger luminos vorbeşte la un telefon, are în faţă un laptop cu mai multe aripioare pe el, eventual un măr întreg pe capac (nu un măr muşcat, ca Mac Intosh); îngerul se aşează cuminte pe fotoliu; cel de la birou vorbeşte; pe masă are o poză cu el în secvenţa Bunei-Vestiri (ar putea fi o imagine cu el vorbind unei fete speriate, care întinde mâna după făcăleţ) înrămată ca o amintire profesională; vorbeşte la telefon;
(ar mai putea avea pe birou, tot în ramă ca amintire profesională, o imagine cu el în deşert vorbind unui individ jerpelit, care îl priveşte năuc şi tâmp – căzut în fund şi cu papucii căzuţi din picioare);
…da, înţeleg… îmi dau seama… da, da … sigur, mă voi ocupa imediat …
(butonează ceva la laptop, apoi vorbeşte iar:)
…da, văd, văd … mulţumesc; mă ocup…
(închide şi îi zâmbeşte îngerului din fotoliu):
da!
Îngerul încurcat: Şefu’, ştiţi…
Şeful: v-am spus de atâtea ori să-mi spuneţi Gaby…
Îngerul şef echipă monitorizare: ştiţi … e ceva …
Gaby: da, ştiu; tocmai am aflat; văd aicea.
Se uită la laptop.
Mulţumesc; monitorizaţi în continuare situaţia; eu mă duc să vorbesc cu membrii board-ului; cred că urmează o şedinţă de analiză; să vedem ce e de făcut.
Se ridică şi îi întinde mâna celui din fotoliu, care se ridică şi el şi se înclină respectuos; Gaby îl bate pe spate şi îl conduce spre uşă.
Gaby: continuaţi şi nu vă lăsaţi tulburaţi;
(cântă):
„sus inimile… „
Secvenţa 3 – în care două personaje angelice, cunoscute nouă din cărţi, discută serios despre ce este de făcut în continuare
Ies amândoi; îngerul de la monitorizare se retrage; Gabriel se îndreaptă pe culoar spre un alt birou; ajunge în dreptul unei uşi; uşa se deschide, apoi se mai deschide încă o uşă, blindată; intră în biroul care seamănă a buncăr, pe pereţi sunt imagini ale unor hărţi bizare, prin biroul totul e în întuneric, iar pe birou e o lampă care obturează partea din spate, împiedică privitorul să vadă cine e la birou. Se aud sunete specifice cuiva care se îmbracă şi în penumbra din spatele biroului, dincolo de lampă se distinge o siluetă care îmbracă nişte haine de pe un umeraş alăturat; Gabriel se apropie şi pe masă, în lumina lămpii se observă o hartă a Israelului cu semne şi notaţii specifice hărţilor de operaţiuni militare, în special în zona Megiddo; când Gabriel se apropie, silueta din spatele biroului se grăbeşte să acopere documentele de pe birou şi, cu această ocazie, apare în lumină, observându-se că se încheie la o uniformă militară peste o armură cu aspect de vestă antiglonţ, o armură romană cu etichete moderne de firme producătoare de veste anti-glonţ.
Gabriel: Ce faci, Miky?
Mihail: Te-am rugat de atâtea ori să îmi spui Mihail!
Gabriel: Avem o situaţie…
Mihail milităreşte: Ştiu; am primit rapoartele şi informaţiile; trebuie să acţionăm imediat; să pregătim o operaţiune-fulger; cetele mele de reacţie rapidă…
Gabriel îl întrerupe: Miky! Miky!
Mihail se opreşte contrariat …
Gabriel: Da, ştiu: Mihail! E cazul să raportăm şi să urmăm ceea ce se va hotărî la nivelul conducerii…
nu apucă să termine cuvântul „conducerii” că se aprinde o lumină în toată încăperea şi în restul sediului, se deschid toate uşile şi se aude o voce care anunţă:
Situaţie de urgenţă! Se convoacă imediat o şedinţă a Corpusului Director în Capella Maxima – Sala Mare; toţi membrii Corpului sunt rugaţi să sosească de îndată; Situaţie de Urgenţă!
se repetă anunţul; Gabriel şi Mihail ies şi se depărtează pe culoar.
Secvenţa 4 – în care participăm la o şedinţă care are loc în Rai, cu privire la vestea de curând aflată
Interior, Capella Maxima;
Corpusul Director / Board-ul Corporaţiei Divine este format din sfinţii „oficiali” – care au loc în calendarele religioase, iar locurile cele mai importante sunt ocupate de personajele mitologice de prim plan: arhangheli, personalul Raiului etc.; există locuri rezervate pentru sfinţi în funcţie de ziua fiecăruia din calendar şi ei apar în ipostazele care i-au făcut sfinţi, în timp ce restul personajelor apar în ipostazele care le-au consacrat, de ex: Noe vorbeşte de pe puntea corabiei, Gheorghe stă călare cu suliţa în mână, Ilie e îmbrăcat excentric si se joacă cu bastonul său care produce descărcări electrice precum cele ale poliţiei, Francisc e îmbrăcat modest şi e însoţit de câteva animăluţe, Tereza de Avilla pluteşte în extaz, unii stau pe stâlpi etc.;
În această Sală Universală (Sala Univers-Sala) fiecare îşi ocupă locul în ordinea calendarelor;
În cazul montării în teatru, această scenă va fi simplificată.
Lumina pâlpâie de câteva ori; se face linişte; toţi urmăresc ştirea pe un ecran; în sală e întuneric; în mijlocul sălii e o masă goală; la finalul ştirii, care poate fi derulată pe repede-înainte, o voce anunţă:
Având în vedere cele prezentate, Conducerea vă încredinţează sarcina de a lua măsuri adecvate pentru remedierea situaţiei.
Se face lumină. Pe masa care era goală, acum e un papirus facut sul, din care, în partea de jos, se vede ieşind puţin din tulpina unui trandafir, ceea ce ne lasă să înţelegem că în interiorul papirusului este înfăşurat un trandafir, însă noi nu putem vedea din el decât mica parte de jos a tulpinii;
Toţi privesc în tăcere; Raphael se apropie, ia sulul şi îl aşează pe marginea unei ferestre prin care se vede cerul; dupa încă puţine momente de tăcere…
Mihail îşi drege vocea, apoi vorbeşte:
vă rog să exprimaţi idei şi propuneri;
Ilie: eu zic să punem mâna pe ei! Unul să nu scape…
Gabriel: mulţumim; am înţeles ideea; mai departe;
Gheorghe: eu zic să facem ca data trecută: un potop şi s-a rezolvat…
Noe: am o rugăminte: dacă daţi drumul la apă / dacă iar uitaţi apa deschisă, vă rog să îmi spuneţi din timp, să am şi eu posibilitatea să-l anunţ pe nepotul meu să se ocupe, că eu nu mai pot, sunt cam bătrân şi mă cam dor oasele de la atâta umezeală; e un băiat bun, tot Noe îl cheamă, ca pe mine, doar că pe engleză, adică Noam, numai familia e alta, dar sunt tot evrei de treabă: Chomsky…
Gabriel: bun, am reţinut, mai departe;
Moise privind curios şi întorcând într-o parte şi în alta ca şi când nu prea s-ar potrivi una cu cealaltă sau nu prea ar înţelege ce semne sunt pe ele, cele două table/pietre; mormăie în barbă):
ar mai fi varianta cu plăgile…
Gabriel: mda… am notat şi asta; altceva?
Toma d’Aquino mugeşte mmmmmm!
Încearcă să iasă de sub banca în care stă; fiind mic de statură şi grăsuţ, se străduieşte să se ridice puţin deasupra băncii, pentru a fi văzut când ar încerca să vorbească; pare a dori să spună ceva şi a nu găsi cuvinte, efortul de a se ridica îl oboseşte suplimentar, aşa că doar mugeşte şi se agită.
Francisc din Assissi şoptit: e nevoie de dragoste… mângâie pe fratele lup
Tereza de Avilla: geme în extaz
Dominic de Guzman mârâie ameninţător: Ruguri în flăcări! Penitenţă! Penitenţă! Să dăm flăcărilor trupurile păcătoşilor, cum spune marele Pavel….
Antonie agitat, chinuit de viziuni (bineînţeles, invizibile celorlalţi): nu vă lăsaţi înşelaţi de iluzii! Eu demult am spus că va veni o vreme cand oamenii vor înnebuni cu toţii…
Grigorie de Nissa sare de lângă Antonie, izbucneşte, gesticulează furibund şi atinge cu braţele un stâlpnic, care începe să se clatine cu stâlpul din cauza aceasta: Evreii sunt de vină pentru toate astea, vă spun eu, evreii sunt de vină! Ucigaşi ai Domnului, asasini ai Profeţilor, răzvrătiţi şi plini de ură faţă de Domnul, ei insultă Legea, refuză graţia cerească, rasă de vipere, delatori, calomniatori, creiere întunecate, drojdie fariseică, sanhedrin de demoni, blestemaţi, execrabili, lapidatori, duşmani a tot ceea ce este frumos…
Grigorie de Nissa, Ioan Gura de Aur si Vasile cel Mare stau înghesuiţi în acelaşi loc, în dreptul aceleiaşi zile, cum ar sta trei elevi în aceeaşi bancă la şcoală; după ce vorbeşte Grigorie, spre final, se îneacă de furie şi, de lângă el, Ioan Khrisostomos se repede şi se bagă în faţă să nu rămână mai prejos, continuând fără pauză, dintr-o suflare, ce a vorbit Grigorie:
Lupanar şi teatru, sinagoga este şi peşteră a bandiţilor şi vizuină de animale sălbatice… fratele lup, de lângă Francisc, se strânge lângă sfânt, speriat de violenţa lui Ioan Trăind numai pentru burtă, cu gura căscată tot timpul, evreii nu se comportă mai bine decât porcii şi ţapii, în grosolănia lor lubrică şi în lăcomia lor nemăsurată. Ei nu ştiu să facă decât un singur lucru: să se îndoape şi să se îmbete…
Vasile cel Mare, de lângă ei, înghesuit într-un colţ, scrie disperat şi se plânge: mai rar, mai încet, fraţilor, rogu-vă, că nu pot să notez aşa de repede, nu pot să scriu totul aşa repede…
Stâlpnicul de lângă Antonie clătinându-se cu stâlpul, dezechilibrat de lovitura lui Grigorie, spre disperarea celor din jur, mai puţin a lui Antonie care se agită în gol: Post şi rugăciune! Post şi rugăciune! stâlpul se bălăngăne Post şi rugăciune! Ţine-mă, Doamne, să nu cad…
Din spatele lui Moise se iţeşte Rabbi Akiva, care ridică o mânuţă şi vorbeşte timid: permiteţi, vă, rog o observaţie – să se îndoape şi să se îmbete - astea sunt deja două lucruri…, nu vă supăraţi… apoi intră la loc
Ignaţiu de Loyola: Disciplină şi rigoare! Disciplină şi rigoare! Omnia ad majorem Dei gloriam…..
Toma d’Aquino mugeşte din nou: mmmmmm! ţine în mâini cărţile sale, apoi le aşează una peste alta şi încearcă astfel să se suie pe ele pentru a fi mai înalt decât măsuţa, încercând să vorbească apucă doar să spună ah, mmm, daca aş apuca să spun măcar o parte din lucrurile minunate care mi s-au arătat mmm… apoi se dezechilibrează şi cade de pe teancul de cărţi şi scoate din nou un muget.
Gabriel: Minunat! Din ce în ce mai bine…
Lângă Francisc, Ioana d’Arc, Fecioara din Orleans şi Katherine Tekhakhwitha, Fecioara Iroqueză, se joacă ala-bala-portocala, ca doua şcolăriţe vesele şi râd de încrâncenarea adulţilor; Sfânta Clara, care stă lângă Francisc, citeşte şi, din când în când, le face semn celor două fetiţe să fie cuminţi şi zâmbeşte şi ea înţelegător, ca o profesoară care lucrează cu copiii.
Un personaj tânăr, situat mai departe, la intrarea în sală, ridică timid mâna.
Gabriel îl priveşte curios, întrebător: Dumneata?
se uită pe lista din faţa sa, apoi, nu prea convins:
Mda, mă rog … poftiţi … văd că sunteţi propus la canonizare… vă ascultăm.
Tânărul îşi drege vocea…
De lângă el, Sisoe, cu volumul lui George Topârceanu în mână, mormăie încât să fie auzit şi de restul: păi, da! Sigur! Aşa se bagă tot timpul câte unii în faţă, peste rând… tineretul din ziua de azi…
Gabriel: vă rog, vă rog …
Tânărul: eu cred că ar fi cazul să iniţiem un proces de re-branding…
Rumoare în sală. Mihail bate cu pumnul în masă.
Gabriel: continuaţi… explicaţi…
Tânărul: vedeţi, eu cred că e oarecum neadecvat să prezinţi publicului acelaşi mesaj mai multe milenii la rând, să ai aceeaşi ofertă mii şi mii de ani … e bine ca, din când în când, să intervină variaţii de strategie, noi tipuri de comunicare….
Mihail se uită în gol şi bate darabana pe masă; câţiva mai în vârstă moţăie.
Tânărul continuă însufleţit: vedeţi, nu eu am spus primul asta, dar şi eu cred, cum au spus şi au crezut şi alţii înaintea mea, că nu e important să pictăm Iadul şi să ameninţăm şi să înspăimântăm oamenii…
la auzul cuvântului „Iad”, bătrânii care moţăie tresar
…nu cred că e necesară o încărcătură atât de puternică de emoţie negativă în mesaj şi trebuie să ne ferim să lăsăm impresia că Divinitatea ar fi o entitate care contabilizează metaniile ca un antrenor de fitness şi numără dumicaţii ca un nutriţionist … meschin, … înţelegeţi ce vreau să spun…
rumoare puternică în sală
Gabriel: Cred că am prins ideea; vă propun să continuăm discuţia în biroul meu; e cel mai bine aşa; mulţumesc tuturor pentru participare.
Mihail: Declar şedinţa închisă.
Apoi pentru sine: Chiar sunt curios ce o să mai iasă şi din asta…
Toţi ies; Gabriel şi tânărul intră în biroul lui Gabriel.
- va urma –
