Poeme de ADRIAN GRAUENFELS - pe trotinetă
Barca
Barca barca, purtând nenumărate multe perechi de
pantofi
cărând, ducând multe şi foarte multe
vise cu trei colţuri
ce se privesc faţă în faţă
clătinate de adâncimi
curgând, fluide în nevăzut
om în barcă, barca în apă
apa în nesfârşire
nesfârşitul aici, deasupra şi dedesubt
plăcerea mea e şi durerea mea
născuta pe loc
în acest moment
pierdut şi eu, în acest moment
e apa care se scurge?
purtând barca şi pe mine?
sau eu dispar
plutesc oare eu?
În gara lui Delvaux
Mă uit la talpa piciorului meu
desfăcută ca o frunză înecată
tu ai un trup la fel?
tu ai o privire îngândurată când eşti singură?
oare ce ţii în buzunare
ce fotografii cu iubiri păstrezi în sertare
sub praful din mormanul de batiste
în pendule mari cu chip de pasăre rară
băteau aripi ce fluturau a vară
acum e frig şi ţipete de scufundare
tu ai trecut jumate scară
opreşti, cobori
eşti într-o străină gară
cu şine mari, enorme voci în megafon
femeie tu, visând la el
pe acelaşi vid, pustiu peron.
Berze migratoare
Iacă trec berzele
într-o lungă migraţie de toamnă giratorie
peste piramide trec
peste Babilon şi statui scufundate
inima mea se strânge
gândul meu se face cuib
casa ta a rămas fără berze
cerul meu e plin de aripi care şuieră greu la deal
galaxia habar nu are ce se întâmplă undeva mai jos
între două oraşe
între doi oameni
între relativ şi abstract
ne leagă doar un ieftin fir de cupru
şi emoţia
să nu ne deconecteze dintr-o greşeală contabilă
societatea de distribuit iubire
http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/castelul-lui-yanle-de-adrian